Agricultura a revenit iar la epoca Zăroni

Reîntoarcerea lui Petre Daea la conducerea Ministrului  Agriculturii a însemnat și o revenire furtunoasă a avalanșelor de declarați bombastice și perle memorabile debitate de acesta pe sticla televizorului și în spațiul online.

Astfel, în scurt timp a ajuns cel mai mediatizat ministru din cabinetul Ciucă. Deschizi televizorul, îl vezi Daea. Dai drumul computerului, transmite Daea. La radio, vorbește Daea. Practic, îți este frică să mai deschizi frigiderul sau vreo conservă ca nu cumva să nu apară Daea. Dar, după revenirea la butoanele Agriculturii, Daea vorbe multe, iar fapte mai cu picătura. În schimb, declarațiile și replicile acestuia au devenit virale de a lungul timpului, dar și în prezent. 





”Un știulete când l-a luat un agronom în mână se uită la trei lucruri: În primul rând dacă e cald. Și acela era fierbinte. În momentul în care desfaci pănușile și ai luat ciocălăul în mână e temperatura atât de ridicată, aproape de încălzești”. Într-un nor de praf lăsat în urma semănătorii, se ascunde silueta agregatului condus cu măiestrie de un brav mecanizator, care, cu zâmbetul cald al întâlnirii, mă invită în cabină pentru a beneficia de răcoarea climatului creat de tehnica modernă”, sunt doar câteva din ultimele perle debitate recent de către Petre Daea.

Replicile și discursurile acestuia ne reamintesc de un personaj celebru din vremea guvernului Petru Groza pe nume Romulus Zăroni- ministru al Agriculturii şi Domeniilor, apoi al Cooperaţiei în Guvernul Petru Groza, vestit pentru agramatismul său.

Romulus Zăroni a fost un ţăran cu şapte clase, din Nădăştia de Sus, judeţul Hunedoara. Om de casă al lui Petru Groza – fusese angajat pe moşia lui – devine, la 6 martie 1945, ministru al Agriculturii şi Domeniilor, până în 29 noiembrie 1946, iar mai apoi, până în 30 decembrie 1947, ministru al Cooperaţiei. Totuși, Zăroni a fost un ţăran înstărit, despre el Corneliu Coposu spunea că „era un chiabur de mâna întâi (…) avea o biblioteca impresionantă pentru un ţăran, am găsit la el acasă cam 7 – 800 de volume de cultură generală şi de cărţi politice”, de altfel vorbea şi scria fluent în limba germană, deoarece absolvise patru clase gimnaziale la un liceu german.

Cei care l-au cunoscut vorbeau despre Romulus Zăroni ca despre un adevărat gospodar, cam limitat la minte şi ajuns subiect de bancuri din cauza gafelor monumentale pe care le-a făcut. Gafele l-au facut un soi de precursor al lui Bulă. Şi cum prostia este întotdeauna subiectul bancurilor, cel puţin româneşti, se pare că toate cele despre Zăroni, au pornit de la Petru Groza care era un tip haios, pus tot timpul pe glume. Se zice că Petru Groza i-a pus în vedere: „Bine, măi Romică, te-am făcut eu ministru, da’ tre’ să-ţi completezi studiile să-nveţi şi tu, să ai pregătire politică”. Şi-n sfârşit, se prezintă la examen, cu tema „Formele de guvernământ”. Şi este întrebat cum se cheamă statul sau ţara condusă de un împărat. „împărăţie!”. „Foarte bine. Dar dacă e condusă de un rege, ce formă de guvernământ avem?” „Regat”. „Bine. Dar dacă n-am mai avea rege, şi Groza ar conduce ţara, ce-ar fi atuncea ?” Atunci, Zaroni răspunse: „Atunci ar fi grozăvie”.

Odată, Zăroni a fost întrebat de Groza câte mere poate să mănânce pe stomacul gol la care primeşte răspuns că zece. ”Eşti prost”, i-a replicat Groza, ”doar unu, ca celelalte găsesc stomacul plin!”. Odată, la un consiliu de miniştri ar fi venit cu un pantof maro şi unul negru, iar Petru Groza l-a trimis acasă de unde a venit la fel, spunând că acolo a găsit tot unul negru şi unul maro. La o şedinţă a consiliului de miniştri unde se discuta ceva ultra secret, acelaşi Zăroni a făcut pe el, fiindcă nu avea voie să părăsească sala, dar după o jumătate de oră a primit de acasă pantaloni şi izmene de schimb. Când Groza a întrebat pe mesager de unde au ştiut, acesta a spus că la Europa Liberă s-a anunţat că ministrul Zăroni a făcut pe el şi familia este rugată să-i trimită urgent schimburi.

Se mai povesteşte că la o întrunire a cadrelor de frunte ale partidului, a fost impresionat de aspectul unei tovarăşe şi i-a scris un bilet pentru a-şi exprima admiraţia: „Sînteţi unsoare. Maţ fermecat” (în traducere: „Sunteţi un soare. M-aţi fermecat.”)”. Dan Macarie, membru în Societatea Naţională de Istorie şi Retrologie Agrară, filiala Hunedoara-Deva, a scris despre el: „a profitat de statutul de ministru, şi-a părăsit soţia, pentru că nu a vrut să se înscrie în colectiv, s-a însurat cu o femeie mai tânără cu 20 de ani şi s-a mutat în casa reputatului jurnalist Pamfil Şeicaru, din Bucureşti”. De altfel, în epocă circula un soi de glumă, care suna cam așa: „Caligula imperator și-a făcut din cal senator/ Groza, mai sinistru, și-a făcut din bou ministru”.

Replicile și declarațiile din anii trecuți și din zilele noaste ale lui Petre Daea, ne reamintesc că acesta este urmașul lui Zaroni, iar cariera actualului ministru al Agriculturii se aseamănă cu cea a omului de casă a lui Petru Groza. Însă, ceea ce se știe mai puțin este faptul că Petre Daea este nepotul lui Angelo Miculescu- fost ministru al Agriculturii în perioada 1969 şi 1981, care a decedat, în 1999, în urma unui accident de circulaţie. Înainte de a se ridică la ceruri, Angelo Miculescu le-a transmis o rugăminte celor apropiaţi de el.
– Măi băieţi, vă rog eu să aveţi grijă după moartea mea şi de nepotul ăsta al meu că e mai sărăcuţ.
– Domn ministru o să avem grijă de el. Acum e director la Direcţia Agricolă Mehedinţi. Vreţi să-l facem secretar de stat sau ministru?
– Nu măi băieţi. Vă mulțumesc. E prea mult şi postul care-l are acum.

La finele anului 2000, ginerele lui Angelo Miculescu ajunge premier iar nepotul din Siseşti de Mehedinţi, pe numele din buletin Petre Daea, ajunge secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi chiar ministru în 2004. La începutul anului 2017, Petre Daea, revine în fruntea Ministerului Agriculturii ca urmarea a lobby-ului făcut de Adrian Năstase la baronii PSD de Giurgiu și Olt-Nicolae Bădălău și Paul Stănescu.

„Primarul este germenele localității”, „echipajul APIA lucrează nonstop, până seara târziu”, iar „eu, intru în casele oamenilor noaptea și îi trezesc din pat” – sunt câteva dintre declarațiile spumoase făcute de ministrul agriculturii, Petre Daea. Ca atare, el a devenit ținta ironiilor propriilor colegi după o afirmație confuză privind subvenţiile, declarând că speră că „în 31 martie să avem numai situaţii neclare”. „Pentru mine ziua de 31 martie e exactă, sarcina de asemenea. Sper că în 31 martie să avem numai situaţii neclare privind legătura între sistemul de aplicare şi situaţiile concrete pentru fermierii din România”, a afirmat Petre Daea. El a fost întrerupt de premier, care a completat: „adică lucruri puţine”, Daea confirmând că la acest lucru s-a referit şi el. „Dacă sistemul lucrează aşa cum aţi spus dumneavoastră mă aştept să fie foarte puţin”, a completat premierul de atunci Sorin Grindeanu.

În arhiva Senatului României se păstrează pe pagina sa o declaraţie a lui Petre Daea inspirată parcă din replicile lui Zăroni. Este vorba de o declaraţie politică dedicată Zilei Internaţionale a Muntelui care-l fac invidios până și pe Păstorel Teodoreanu. „Muntele a fost şi trebuie să rămână centura naturală a ţării, izvorul cristalin al apelor ce spală şi mângâie nu numai mâini şi picioare în trecere efemeră prin zonă, ci alimentează fiecare vas capilar al solului, plantelor, animalelor şi oamenilor”…”Astăzi, în munte, din nefericire, „Mioriţa” este interpretată de lanţul drujbelor, mirosul florei spontane este acoperit de cel al mucegaiului din rumeguş, care ocupă locurile de decantare în direcţia şuvoiului de lipsă de interes pentru viaţa muntelui”…”Prin regula comparaţiei, ne vedem importanţi şi responsabili pentru viaţa muntelui şi să recunoaştem că niciunul dintre noi, nici alţii şi nici toţi de aici şi din afară nu am făcut tot ce puteam face pentru cel mai umanizat munte din Europa – Carpaţii României”…”Folosind metafora şi cuvântul cald, am dorit să sensibilizez fibra naturală a existenţei noastre, pentru că suntem mari ca senatori, dar mici în comparaţie cu muntele”..”Suntem cu toţii trecători ca politicieni, ca oameni. În munte, apusul este tot atât de valoros ca şi răsăritul. Prezentarea mea apune. Sper să răsară preocuparea sporită a tuturor celor de aici şi de oriunde pentru muntele României”. Finalul declarației politice este opteotic:”Prin om, cerul a coborât pe pământ, prin munte, pământul a urcat la cer”.

Mai există o asemănare între Daea și Zăroni în ceea ce privește viața de familie. Zăroni și-a lăsat nevasta pe motiv că nu a vrut să intre în colectiv și s-a căsătorit cu una mult mai tânără decât el. Așa s-a întîmplat și cu Daea, dar povestea lui este mult mai spumoasă. Ca orice provincial care aterizează în centrul Bucureştiului, nepotul din Mehedinţi a calcat în vârful picioarelor pe marginea culoarelor de la Ministerul Agriculturii şi, din când în când, se mai strecura timid prin birourile institituţiei. Într-o zi, paşii nepotul de la Mehedinţi poposesc într-un birou al direcţiei de pescuit şi acvacultură. Brusc, ochii îi alunecă către o doamnă tinerică, cu aer de provincială, timidă şi parcă avea și ceva, ceva de vino încoace. Cu privirea încruntată şi vrând să se dea cocoş, nepotul se adresează duduiţei:

– Dumneavoastră cum vă numiţi şi cu ce vă ocupaţi aici?
– Ştiţi, eu sunt mai nouă pe aici şi…
– Bine. Atunci să veniţi azi la mine în birou ca să mă lămuresc cu ce vă ocupaţi.
Şi cum ordinul venea de la secretarul de stat, doamna de la direcţia de pescuit şi acvacultură, botezată de colegi madam Caras, s-a prezentat în biroul nepotului de la Mehedinţi. Și de atunci a început o colaborarea fructuoasă şi antrenantă care a continuat şi după ce Petre Daea nu mai era ministrul Agriculturii. Între timp, nepotul de la Mehedinţi ajunge senator PSD şi lipseşte vreo săptămână de la lucrările din Palatul Parlamentului. Când revine la Senat, colegii de partid se uită la el ca la maşini străine. Un ochi tumefiat, câteva zgârieturi pe faţă şi un obraz învineţit. Un coleg de partid mai şugubăţ, îl întreabă:
– Mai Petrică ce-ai păţit?

– Domnule ministru, ştiţi, am fost la ţară şi am tăiat lemne cu toporul şi mi-a sărit un lemn în faţă!
– Aha. Aşa a fost. Bine că nu e ceva mai grav. Senatorul zâmbeşte cu subînţeles pentru că ştia se întâmplase cu nepotul de la Mehedinţi. Lemnul care-i sărise în faţă, nu era lemn, ci urmele câtorva palme şi pumni. Ţara nu era la Mehedinţi, ci în faţa unui mare centru comercial din centrul Capitalei. De fapt, la aceea vreme, madam Caras era căsătorită şi femeia a avut ghinion ca soţul său să o întâlnească la braţul nepotului de la Mehedinţi, ziua în amiază mare, tocmai în central Capitalei.

Ca atare, prezentările dintre cei n-au fost prea cordiale, fapt pentru care soţul încornorat a ţinut să se prezinte nepotului de la Mehedinţi într-o manieră mai spartană care a lăsat ceva urme pe faţa fostului ministru. Finalul spectacolului s-a derulat la tribunal, unde madam Caras a devenit soția domnului ministru Daea. Şi ca orice poveste cu final fericit, nepotul de la Mehedinţi şi madam Caras sunt fericiţi împreună până la adânci bătrâneţi, mai ales că acum Petre Daea a revenit din nou pe fotoliul de ministru al Agriculturii, iar madam Caras este tot șefa Resurselor Umane de la APIA. Așa că în persoana lui Petre Daea, și actualul premier Nicolae Ciucă, la fel ca Petru Groza, are un Zăroni în guvernul său! Adică, Zăroni a lui Grindeanu, Tudose și Dăncilă a revenit în ograda lui Ciucă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...