INTERVIU | Gelu Duminică, atac dur la sistemul de educație: „Avem un cancer educațional”

Sociologul Gelu Duminică critică dur sistemul educațional românesc după rezultatele PISA și spune că România a rămas cu o școală construită pentru o lume care nu mai există. „Avem un sistem ancorat pe profesor, nu pe elev și pe viitorul societății”.

Rezultatele testărilor PISA readuc România în fața unei realități pe care sistemul de educație încearcă de ani de zile să o ocolească: prea mulți copii ies de pe băncile școlii fără competențele de bază necesare pentru viața de zi cu zi.

Pentru sociologul Gelu Duminică, însă, cifrele reprezintă doar vârful aisbergului. În spatele procentelor se află abandonul școlar, diferențele uriașe dintre școlile din România, segregarea elevilor, un sistem de evaluare bazat încă pe memorare și reproducere și o programă care nu reușește să pregătească elevii pentru societatea în care trăiesc.

Mai grav, afirmă sociologul, România nici măcar nu știe ce se întâmplă cu o parte importantă dintre copiii unei generații.

„Nu avem nimic nou. Avem același sistem educațional de când eram eu copil”

Domnule Gelu Duminică, rezultatele PISA readuc în discuție problema analfabetismului funcțional. România a depășit pragul de 50% la matematică, iar rezultatele nu sunt mai bune nici la citire și științe. Cât de gravă este situația?

Educație

Nicușor Dan cere investiții urgente în educație după rezultatele PISA 2025: „Avem copii curioși, inteligenți, profesori dedicați”

POLITICĂ

PSD cere intervenția Comisiei Europene: scrisoare către Ursula von der Leyen pentru salvarea veniturilor profesorilor și angajaților din sănătate

Gelu Duminică: Nu avem nimic nou. Avem, mai mult sau mai puțin, același sistem educațional de când eram eu copil, cu aceleași materii, aceleași competențe și aceleași moduri de predare, în condițiile în care lumea este cu totul și cu totul alta.

Dacă ne uităm foarte atent, noi avem mai degrabă un sistem ancorat pe profesor decât pe elev și pe viitorul societății.

Politicienii noștri, cei care au fost mandatați să coordoneze educația, s-au gândit mai degrabă la menținerea posturilor și normelor decât la schimbările fundamentale care să ducă la dezvoltarea capacității și resurselor umane.

„Avem un sistem ancorat pe profesor, nu pe elev și pe viitorul societății.”

„Ce se întâmplă cu peste 100.000 de copii? Dumnezeu cu mila”

Spuneți că problema este chiar mai gravă decât arată statisticile. De ce?

Gelu Duminică: Avem zone foarte mari de vulnerabilitate despre care nici măcar nu știm ce se întâmplă cu oamenii de acolo.

Dintr-o generație de aproximativ 200.000 de copii, în clasa a XII-a ajung undeva în jur de 70.000-80.000, în condițiile în care avem învățământ obligatoriu. Ce se întâmplă cu ceilalți 100.000 și ceva de copii? Dumnezeu cu mila. Nu știm, repet, nu știm nimic despre ei.

Când mergi în comunitățile vulnerabile din România, care sunt multe, vezi că acolo școala se oprește la clasa a VIII-a. Și ai copii care, după opt ani de școală, nu știu să scrie și să citească. Atunci îți dai seama că ai o problemă sistemică majoră, de foarte mulți ani.

„Profesorii din școlile care scot analfabeți pe bandă rulantă sunt plătiți la fel”

Unde este problema? La profesori, la programă, la evaluare sau la sistem?

Gelu Duminică: Dacă profesorii din școlile care scot analfabeți pe bandă rulantă – și nu vorbesc despre analfabeți funcționali, ci despre analfabeți-analfabeți – sunt plătiți la fel ca profesorul care își face foarte bine treaba și nu există un sistem real de evaluare a calității, atunci avem o problemă.

Avem un sistem profund segregat. Și nu mă refer doar la segregarea pe criterii de dizabilitate. Avem și o segregare pe performanță absolut halucinantă.

„Avem un sistem profund segregat.”

„Examenul de clasa a VIII-a ajută liceele bune să-și selecteze elevii”

Vă referiți la Evaluarea Națională?

Gelu Duminică: Noi avem examen în clasa a VIII-a, care nu are aproape nicio relevanță pedagogică. Nu o spun eu. O spun specialiști în educație, o spune UNICEF, o spune OECD în rapoartele lor de ani de zile.

Dar avem acest examen pentru ca liceele centrale să poată să-și selecteze elevii.

Haideți să ajungem și la colegiile naționale. Dacă un liceu are ultima medie de admitere 9,80 și o promovabilitate la Bacalaureat de 80%, cum este posibil? Ai luat cei mai buni elevi din clasa a VIII-a și până în clasa a XII-a ai făcut ca 20% dintre ei să nu ia Bacalaureatul.

Ce s-a întâmplat? Care este sistemul integrat pe care noi îl avem? Nu ne interesează copilul care ajunge la liceu cu media 2. Acela nu primește nimic în plus.

„Avem un cancer educațional”

Este, practic, o problemă de filozofie a sistemului?

Gelu Duminică: Avem un cancer educațional.

Avem un sistem educațional, repet, ancorat mai degrabă pe plata salariilor către profesori decât pe resursa umană. Cum dezvoltăm resursa umană? Cum facem ca viitorul României să arate mai bine?

Noi ne gândim, de fapt, la masa electorală de câteva sute de mii de oameni, cei peste 200.000 de angajați din sistemul educațional.

Dar câte creșe avem în România? Câte avem în mediul rural? Trebuie să înțelegem că suntem total pe lângă ceea ce ar trebui să fie un sistem educațional modern.

România versus Republica Moldova: „Trebuie să ne adaptăm. Trebuie să facem treabă”

Ce spune reacția autorităților după rezultatele PISA despre felul în care privim problema?

Gelu Duminică: Uitați-vă la două exemple: reacția Ministerului Educației din România și reacția Ministerului Educației din Republica Moldova.

Unii au venit și au spus, într-un fel: „Noi suntem totuși șmecheri, românii”.

Cei din Republica Moldova au spus: „Trebuie să ne adaptăm. Trebuie să facem treabă”.

Despre asta este vorba. Sunt atât de multe probleme în sistemul educațional, încât este cauza și efect. Sistemul educațional este, în același timp, cauză și efect.

„Fundamental, nu s-a schimbat nimic. Tot Fefeleaga și Baltagul”

Au existat foarte multe reforme în educație după Revoluție. De ce spuneți că nu s-a schimbat fundamental sistemul?

Gelu Duminică: Și înainte era la fel, să nu credeți. Problema este că noi am rămas cu acel sistem.

Noi n-am schimbat nimic fundamental. Sigur, s-au făcut schimbări. Se tot schimbă materiile, se condensează, se scot, se introduc altele.

Dar vă spun ce se mai bagă: dacă trece legea cu steagul, o să pui steagul în curtea școlii. Dar, fundamental vorbind, în rest, credeți-mă, tot „Fefeleaga” și „Baltagul”.

„Nu spun să nu se facă «Baltagul», dar copilul trebuie pregătit pentru lumea de azi”

Ce ar trebui să se schimbe în programa școlară?

Gelu Duminică: Nu spun să nu se facă „Fefeleaga” și „Baltagul”. Dar măcar vorbește și despre alte valori care îi vor folosi copilului în viață.

Spre exemplu, violența domestică. Rolul femeii în societatea modernă.

Nu putem doar să glorificăm trecutul în care răzbunarea se duce până la capăt și cineva îi dă cu baltagul în cap și spunem: „Mamă, ce bine a făcut, a făcut dreptate”. Asta mergea acum 100-200 de ani, în contextul în care a fost scrisă opera. Acum nu mai merge. Haideți să vedem și cealaltă față a lucrurilor.

„Cum ne evaluăm elevii? Pe gândire critică sau pe memorare?”

Copiii sunt astăzi foarte conectați la rețelele sociale și la telefon. Ar putea tehnologia să fie un avantaj? Ar trebui să fie un progres, dacă n-ar fi un regres. Regresul este că îți iei informațiile de pe unde apuci și le consideri adevăruri supreme, fără să ai gândire critică.

„Încă evaluăm memorarea și reproducerea textelor”

Dar tocmai școala ar trebui să-i învețe pe copii să filtreze informația și să gândească critic.

Gelu Duminică: Exact. Gândirea critică este una dintre componentele pe care educația formală trebuie să le ofere.

Dar haideți să vedem ce se întâmplă la noi. Cum ne evaluăm elevii? Pe gândire critică sau încă pe memorarea și reproducerea textelor?

Varianta a doua. Și atunci întrebăm de ce nu avem gândire critică. Pe lângă asta, puneți și faptul că încă foarte mulți părinți își educă copiii cu mentalitatea „Eu te-am făcut, eu te omor”.

Noi ucidem din start gândirea critică a copilului. Copilul întreabă „de ce?”, „de ce?”, „de ce?”, iar tu trebuie să-ți iei timp să-i răspunzi.

Asta este gândirea critică.

„Noi îi dăm la meditații ca să scrie pe barem”

Cât de mult contribuie familia la această situație?

Gelu Duminică: Familia este mediul socializării primare. Noi, mulți dintre noi, nu avem răbdare și nici nu am fost echipați cu această răbdare.

În școală, la fel. Noi îi dăm la meditații nu ca să se dezvolte copilul din punct de vedere academic, ci ca să scrie pe barem și să reproducă.

Încă mai există comentariile. Dă-le, dracu’, de comentarii! Pentru noi, educația formală este totuși încă un lucru relativ nou la nivel de mase.

Și aici este una dintre marile noastre probleme: vrem să avem o societate modernă, dar încercăm să o construim cu un sistem educațional care funcționează după logici de acum zeci de ani.