A „sosit” odată cu dinastia Hohenzollern : Primul brad împodobit de Crăciun din România

Primul brad care a fost împodobit în România a fost cel de la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Obiceiul a fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.

În 1866 documentele vorbesc despre primul brad împodobit de Crăciun în România, bradul de la palatul regal din București, un brad ce era împodobit cu flori de hârtie și cu fructe, la nici opt luni de la venirea în România a principelui Carol I.

Astfel, în decembrie 1866, tânărul Principe Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun ”regal” în România. După cum arată scrierile vremii (printre care se numără cele ale istoricului Ioan Bogdan, la 1914), Carol I obișnuia uneori să stea la masa de scris în Ajunul Crăciunului și tot uneori, în ziua de Crăciun, mergea cu soția la patinoar, iar seara juca biliard. Regele Carol I chema la masa de Ajun copii, stătea de vorba cu ei și le împărțea daruri (haine, fructe și dulciuri), potrivit site-ului romaniaregala.ro, citând din volumul Ceremonialul Curții Regale a României începând cu anul 1866, scris de Alexandra Arnăutu.

În seara Ajunului

Încă din 23 decembrie la curtea lui Carol  se strângeau copiii doamnelor de onoare și copiii cuplului princiar, precum și prietenii acestora pentru a împodobi bradul înalt. Se servea ceaiul și se mânca o prăjitură tradițională de Crăciun (Baumkuchen). Pe 24 decembrie, în seara Ajunului, Regele și Regina împărțeau daruri angajaților Casei Regale. Tot în ziua de 24 decembrie, Mitropolitul, înconjurat de înalți reprezentanți ai bisericii, se deplasa la palat cu sfintele icoane.

”Apoi, Mareșalul Curții îl conduce în apartamentele unde se află Majestățile Lor. Aici au loc rugăciunile specifice ajunului Nașterii Mântuitorului. Casa Civilă și cea Militară asista în mare ținută. În cursul celor trei zile de Crăciun nu au loc recepții oficiale (cu excepția unui ordin dat de MS Regele). Cei care doresc să felicite Familia Regală o pot face prin intermediul registrelor puse la dispoziție de aghiotantul de serviciu. Sărbătoarea Crăciunului se petrece în cercul familial”, potrivit lucrării Ceremonialul la Curtea la Carol I de Hohenzollern, elaborată de Muzeul Național Cotroceni.

În „Memorii” Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874 care a fost „de o frumuseţe strălucitoare” şi când, pentru prima dată, au fost impodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice şi întreaga lume bună a Bucureştiului a fost prezentă şi a primit cadouri simbolice.

Şi Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, scria despre acest Crăciun care a strălucit în memoria sa ca o amintire de neînlocuit, „unicul Crăciun cu adevărat fericit”.

Dacă pe vremea primului nostru rege ceremoniile erau mai simple, pe vremea lui Ferdinand erau mai pline de lumină și distracție. După 1900 era o tradiție ca un brad frumos și înalt să fie trimis la Curtea Regală de la București, brad  ales de grădinarul castelului Peleș. Tot în acea perioadă, administratorul moșiei regale trimitea vâsc pentru a se decora cu vâsc camerele, după tradiția englezească. Din Nurenberg se aduceau ornamente pentru pom, dar multe cadouri erau cumpărate de la București și tradiția era ca fiecare om de la curte să primească un cadou la Pomul de Crăciun. Bradul era aşezat în marea sală de bal, iar câteva domnişoare din Înalta societate ajutau la împodobirea imensului pom. Din cauza înălțimii bradului, nu se fixau pe el lumânări, ci doar mici lămpi electrice de toate culorile, după menționează scrierile vremii