Adevărul despre spălatul PE MÂINI

Oamenii de știință de la University College London au analizat studiile asupra mecanismelor de transmitere ale gripei și ale altor boli respiratorii, inclusiv ale infecţiei cu noul coronavirus.




În cadrul acestei analize a fost luată în considerare frecvența cu care participanții la acest studiu se spală pe mâini, potrivit publicației „Wellcome Open Research”. Mai precis, cercetătorii de la University College London au studiat în detaliu și au stabilit de câte ori pe zi este indicat să ne spălăm pe mâini pentru a ne proteja de virus. Astfel, cercetătorii birtanici au ajuns la concluzia că dacă ne spălăm pe mâini de 6-10 ori pe zi, se reduce cu 36% răspândirea infecţiei cu noul coronavirus.

Eficacitatea “procedurii”

În același timp, oamenii de știință de la University College London au mai descoperit că dacă ne spălăm pe mâini de mai mult de zece ori pe zi efectele sunt nesemnificative asupra răspândirii bolii. Experții au mai subliniat că este important să ne spălăm foarte bine pe mâini, cu apă şi săpun, pe toata suprafaţa palmei, dosul palmei, între degete şi sub unghii, acordând fiecărei proceduri de spălare cel puțin 20 de secunde, după cum notează Radio România Actualități.

Specialiștii din lumea întreagă avertizează, pe fondul pandemiei, că acest obicei de a ne spăla cât mai des pe mâini trebuie păstrat și pe mai departe, având în vedere eficacitatea “procedurii”.

El e părintele spălatului pe mâini

De secole, spălatul mâinilor cu apă și săpun a fost considerat o măsură de igienă personală, fiind în general, înglobat obiceiurilor religioase și culturale. Totuși, legătură dintre spălatul pe mâini și răspândirea bolilor infecțioase a fost stabilită corect din punct de vedere medical abia acum două sute de ani.

Ignaz Semmelweis (1818 – 1865), un medic maghiar care lucra la Spitalul General din Viena, este cunoscut ca părintele igienei. În 1846, el a observat că femeile care nășteau într-o instituție medicală de învățământ asistate de studenții la medicină din respectivul spital aveau mai multe riscuri de deces în comparație cu femeile care își aduceau pe lume copiii într-o altă secție a spitalului administrată de moașe. Semmelweis a decis să facă mai multe cercetări, căutând diferențe între cele două secții. El a observat că studenții și medicii mergeau adesea în maternitate după ce efectuau o autopsie. Pe baza observațiilor sale, Semmelweis a ajuns la concluzia că „particule cadaverice” care însoțeau acele autopsii erau aduse din camera de autopsie în maternitate. În schimb, moașele nu au efectuat astfel de autopsii, nefiind deci expuse acestor particule. Descoperirea lui Semmelweis este importantă și în zilele noastre: spălatul pe mâini este una dintre cele mai importante măsuri de sănătate publică. Ca urmare, Semmelweis a impus o nouă regulă: cea care prevede ca doctorii să se spele pe mâini și să își dezinfecteze mâinile cu o soluție cu clor.

Câțiva ani mai târziu, în Scutari, Italia, Războiul din Crimeea aducea numele lui Florence Nightingale – infirmieră considerată precursoarea serviciului sanitar modern, în prim plan. Ea a implementat spălatul pe maini și alte reguli de igienă în spitalul în care lucra. Din nefericire, practicile promovate de Ignaz Semmelweis și de Florence Nightingale nu au fost adoptate la scară largă în acele vremuri. Umitor este faptul că abia în 1980, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC), a identificat spălatul pe mâini ca o modalitate importantă de a preveni răspândirea infecțiilor. Așa au apărut primele recomandări la nivel național privind igiena mâinilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Cele mai citite articole