Ascensiunea extremei drepte și perspectiva guvernării în 2024

Ultimul sondaj de opinie publicat de INSCOP Research cu privire la intenția de vot a românilor arată o tendință îngrijorătoare. Formațiunea iliberală a lui George Simion & Co. a continuat să crească în ultima vreme, ajungând acum la 20,6%. Astfel, la mai puțin de doi ani de la intrarea neașteptată în Parlament, AUR reușește să își dubleze procentele și să ajungă pe locul al doilea în intenția de vot, surclasând PNL.

Cum ar putea arăta guvernarea în 2024

Potrivit sondajului INSCOP, PSD rămâne primul partid în intenția de vot a românilor (34,3%), fiind urmat de AUR (20,6%) și PNL (16,6%). Clasamentul este completat de USR (12,5%) și UDMR (4,2%), sub pragul necesar pentru a intra în Parlament.

Pentru stabilitatea democrației din România, creșterea AUR reprezintă un lucru nociv. Liderii AUR nu și-au ascuns tendințele iliberale în trecut și chiar simpatiile de extremă dreapta. Chiar dacă unii analiști consideră că o eventuală venire a celor de la AUR la putere ar fi un lucru benefic, pentru că în felul acesta formațiunea lui Simion și-ar arăta adevărata față, demonstrându-și astfel falimentul politic, în realitate un astfel de lucru implică un risc serios la adresa democrației românești, aflată încă în curs de consolidare. În cartea lor, How Democracies Die, Daniel Ziblatt, Steven Levitsky, specialiști în științe politice de la Universitatea Harvard, atenționează tocmai asupra felului în care democrația se erodează treptat sub presiunea unor lideri cu porniri autoritare. Aceștia pot de pildă să captureze treptat arbitrii jocului – instituțiile democratice care ar trebui să asigure stabilitatea – și să schimbe regulile în favoarea lor cu scopul de a se menține la putere, odată ajunși acolo. Aceasta este de pildă rețeta aplicată de unii lideri autoritari precum Viktor Orban în Ungaria sau Alberto Fujimori în Peru.

09:16 • Internațional

India votează: sunt cele mai ample alegeri din lume

19:23 • POLITICĂ

Nicușor Dan nu ia în calcul candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei: ”Poziția dumnealui e oscilantă”

Dar acest lucru poate fi prevenit prin mai multe mecanisme. Ziblatt și Levitsky subliniază, între altele, importanța partidelor mainstream care pot forma un cordon sanitar împotriva formațiunilor extremiste. Partidele mainstream pot și trebuie să nu colaboreze cu astfel de formațiuni, în ciuda faptului că ar putea fi tentat. Istoria ne oferă exemple de ambele părți. Acolo unde partidele mainstream au reușit să pună în practică o strategie de îngrădire a formațiunii iliberale, democrația a supraviețuit. De pildă, în Austria, în anul 2016, principalul partid de centru-dreapta, OVP, a reușit să izoleze partidul de extremă dreapta FPO. În cursa prezidențială din 2016, partidele mainstream au decis să își arunce sprijinul politic în spatele lui Alexander Van der Bellen, reprezentantul Verzilor, refuzându-i astfel o posibilă victorie lui Norbert Hofer, candidatul FPO. OVP a refuzat tentația de a se alia cu FPO, menținând astfel Austria pe o traiectorie democratică. Pe de altă parte, acolo unde partidele mainstream nu au reușit să izoleze eficient amenințarea extremistă, democrația a avut de suferit. Unul dintre cele mai timpurii exemple vine din Germania anilor ’30, atunci când ascensiunea NSDAP (Partidul Nazist) a fost facilitată, între altele, de incapacitatea partidelor mainstream de izola partidul lui Hitler. Dimpotrivă, conservatorii germani de la vremea respectivă i-au legitimat discursurile incendiare ale lui Hitler și au considerat că o colaborare pe termen scurt poate fi eficientă în perspectiva înfrângerii stângii politice. Așa cum știm însă, odată ajuns la putere, Hitler avea să distrugă chiar mecanismele democrației care i-au permis ascensiunea.

Revenind la cazul României, în perspectiva alegerilor din 2024, partidele mainstream ar trebui să aplice aceeași strategie și în cazul AUR. În acest caz, bazându-ne pe sondajul INSCOP și presupunând că partidele vor obține un scor similar în 2024, am putea asista la o continuare a guvernării PNL – PSD. Împreună, cele două formațiuni ar acumula peste 50% din voturi, suficient pentru a forma o majoritate parlamentară și a susține un cabinet de coaliție. Ambele partide ar trebui să plece de la premiza că AUR reprezintă o formațiune periculoasă pentru stabilitatea democrației românești, așa cum faptele o demonstrează, și prin urmare se impune o strategie de îngrădire. O alianță cu AUR, chiar dacă ar putea fi tentantă pentru PSD, ar reprezenta un pariu mult prea riscant.

Oricât de mari ar fi disensiunile dintre PNL și PSD și oricât de problematice ar fi consecințele electorale pe termen lung, toate acestea pălesc în comparație cu pericolul care ar rezulta din incapacitatea lor de a izola formațiunea lui Simion & Co. Partidele ar trebui să nu uite că este rău să pierzi alegeri, dar este catastrofal să pierzi democrația.