S-a redeschis robinetul „Anghel Saligny”. Un miliard pentru firme, o gură de oxigen pentru primari și partide

Vești bune pentru administrația locală, constructori și, probabil, pentru destui oameni de partid care așteptau cu sufletul la gură dezghețarea banilor publici.

Guvernul redeschide robinetul „Anghel Saligny”, celebrul program prin care se construiesc drumuri, se introduc conducte, se edifică telegondole la Cucuieți și se întrețin relații politice dintre cele mai trainice.

Prima tranșă: aproape un miliard de lei. Și mai vine!

Ministrul a găsit banii. Constructorii pot răsufla ușurați

Ministrul Dezvoltării, Alexandru Stoica, a anunțat că vineri, 6 noiembrie, vor fi efectuate plăți de aproape un miliard de lei pentru lucrările executate prin programul „Anghel Saligny”.

Există facturi neachitate încă din luna mai.

În total, ministerul a înregistrat solicitări de plată de 2,3 miliarde de lei, iar după această primă tranșă vor rămâne restante aproximativ 1,4 miliarde.

Banii pentru acestea ar urma să fie identificați la rectificarea bugetară, estimată peste două-trei săptămâni.

Unde există un constructor, există și un primar fericit

Programul „Anghel Saligny” are o calitate politică remarcabilă: face fericită o întreagă familie de beneficiari.

Constructorul își primește banii.

Primarul își poate continua investiția și poate tăia panglici.

Partidul își poate prezenta grija pentru comunitățile locale.

Firmele prietene cu administrațiile locale, acolo unde asemenea relații există, au toate motivele să urmărească atent calendarul plăților.

Fiindcă acest ”Anghel Saligny” e un fel de Black Friday la ”telegondole” (înțelegînd prin acestea anume acea categorie de investiții total inutile pentru comunitățile locale dar extrem de profitabile pentru cei care le inițiază).

Desigur, nu toate contractele sunt suspecte și nu fiecare primar are un constructor de suflet. Dar ar fi o naivitate monumentală să ignorăm potențialul clientelar al unui program care distribuie miliarde prin administrațiile locale.

Cine primește primul și cine mai așteaptă?

Aici începe partea cu adevărat interesantă.

Când statul datorează 2,3 miliarde și achită deocamdată mai puțin de jumătate, selecția beneficiarilor merită examinată la microscop.

Există criterii legale de prioritizare.

Dar respectarea lor trebuie demonstrată prin transparență, nu garantată prin declarații televizate.

Ar fi utilă publicarea listei complete a plăților: localități, contracte, constructori, sume și datele înregistrării facturilor.

Conductele se schimbă. Obiceiurile politice rezistă

România are nevoie de canalizări, asfalt și apă curentă. Constructorii trebuie plătiți pentru lucrările executate.

Dar „Anghel Saligny” rămâne și un instrument cu o uriașă valoare politică.

Iar când miliardele încep să circule din nou, întrebarea nu este numai câte ”conducte” vom îngropa în pământ.

Ci… câte relații politice vor fi alimentate, simultan, de la același robinet bugetar.