Vučić a pierdut alegerile. Dar cine va desface sistemul pe care l-a construit?

Serbia a produs una dintre cele mai spectaculoase răsturnări politice din Europa ultimilor ani. Aleksandar Vučić și-a recunoscut înfrângerea, iar mișcarea studențească a câștigat majoritatea parlamentară.

Numai că, dincolo de entuziasmul unei victorii istorice, rezultatele ascund un paradox:

aproape 40% dintre alegători au rămas alături de partidul care a dominat țara vreme de 14 ani.

Vučić a pierdut puterea. Sistemul său, însă, este departe de a fi dispărut.

O victorie categorică, dar nu o prăbușire a vechii puteri

Rezultatele preliminare ale alegerilor parlamentare din 25 octombrie arată o victorie categorică a Listei Studenților:

52,65% din voturi, față de 39,22% pentru alianța construită în jurul Partidului Progresist Sârb (SNS), al lui Vučić.

Prezența la urne a atins 68,78%, reflectând o mobilizare excepțională.

Conform estimărilor prezentate de Reuters, studenții ar obține 139 dintre cele 250 de mandate parlamentare, față de 97 pentru alianța SNS.

Dar adevărata surpriză este alta:

după aproape doi ani de proteste, scandaluri și contestare publică, partidul lui Vučić a păstrat peste 1,67 milioane de voturi.

O înfrângere limpede, fără îndoială. Nu însă și dispariția politică a vechii puteri.

SNS nu este doar un partid. Este o infrastructură a puterii

Explicația trebuie căutată în felul în care a fost organizată Serbia ultimului deceniu.

Sub conducerea lui Vučić, SNS și-a extins influența asupra administrației, companiilor publice, mass-mediei și instituțiilor statului.

Organizațiile independente și observatorii internaționali au documentat de-a lungul anilor clientelismul, utilizarea resurselor publice în scop electoral și presiunile asupra alegătorilor.

Dar SNS dispune și de un electorat autentic, atras de promisiunile stabilității, dezvoltării economice și afirmării naționale.

Aici intervine diferența fundamentală dintre un partid obișnuit și unul care a guvernat suficient de mult încât să devină parte a mecanismului cotidian al societății.

Schimbarea preferințelor electorale se poate produce într-o singură zi.

Desfacerea rețelelor de influență construite în 14 ani poate dura mult mai mult.

Mobilizarea extraordinară nu a dizolvat nucleul fidel al regimului

Protestele studențești, declanșate după tragedia de la gara din Novi Sad, unde prăbușirea unei copertine a provocat moartea a 16 oameni, au transformat indignarea publică într-o mișcare politică națională.

Mișcarea a atras categorii sociale foarte diferite, de la profesori și medici până la agricultori și profesioniști care anterior nu se regăseau în opoziția tradițională.

Mobilizarea a reușit să producă o majoritate nouă, nu și dispariția vechiului electorat.

Aceasta este probabil cea mai importantă lecție a alegerilor: un sistem politic poate pierde controlul asupra majorității fără să-și piardă imediat capacitatea de influență.

Studenții au câștigat Parlamentul. Acum trebuie să câștige statul

Aici începe partea dificilă.

Noua majoritate reunește oameni din medii profesionale și sociale diferite, uniți în primul rând de contestarea guvernării Vučić.

Transformarea acestui consens într-un program coerent de guvernare reprezintă o provocare distinctă.

Mai ales că administrația, autoritățile locale, companiile publice și instituțiile de control nu se schimbă automat odată cu rezultatul alegerilor.

Demontarea mecanismelor clientelare, acolo unde acestea există, presupune reforme, transparență și aplicarea legii, nu simpla înlocuire a fidelilor fostei puteri cu fidelii celei noi.

Adevărata schimbare abia începe

Alegerile au demonstrat că dominația electorală a lui Vučić putea fi învinsă chiar în condițiile unei competiții marcate de dezechilibre instituționale.

Dar au demonstrat și rezistența unei formațiuni care, după o înfrângere istorică, continuă să reprezinte aproape doi alegători din cinci.

Serbia a schimbat majoritatea parlamentară. Rămâne de văzut dacă va reuși să schimbe și regulile după care funcționează puterea.

Fiindcă un politician poate pierde alegerile într-o singură duminică.

Un sistem construit în jurul lui poate supraviețui multă vreme după aceea.