Analiză: De ce Ucraina și Moldova sunt legate în procesul de aderare la UE

Acordarea statutului de țară candidată Ucrainei și Republicii Moldova este de departe cel mai mare proces pozitiv care a avut loc în regiune în ultimii ani. Cu toate acestea, atât societatea în ansamblu, cât și guvernul ucrainei nu înțeleg ce presupune acest statut, se arată într-o analiză a publicației ucrainene Evropeiska Pravda.

Deși guvernele ambelor țări au căutat de mult timp aderarea la UE, acestea s-au dovedit în mare parte nepregătite să „să stea la masa mare” după ce au devenit candidate.

De aceea, guvernele Ucrainei și Republicii Moldova caută o abordare holistică a strategiei lor de aderare la UE. Cu toate acestea, indiferent cât de profesionist își pot construi politica de aderare Kievul și Chișinăul, acestea trebuie să țină cont de experiența extinderilor anterioare ale UE și de capcanele care pot apărea în procesul de aderare.

Obstacole în calea UE

Experiența statelor din Europa Centrală și Baltică este adesea principalul punct de referință în procesul de aderare, în special în ceea ce privește viteza și calitatea punerii în aplicare a reformelor (cel puțin la momentul aderării).

Cu toate acestea, astăzi cea mai relevantă experiență pentru Ucraina, Moldova și, eventual, Georgia este cazul țărilor balcanice, care, din păcate, s-ar putea să nu inspire prea mult Kievul și Chișinăul. Cu toate acestea, reflectă cel mai realist cu ce vor trebui să se confrunte Ucraina și Moldova.

UE a recunoscut candidatura mai multor țări din Balcani în 2003. Cu toate acestea, a durat mulți ani până când Macedonia de Nord, Muntenegru, Albania și Serbia au primit statutul de candidați, în timp ce Bosnia și Herțegovina și Kosovo sunt încă potențiali candidați.

Anul viitor 2023 se vor împlini 20 de ani de la începerea procesului de integrare în Balcani și doar Croația a reușit să devină membră a UE.

Pentru restul țărilor din regiune, procesul a stagnat de ambele părți.

Promisiunea aderării nu mai este credibilă, deoarece de mulți ani nu a dus la nimic și nu s-au generat reforme în țările balcanice individuale.

Prin urmare, statele își pierd interesul și pretind că realizează reforme, în timp ce UE se preface că integrează aceste țări. Este ca în vechea anecdotă sovietică: „Noi ne facem că muncim, voi vă faceți că plătiți”.

Încrederea în procesul de aderare a slăbit din mai multe motive.

După ce au primit statutul de candidat la aderarea la UE, Ucraina și Moldova sunt acum interconectate prin procesul de aderare.

Exemplele de integrare balcanică arată că o astfel de interdependență poate fi atât o slăbiciune, cât și un punct forte.

Albania și Macedonia de Nord erau pregătite să înceapă negocierile de aderare cu UE, dar a apărut o dispută istorică între Skopje și Sofia, care a oprit procesul. Din cauza dreptului de veto al Bulgariei asupra începerii discuțiilor Macedoniei de Nord cu UE, Albania a rămas ostatică acestei dispute până când s-a găsit o posibilă soluție, mediată de Franța.

Muntenegru, care este în general considerată pregătită să adere, încearcă, de asemenea, să deschidă ușile închise pentru UE, dar în acest caz Uniunea Europeană însăși își demonstrează refuzul de a accepta noi membri.

Necesitatea unei reforme interne a UE a devenit și mai evidentă, cu diferențe tot mai mari în ceea ce privește opiniile statelor membre, în special în ceea ce privește deciziile care necesită unanimitate.

În capitalele occidentale, cum ar fi Berlinul și Haga, se poate auzi adesea dezamăgirea că unele țări care au aderat la UE în timpul marii extinderi din 2004 (atunci 10 țări au aderat simultan), nu împărtășesc aceleași valori ca țările din „vechea Europă”.

Cel mai recent exemplu este cel de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care nu este sprijinit de Budapesta.

Prin urmare, după cum explică înalții oficiali ai UE, Uniunea Europeană nu dorește să accepte noi membri până când nu se va reforma și nu va deveni o entitate de încredere. Adoptarea de noi membri, potrivit acestora, poate afecta și mai mult procesul decizional din Uniunea Europeană.

Aderare asociată: problemă sau oportunitate?

Pledând pentru acordarea statutului de candidat, Ucraina și Moldova și-au jucat în cea mai mare parte fiecare propriile cărți. Cu toate acestea, strategia lor a adus puține rezultate pozitive.

Unul dintre principiile importante ale extinderii UE este reprezentat de relațiile bune dintre vecini. Prin urmare, pentru a adera la UE, Ucraina și Moldova vor trebui să găsească un numitor comun și să reducă la minimum neînțelegerile.

Același lucru este valabil și pentru relațiile cu alte state membre ale UE, care, dacă se dorește, pot bloca procesul de aderare.

Atâta timp cât cele două țări sunt conectate în procesul de integrare, vom merge mai departe doar dacă își vor face temele bine.

Punerea în aplicare necorespunzătoare a reformelor va afecta nu numai perspectivele lor de aderare dar și pe cea a vecinului lor.

Așadar, în această etapă, ambele țări ar trebui să fie interesate să avanseze împreună și să-și sincronizeze agenda.

Ponderea politică a Ucrainei a crescut, iar UE a devenit mai flexibilă în ceea ce privește o serie de aspecte care anterior păreau dificil de schimbat: eliminarea cotelor pentru anumite bunuri, integrarea accelerată pe piața energetică a UE, accelerarea integrării în sectorul transporturilor etc.

Cu toate acestea, Moldova are și anumite avantaje: o bună experiență în implementarea reformelor și o imagine pozitivă în UE; relații speciale cu Franța și o relație foarte specială cu România, care implică, de asemenea, acces rapid și liber la legislația UE (aquis communitaire).

În plus, o serie de moldoveni au cetățenie română și lucrează în instituțiile UE – o fotografie a Maiei Sandu la Bruxelles, în timpul unei întâlniri cu moldovenii care lucrează în instituțiile UE, demonstrează amploarea acestui proces.

Cu toate acestea, în ciuda importanței capitale a reformelor, ar trebui să se țină seama, de asemenea, de cadrul strategic al procesului de aderare.

Atâta timp cât țările care se integrează în Uniunea Europeană nu sunt considerate „una dintre noi” în UE, va exista o frontieră morală gravă care va dăuna acestui proces.

Pentru multe țări din UE, uniunea se încheie la granița dintre Polonia și România. Aceasta este problema la care Kievul și Chișinăul vor trebui să lucreze împreună. De asemenea, Polonia și România pot deveni promotori ai Ucrainei, respectiv Moldovei, dar cu condiția ca ele însele să nu aibă probleme cu Uniunea Europeană.

Ucraina și Moldova ar trebui să își sincronizeze agenda de aderare la UE.

 

1 COMENTARIU

  1. China va trimite trupe în Rusia pentru antrenament — Ministerul Apărării Naționale al Republicii Populare Chineze

    Trupele Armatei Populare de Eliberare a Chinei vor lua parte la exercițiile Vostok-2022 (Est-2022), care se vor desfășura pe teritoriul Rusiei din regiunea de Est, în perioada 30 august – 5 septembrie.

    Ministerul notează că trimiterea de forțe „nu are nimic de-a face cu situația internațională și regională actuală”, aparent referindu-se la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    Ministerul Apărării al Federației Ruse a raportat anterior că acesta ar fi un exercițiu de comandă a personalului cu implicarea aeronavelor și a trupelor aeriene. La exerciții vor lua parte și forțele din Belarus, India, Tadjikistan, Mongolia și alte țări

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...