ANALIZĂ Integrarea energetică a Republicii Moldova, vitală pentru securitatea României

Întreaga lume asistă la atitudinea și postura agresivă adoptată de către Federația Rusă în ultimele câteva luni atât față de vecina ei, Ucraina, cât și față de structuri occidentale precum NATO și Uniunea Europeană.

Observatorii din România ar trebui să fie și ei interesați de modul în care creșterea tensiunilor poate afecta țara noastră. Însă, direcția principală a atenției trebuie să vizeze nu atât Ucraina, o țară asistată militar, economic și politic de parteneri puternici din NATO, în frunte cu SUA, cât și Republica Moldova – de care ne leagă mult mai multe lucruri, și căreia trebuie să-i fie minimizată capabilitatea potențială de a servi ca o platformă de destabilizare a României în urma preluării repetate a controlului politic la Chișinău de către Rusia.

La prima vedere, România a făcut pași importanți în direcția unei contribuții decisive la tractarea Republicii Moldova către Occident. În prezent, București este principalul partener comercial al Chișinăului, există programe bilaterale de asistență care și-au demonstrat succesul, în 2020 și 2021 donațiile de materiale medicale și vaccinuri au ridicat simțitor prestigiul României în rândurile cetățenilor de peste Prut. Mai mult, noua guvernare de la Chișinău, în colaborare cu autoritățile de la București, a demarat un program ambițios de conectare autorutieră și feroviară între cele două state. Toate aceste lucruri nu au cum să nu producă efecte pe termen mediu și lung – cu condiția că nu vor fi abandonate, ci duse la bun sfârșit.

Însă există un domeniu strategic în viața economică și socială a Republicii Moldova pe care Rusia l-a luat în mâinile sale cu o strânsoare mortală și nu-i dă drumul – este vorba despre sectorul energetic. Întregul volum de gaz consumat în statul de peste Prut, contând și pentru 90% din consumul de energie electrică, este furnizat de compania rusă Gazprom, care deține și două treimi din acțiunile companiei de la Chișinău responsabile de distribuția și comercializarea internă a gazului rusesc.

Criza energetică declanșată de Rusia în noiembrie 2021, înaintea demarării noului val de amenințări militare împotriva Ucrainei, a afectat grav Republica Moldova, iar comportamentul companiei locale Moldova-Gaz a semănat și seamănă mai mult cu cel al unui agent străin ostil propriului stat – practic, în urma șantajului practicat de Moldova-Gaz și Gazprom, statul moldovean a fost nevoit să acopere din surse bugetare devierile de preț în urcare, pe lângă creșterea tarifelor pentru populație și agenții economici de aproape patru ori.

Acestea din urmă au devenit insuportabile pentru pături largi ale populației, determinând guvernul să introducă un program de compensare pentru toți consumatorii casnici și economici, care necesită și el alocarea lunară de fonduri din buget. Astfel, strategia rusă pare a fi cea de falimentare financiară și economică a statului prin secătuirea bugetului Chișinăului în urma creșterii, în fiecare lună, a prețului cu care Gazpromul vinde gaze în Republica Moldova. Beneficiile politice pe care Moscova le urmărește sunt legate de prăbușirea deplină a încrederii populației în guvernarea pro-occidentală și în președintele Maia Sandu și revenirea la putere a unei guvernări pro-ruse pentru care, având în vedere activizarea expansiunii Rusiei în spațiul ex-sovietic, este deja gândită la Kremlin o agendă serioasă.

Nu este prima dată când Rusia face asta la Chișinău. În 1999-2001, după criza financiară din august 1998, Kremlinul a folosit inclusiv arma energetică pentru a detrona forțele pro-occidentale și a-l aduce la putere pe Voronin și partidul său pro-rus (în acel moment). Proporțiile pe care le-a luat atunci criza energetică au fost mult mai mici decât în prezent, însă și Republica Moldova din urmă cu peste două decenii era mult mai slabă și dependentă economic de Rusia, astfel că strategia Moscovei de atunci a fost de ajuns.

Cu ajutor financiar și politic din partea UE și altor structuri occidentale, Republica Moldova pare că va reuși, totuși, să iasă din această iarnă foarte grea. Anumite semnale că puterea Rusiei de a șantaja Chișinăul cu tăierea gazelor nu mai e invincibilă au fost date deja. În noiembrie, pe fondul iminenței sistării importurilor din Rusia, s-au contractat cantități de gaze de pe piața europeană care au fost aduse inclusiv prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău care leagă sistemele energetice ale celor două state românești. Însă, din păcate, criza energetică a fost una de proporții pan-europene, astfel încât România nu a dispus de volume suplimentare de gaze pe care să le exporte în Republica Moldova. Situația s-ar putea schimba, însă, la sfârșitul anului 2022 sau începutul anului 2023, atunci când în sistemul energetic românesc ar putea intra cantități importante de gaz natural extras din Marea Neagră. Până atunci, guvernul de la Chișinău, care a adoptat, la prima vedere, o poziție fermă de diminuare a dependenței de gazul rusesc, va trebui să ia măsuri pentru conectarea întregului teritoriu al Republicii Moldova la gazoductul care trece Prutul. În același timp, s-au luat măsuri pentru construirea liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău, care ar urma să asigure conectarea rețelei electrice a Republicii Moldova la cea a României, astfel încât să poată fi asigurată o alternativă potrivită ca volum potențial de importuri pentru centrala termoelectrică din stânga Nistrului, aflată sub control rusesc.

Rusia va încerca să obstrucționeze aceste lucrări, iar prin intermediul rețelei sale de influență la București va încerca să nu admită exporturi masive de gaz românesc sau energie electrică peste Prut. Însă pentru România, posibilitatea de a se transforma în principalul partener al Republicii Moldova în domeniul energetic este o chestiune de securitate națională. De ce?

Pentru că astfel Rusiei i se ia ultima și cea mai puternică pârghie de control în Republica Moldova, minus conflictul înghețat din regiunea transnistreană. Dacă gazul consumat de cetățenii moldoveni nu ar mai veni din Rusia, atunci această țară ar ieși din rândul primilor cinci parteneri comerciali ai Republicii Moldova. În schimb, dacă România ar prelua în întregime exportul gazelor peste Prut, atunci Bucureștiul și-ar fortifica pozițiile în Republica Moldova, pregătind terenul pentru acțiuni de ordin economic și chiar politic mult mai asertive – consolidarea pozițiilor capitalului românesc până la transformarea României în principalul investitor în economie, cooperarea instituțională extinsă fixată prin tratate corespunzătoare, continuarea proceselor de înfrățire a localităților și a celui de redobândire a cetățeniei române. Astfel, România ar elimina pentru totdeauna posibilitatea ca Rusia să mai poată instala un regim antiromânesc la Chișinău, cu potențial de amenințare la adresa țării noastre prin servirea intereselor strategice ale Moscovei.

Desigur, aceste acțiuni nu pot fi realizate fără concursul guvernului de la Chișinău, iar autoritățile române au o ocazie perfectă de a se întreține pe marginea acestor subiecte cu omologii de peste Prut pe 11 februarie, când va avea loc ședința comună a celor două cabinete de miniștri, în capitala Republicii Moldova.

Autor: Vlad Apostol