ANAF chinuie din greu firmele aflate în dificultate: clarificări refuzate, reguli imposibil de aplicat

ANAF respinge propunerile Camerei Consultanților Fiscali de clarificare și simplificare a procedurilor de eșalonare la plată, menținând formulări complexe și ambigue care pot îngreuna înțelegerea și aplicarea regulilor pentru debitorii aflați în insolvență.

Un răspuns complex, dar greu de urmărit

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a transmis un răspuns oficial Camerei Consultanților Fiscali (CCF) privind propunerile formulate asupra proiectului de modificare a procedurii de eșalonare la plată. Documentul, deși confirmă analizarea observațiilor, respinge o parte semnificativă dintre acestea, ceea ce ridică semne de întrebare asupra deschiderii instituției pentru simplificarea și flexibilizarea normelor fiscale.

Primul aspect care atrage atenția este complexitatea și lungimea excesivă a răspunsului ANAF. Textul include fraze complicate, redundanțe și trimiteri frecvente la articole de lege, fără explicații suplimentare. De exemplu, secțiunea referitoare la insolvență repetă idei deja menționate anterior, fără a aduce claritate suplimentară pentru contribuabili.

Această abordare birocratică îngreunează înțelegerea pentru publicul larg și chiar pentru profesioniștii din domeniu, limitând transparența procesului.

Confiscările – o zonă de risc juridic

Una dintre propunerile esențiale ale Camerei Consultanților Fiscali a fost introducerea sintagmei „potrivit hotărârii judecătorești definitive” în definirea creanțelor rezultate din confiscări, pentru care nu se acordă înlesniri la plată. Scopul acestei modificări era de a oferi un cadru clar, astfel încât doar sumele stabilite printr-o decizie judecătorească definitivă să fie excluse de la posibilitatea eșalonării.

15:19, 28.08.2025 • ACTUALITATE

 ANAF cere familiei Iohannis cheile casei din Sibiu și plata a 4,7 milioane lei pentru chirii

14:02, 23.08.2025 • ACTUALITATE

ANAF îi declară război lui Remus Borza în dosarul „Liberty”. Printre motive, restanțele salariale ale siderurgiștilor din Belgia, plătiți de la Galați

ANAF a respins această propunere, argumentând că există și alte acte procedurale, precum procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prin care pot fi dispuse măsuri de confiscare. Prin urmare, instituția consideră că limitarea la hotărâri judecătorești ar restrânge nejustificat sfera creanțelor respective.

Această interpretare ridică însă îngrijorări serioase în mediul juridic și fiscal. În lipsa unei delimitări clare între actele administrative și hotărârile judecătorești, există riscul ca un proces-verbal de contravenție, emis de un organ administrativ, să aibă efecte similare unei decizii definitive a instanței, fără a beneficia de același grad de control judiciar. Specialiștii atrag atenția că acest lucru poate conduce la:

• creșterea riscului de abuz din partea autorităților,

• interpretări arbitrare privind momentul în care creanța devine „confiscată”,

• posibile litigii între contribuabili și administrația fiscală.

În lipsa unei clarificări legislative, contribuabilii pot ajunge în situația în care nu pot contesta efectiv includerea unor sume la categoria „ne-eșalonabile”, chiar dacă actul administrativ care le-a stabilit nu este definitiv confirmat de o instanță.

Insolvența: ANAF menține rigiditatea

O altă zonă sensibilă este cea referitoare la tratamentul debitorilor aflați în procedura insolvenței sau care au ieșit din aceasta. CCF a propus clarificarea expresă a categoriilor de creanțe ce pot fi eșalonate, având în vedere situația specială a companiilor care trec prin reorganizare sau care se află în pragul ieșirii din insolvență.

ANAF a respins această propunere, motivând că problema este deja acoperită de dispozițiile proiectului, în special de punctul 41. Totuși, analiza documentului arată că formularea actuală este tehnică și greu de interpretat, lăsând loc unor abordări diferite din partea organelor fiscale din teritoriu.

Instituția menționează că, după închiderea procedurii de insolvență, debitorii nu mai beneficiază de nicio derogare, iar regulile generale din Codul de procedură fiscală devin aplicabile. Aceasta înseamnă că nu se pot acorda reduceri de accesorii, nu există mecanisme speciale de sprijin, iar companiile trebuie să achite integral toate obligațiile restante, inclusiv cele acumulate în perioada insolvenței și ulterior.

Experții avertizează că această rigiditate poate avea efecte grave asupra mediului de afaceri:

• companiile care ies din insolvență, de regulă cu lichidități reduse, nu vor putea achita integral datoriile într-un termen scurt,

• în lipsa unui mecanism flexibil, multe dintre aceste firme riscă să reintre în insolvență sau să intre direct în faliment,

• lipsa unor facilități fiscale descurajează planurile de reorganizare și încetinește relansarea economică.

Riscul de interpretare discreționară

În justificarea respingerii mai multor propuneri ale CCF, ANAF invocă necesitatea „aplicării unitare a legislației fiscale” și evitarea oricărui tratament preferențial pentru anumite categorii de contribuabili. Potrivit instituției, acordarea unor facilități suplimentare pentru firmele ieșite din insolvență ar contraveni principiului concurenței loiale.

Deși această abordare este justificată în plan teoretic, experții fiscali atrag atenția că tratamentul uniform nu înseamnă întotdeauna tratament echitabil. În practică, aplicarea strictă a regulilor generale, fără a ține cont de situațiile excepționale, poate crea inechități majore între companii:

• firmele sănătoase financiar beneficiază implicit de reguli avantajoase,

• companiile care au încercat reorganizarea și salvarea locurilor de muncă sunt penalizate prin lipsa unor măsuri de sprijin.

În plus, lipsa unor reglementări clare în anumite zone – precum definirea exactă a creanțelor ne-eșalonabile sau interpretarea condițiilor post-insolvență – poate conduce la decizii discreționare ale organelor fiscale, în funcție de interpretarea fiecărei administrații. Acest lucru contravine chiar principiului predictibilității fiscale, asumat de ANAF și Ministerul Finanțelor.

Formulare confuză și refuzul simplificării

Un exemplu concret de respingere a unei propuneri cu impact practic îl reprezintă refuzul ANAF de a accepta modificarea denumirii unui formular utilizat în procedura post-insolvență. Camera Consultanților Fiscali a solicitat ca denumirea „Acord pentru analizarea ieșirii din procedura insolvenței” să fie simplificată și transformată în „Acord pentru ieșirea din insolvență”, pentru a reflecta mai clar scopul documentului.

ANAF a considerat această modificare inutilă, susținând că actuala formulare este corectă din punct de vedere juridic, întrucât documentul nu confirmă ieșirea din insolvență, ci doar analizează condițiile necesare acestei ieșiri.

Cu toate acestea, specialiștii avertizează că sintagma actuală este neclară și poate genera confuzii în rândul contribuabililor. Denumirea „pentru analizarea ieșirii” sugerează că ANAF are un rol în decizia instanței de a închide procedura insolvenței, ceea ce nu este cazul în practică. Organul fiscal doar verifică dacă sunt îndeplinite anumite condiții fiscale, în timp ce decizia finală aparține judecătorului-sindic.

Această ambiguitate terminologică poate produce probleme în comunicarea dintre contribuabili, practicienii în insolvență și autorități, mai ales atunci când termenele sunt strânse și documentele trebuie transmise corect și complet. În lipsa unor formulări simple și intuitive:

• există riscul depunerii eronate a documentelor,

• se pot prelungi procedurile administrative,

• firmele pot întâmpina dificultăți suplimentare într-o etapă deja sensibilă a activității lor.

În opinia experților fiscali, refuzul ANAF de a accepta chiar și modificări minore, care ar aduce claritate și ar reduce birocrația, reflectă o atitudine rigidă și o lipsă de orientare către nevoile reale ale mediului de afaceri.

Impactul pentru mediul de afaceri

Deși răspunsul ANAF respectă litera legii și principiul uniformității, tonul defensiv și accentul pe aspectele procedurale, în detrimentul soluțiilor pragmatice, este criticat de reprezentanții mediului economic. Documentul oferă explicații teoretice și citări din Codul de procedură fiscală sau din Legea insolvenței, însă nu include exemple practice sau clarificări aplicabile pentru situațiile reale întâlnite de contribuabili.

Această abordare are potențialul de a genera efecte negative pe termen mediu și lung asupra economiei:

• Creșterea numărului de falimente – companiile care ies din insolvență, dar nu beneficiază de niciun mecanism flexibil de eșalonare, ar putea intra din nou în incapacitate de plată;

• Blocaje în procesele de reorganizare – lipsa unor proceduri clare și a unei abordări proactive din partea ANAF descurajează planurile de redresare și face mai dificilă revenirea pe piață a firmelor aflate în dificultate;

• Lipsa stimulentelor pentru conformarea voluntară – contribuabilii care ar dori să-și achite datoriile în mod etapizat pot fi descurajați de rigiditatea procedurilor și de lipsa unor instrumente simple și previzibile.

În plus, predictibilitatea fiscală, principiu fundamental al relației dintre stat și mediul privat, este afectată atunci când reglementările lasă loc de interpretări sau nu oferă claritate operațională. În contextul economic actual, în care numeroase companii se confruntă cu presiuni financiare și incertitudine, o abordare mai flexibilă și orientată către soluții ar putea face diferența între redresare și faliment.

În concluzie, deși ANAF subliniază necesitatea aplicării unitare a legislației, mediul de afaceri avertizează că refuzul flexibilizării și lipsa clarității în reglementări pot afecta competitivitatea și șansele de redresare ale companiilor aflate în dificultate.

Raspuns ANAF adresa nr. 10546_