Mașina care consumă… aproape nimic. De ce Volkswagen a construit doar 250 de exemplare dintr-o invenție extraordinară

O mașină care consumă 0,9 litri de motorină la 100 de kilometri, cântărește numai 795 de kilograme și poate circula cu 160 km/h. Pare o performanță desprinsă dintr-un viitor îndepărtat, dar automobilul există de peste un deceniu.

Se numește Volkswagen XL1 și reprezintă unul dintre cele mai îndrăznețe experimente din istoria industriei auto.

Germanii au demonstrat că pot construi o asemenea mașină, apoi au fabricat numai 250 de exemplare.

Unul dintre ele a reapărut acum la o licitație, cu un preț estimat de până la 125.000 de euro.

Povestea ridică o întrebare fascinantă: dacă tehnologia exista încă din 2013, de ce n-a ajuns niciodată la cumpărătorul obișnuit?

Un Volkswagen care arată ca un automobil din viitor

La prima vedere, XL1 pare mai degrabă un prototip prezentat la un salon auto decât o mașină care poate circula legal pe drumurile publice.

Are o caroserie extrem de joasă, cu forme alungite, roțile din spate complet acoperite și două portiere care se deschid spectaculos, în sus. Nu există oglinzi retrovizoare convenționale. Acestea au fost înlocuite cu camere video ale căror imagini apar pe două monitoare din interior.

Șoferul și pasagerul stau unul lângă celălalt, ușor decalați, pentru a permite îngustarea caroseriei.

Totul a fost proiectat pentru reducerea rezistenței aerului și a greutății.

Rezultatul este un coeficient aerodinamic de numai 0,189, excepțional chiar și după standardele automobilelor moderne. Documentația retrospectivă Volkswagen menționează inclusiv valoarea de 0,186, obținută în tunelul aerodinamic.

Un motor diesel cât jumătate dintr-un motor obișnuit

Sub caroseria futuristă funcționează un sistem de propulsie surprinzător de modest.

Motorul diesel are numai doi cilindri, o capacitate de 800 cmc și dezvoltă 48 de cai-putere. Este asistat de un motor electric de 27 de cai-putere, alimentat de o baterie litiu-ion de 5,5 kWh.

Puterea maximă combinată este de aproximativ 69 de cai-putere, transmisă roților printr-o cutie automată DSG cu șapte trepte.

Automobilul accelerează de la 0 la 100 km/h în 12,7 secunde și atinge 160 km/h, viteză limitată electronic.

Nu sunt performanțe sportive, dar nici nu aceasta era intenția constructorului.

Miza inginerilor Volkswagen a fost să obțină maximum de mobilitate cu minimum de energie.

Secretul celor 0,9 litri la 100 de kilometri

Aici intervine o precizare importantă.

XL1 este un automobil hibrid reîncărcabil. Poate parcurge până la 50 de kilometri exclusiv electric, fără să consume motorină.

Consumul oficial de 0,9 l/100 km a fost stabilit prin procedura europeană NEDC utilizată atunci, care includea și deplasarea electrică.

Așadar, cifra nu înseamnă că mașina poate parcurge permanent orice distanță folosind numai 900 de mililitri de motorină la fiecare sută de kilometri.

Mai mult, consumul oficial include și utilizarea energiei electrice din baterie. Volkswagen indica aproximativ 7,2 kWh de electricitate la 100 km, alături de cei 0,9 litri de motorină, în condițiile omologării.

Performanța este însă remarcabilă chiar și fără artificiul statistic al ciclului de testare.

În testele rutiere, XL1 a demonstrat că poate înregistra consumuri de aproximativ doi litri la sută, în condiții favorabile.

Pentru un automobil capabil să circule normal pe autostradă, rezultatul rămâne impresionant.

Cum au eliminat inginerii sute de kilograme

Secretul acestei eficiențe nu este ascuns exclusiv sub capotă.

Volkswagen a folosit pe scară largă materiale întâlnite în industria automobilelor sportive și în aeronautică.

Structura centrală a caroseriei este realizată din plastic ranforsat cu fibră de carbon. Din același material sunt fabricate numeroase componente exterioare.

Întreaga caroserie, cu portiere și geamuri, cântărește aproximativ 230 de kilograme.

Jantele sunt realizate din magneziu, discurile de frână sunt carbon-ceramice, iar geamurile laterale folosesc policarbonat.

Până și grosimea parbrizului a fost redusă pentru economisirea greutății.

Masa totală a automobilului este de numai 795 de kilograme, inclusiv bateria sistemului hibrid.

Pentru a înțelege eficiența aerodinamică, este suficient un amănunt: potrivit Volkswagen, XL1 are nevoie de numai 8,4 cai-putere pentru a menține viteza constantă de 100 km/h pe un drum orizontal.

Ideea unui om care voia imposibilul

Povestea începe cu Ferdinand Piëch, una dintre personalitățile care au marcat dezvoltarea grupului Volkswagen.

Piëch și-a propus construirea unui automobil capabil să parcurgă 100 de kilometri cu un singur litru de carburant.

Primul concept a apărut în 2002. Era o mașină extrem de îngustă, cu două locuri dispuse unul în spatele celuilalt.

În 2009 a urmat un alt prototip, iar în 2013 a fost prezentată versiunea XL1, suficient de apropiată de un automobil convențional pentru a putea fi utilizată pe drumurile publice.

Producția de serie mică a început în 2014, la uzina Volkswagen din Osnabrück, și s-a încheiat în 2016.

Au fost realizate 250 de exemplare, dintre care 200 destinate clienților, iar 50 păstrate de constructor.

Experimentul demonstrase că obiectivul lui Piëch putea fi atins. Numai că rezolvarea problemei tehnice nu însemna și rezolvarea problemei comerciale.

De ce o asemenea invenție nu a ajuns la milioane de șoferi

Răspunsul este, în primul rând, economic.

Fibra de carbon, magneziul, frânele carbon-ceramice și componentele special dezvoltate sunt costisitoare.

Fabricarea XL1 presupunea numeroase operațiuni apropiate de producția manuală, incompatibile cu volumele uriașe ale industriei auto obișnuite.

Prețul automobilului era comparabil cu al unor mașini sportive de lux.

În plus, eficiența extremă impunea compromisuri: numai două locuri, spațiu limitat pentru bagaje, o caroserie foarte joasă și un nivel de confort diferit de cel al unui automobil familial.

Pentru un cumpărător obișnuit, economisirea câtorva litri de carburant la fiecare sută de kilometri nu putea justifica o diferență de preț de zeci de mii de euro.

XL1 demonstra ce era posibil din punct de vedere tehnic, dar nu oferea o soluție economică pentru producția de masă.

De altfel, Volkswagen îl considera un proiect demonstrativ, destinat experimentării unor tehnologii care puteau fi valorificate ulterior în alte automobile ale grupului.

Un exemplar aproape nou, scos la licitație după zece ani

Interesul pentru XL1 a revenit odată cu apariția unui exemplar pe platforma Catawiki.

Mașina a fost livrată primului proprietar la 8 martie 2016, în Luxemburg, iar ulterior a fost înmatriculată în Olanda.

După aproape un deceniu, kilometrajul indică numai 1.672 de kilometri.

Automobilul este însoțit de documentația originală, încărcătorul pentru priză casnică și husa de protecție.

Experții platformei estimează valoarea între 110.000 și 125.000 de euro.

La 11 noiembrie, cea mai mare ofertă afișată era de 72.000 de euro, insuficientă pentru atingerea prețului minim rezervat de vânzător.

Prețul final rămâne, prin urmare, necunoscut până la încheierea licitației.

Ce ne spune astăzi experimentul Volkswagen

XL1 rămâne o demonstrație spectaculoasă a eficienței obținute prin reducerea greutății, optimizarea aerodinamicii și combinarea inteligentă a două sisteme de propulsie.

Industria auto a urmat ulterior mai multe direcții, în special electrificarea, dezvoltarea bateriilor și eficientizarea motoarelor convenționale.

Ideile utilizate pentru XL1 nu au dispărut. Materialele ușoare, recuperarea energiei la frânare și optimizarea aerodinamică au devenit elemente importante ale automobilelor moderne.

Dar lecția fundamentală a experimentului rămâne actuală.

Volkswagen a demonstrat că poate construi o mașină care consumă… aproape nimic. Ceea ce nu a reușit să demonstreze este că o asemenea mașină poate fi produsă și vândută la un preț accesibil.

Iar această diferență, dintre performanța tehnologică și realitatea economică, explică de ce una dintre cele mai economice mașini construite vreodată a rămas, până la urmă, o raritate destinată colecționarilor.

Ar fi avut succes în România?

Nu prea, zicem noi.

La banii respectivi, prădătorul de trafic vrea demaraje uluitoare. Fiindcă trebuie neapărat să fie primul la următorul semafor.