Robert Negoiță cere să fie trimis în judecată. Suspectul aleargă după DNA

Robert Negoiță, primarul Sectorului 3, a ajuns într-o situație rară pentru politica românească: cere instanței să oblige DNA să termine ancheta în care este suspect și, dacă există probe, să-l trimită în judecată. Într-o țară în care dosarul penal este plimbat până moare de bătrânețe, edilul refuză să aștepte prescrierea.

„Vreau să fiu trimis în judecată”

Ancheta privește documentele emise pentru construirea, intrarea în legalitate și intabularea unui bloc de pe strada Matei Basarab nr. 97.

Autorizația inițială fusese anulată în 2017, dar clădirea ar fi fost tot terminată, completată și împărțită cadastral în 153 de loturi.

DNA îl suspectează pe Negoiță de abuz în serviciu, considerând că, în perioada 2015–2021, ar fi aprobat emiterea nelegală a unor acte necesare construirii și intabulării imobilului.

Edilul cere acum o soluție: proces, dacă există probe; clasare, dacă nu există.

„Nu vreau ca dosarul să fie clasat prin prescripție, pentru că atunci o să rămână ideea că am fost vinovat și am scăpat prin prescripție”, spune Negoiță.

O franchețe aproape artistică

Robert Negoiță rămâne un personaj șifonat de controverse și anchete. Spune chiar el că este cercetat de DNA în opt dosare.

Totuși, trebuie să-i recunoaștem aici o franchețe aproape artistică: omul nu mai fuge de dosar, aleargă după el și strigă să fie judecat.

Probabil îl ajută și experiența.

Un dosar de evaziune fiscală, cu un prejudiciu estimat la 77,1 milioane de lei, i-a fost deja clasat ca urmare a prescripției.

Negoiță știe, așadar, că prescripția te scapă juridic, dar nu te spală și în ochii publicului.

Justiția caută instanța competentă

Ironia finală este că nici măcar cererea de urgentare nu poate fi judecată repede. Tribunalul și Curtea de Apel nu s-au înțeles cine este competent, iar Înalta Curte trebuie să rezolve conflictul.

Negoiță cere DNA să se grăbească.

Instanțele caută… instanța ”potrivită”.

Iar dosarul din 2021 continuă să înainteze cu viteza legală consacrată:

suficient de încet încât toată lumea să uite blocul, dar nu și cine l-a autorizat.