CSM susține că reforma pensiilor speciale e deja bifată din 2023. Guvernul – și Comisia Europeană – contrazic aceste afirmații. Adevărul? E una dintre bătăliile-cheie pentru credibilitatea României în UE.

Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a declanșat un atac frontal:

Declarația Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) că jalonul PNRR privind pensiile speciale a fost îndeplinit încă din 2023 ar fi „gravă și falsă”. Motiv: Comisia Europeană nu confirmă complet acest «bifat», ci are rezerve; fonduri de 231 de milioane de euro au fost suspendate tocmai din cauza neclarităților.

E un moment de răscruce între imaginea pe hârtie a reformelor și realitatea lor concretă — și riscul nu e doar de imagine, ci de finanțare și de stima României ca partener credibil.

Ce a spus CSM vs. ce spune realitatea europeană

CSM a emis un comunicat prin care susține că reformele adoptate în Legea 282/2023 ar fi îndeplinit toate elementele din jalonul cerut de UE pentru „pensii speciale”. Conform instituției: „nu are nicio legătură cu cerința formulată de Comisia Europeană” — adică, spun ei, Guvernul ar exagera când leagă proiectele asupra magistraților de banii europeni.

Pîslaru ripostează:

CSM „induce în eroare”, căci din perspectiva Comisiei, jargonul legislativ nu e încă complet satisfăcător; fondurile respective — 231 milioane euro — au fost suspendate.

Mai mult, Pîslaru spune că a discutat cu Céline Gauer (coordonatoarea PNRR la nivel european), care i-ar fi confirmat că, după finalizarea modificărilor asumate de Guvern, jalonul va putea fi recunoscut.

Deci avem două versiuni:

• CSM: „s-a îndeplinit”
• Guvern / Pîslaru: „nu s-a îndeplinit, dar putem remedia până la 28 noiembrie”

Ce spune Comisia: fonduri suspendate și jaloane neîndeplinite

Nu e o invenție guvernamentală. Comisia Europeană a suspendat plăți de ordinul 869 milioane de euro din cererea 3 PNRR, invocând neîndeplinirea unor jaloane critice, inclusiv cel privind pensiile speciale.

Din acea sumă, 231 milioane euro sunt asociate exclusiv acestui jalon — “Reformarea pensiilor speciale / obiectivul 215”.

Prin urmare, teza CSM că totul e încherpelit și finalizat încă din 2023 contravine cel puțin deciziilor tehnice ale Comisiei.

Mermeleala din 2023

CSM invocă „bifarea” jalonului pe baza pachetului legislativ din toamna lui 2023 (Legea 282/2023) și a unei evaluări preliminare favorabile din 2024.

„Mermeleala” a constat în cum a fost scrisă legea: multe clauze de protecție, tranziții lungi, ferestre „de grație” și actualizări care, în esență, au conservat privilegii — exact lucrurile pe care Comisia le-a contestat ulterior.

Pe ce se bazează CSM când spune „jalon îndeplinit”

• Legea 282/2023 a modificat pensiile de serviciu (magistrați, militari, corpuri speciale etc.). Au fost introduse:
  • creșterea treptată a vârstei de pensionare până spre 60/65 de ani (în funcție de categorie) și ajustări de vechime;
  • reguli noi de calcul și plafon (ex.: netul pensiei de serviciu să nu depășească 100% din media veniturilor nete care au stat la baza calculului);
  • obligația de recalculare în 6 luni pentru anumite pensii „speciale” transformate în pensii din sistemul public, dar cu menținerea în plată a cuantumului mai avantajos până când formula publică îl depășește;
  • ferestre tranzitorii extrem de generoase (de ex. posibilitatea de a valorifica 1–5 ani de vechime în profesii conexe, scăzând treptat… până în 2061).
• CSM spune că aceste schimbări au fost luate în calcul de Comisie și că, în 15 octombrie 2024, evaluarea preliminară a obiectivului 215 (pensiile de serviciu) ar fi fost pozitivă — de aici retorica „bifării din 2023”.

Ce s-a întâmplat, de fapt, „la vremea respectivă” (a.k.a. mermeleala)

1. Legea a împachetat concesii majore sub aparența de „înăsprire”: a ridicat vârstele/vechimile și a pus plafoane, dar a păstrat:
   • indexarea pensiilor de serviciu după veniturile magistraților în funcție (pentru cei deja în sistem la intrarea în vigoare);
   • grandfathering pe scară largă (drepturi dobândite, ferestre până în 2028 pentru opțiuni, menținerea în plată a cuantumului avantajos);
   • tranziții kilometrice (inclusiv acea valorificare etapizată a vechimii „asimilate” până în… 2061). Toate astea neutralizează parțial impactul bugetar.
2. CSM a comunicat selectiv: s-a sprijinit pe ideea că „Bruxelles-ul a zis OK” — dar acel OK era preliminar și condiționat. Între timp, Comisia a suspendat plăți exact pe jalonul pensiilor speciale (231 mil. € din cererea 3) până la clarificarea cadrului — semn că „bifarea” din 2023 nu trece auditul final.
3. Contextul juridic s-a mișcat: unele elemente conexe (de pildă, impozitarea progresivă) au fost lovite ulterior la CCR, ceea ce a fragilizat și mai tare „pachetul” prezentat drept soluție integrală.
4. Guvernul (Pîslaru/Bolojan) a ieșit public: a spus explicit că, din perspectiva Comisiei, jalonul nu e îndeplinit, tocmai de aceea banii sunt opriți și trebuie aduse noi modificări până pe 28 noiembrie 2025. Mențiunea discuției lui Pîslaru cu Céline Gauer întărește că statutul e „în lucru”, nu „bifat”.

Pe românește

„Bifarea” CSM s-a sprijinit pe:

• o lege scrisă cu multe plase de siguranță pentru beneficiari (care estompează reforma reală),
• o evaluare preliminară (nu finală) a Comisiei, folosită ca fanion de „misiune îndeplinită”,
• și o narațiune: „nu ține de PNRR, am făcut ce trebuia”.

Realitatea tehnică a Bruxelles-ului: banii sunt suspendați până când cadrul e pus în linie cu jaloanele, fără portițe și fără „optimizări” care anulează impactul. De aici conflictul public din aceste zile.

Miza reală: credibilitatea și banii pe masa noastră

Argumentele lui Pîslaru nu sunt doar politice — sunt macro-economice și de suveranitate europeană:

• Credibilitatea României: dacă o instituție a statului face declarații care contrazic poziția CE, întreaga arhitectură de dialog și negociere cu Bruxelles-ul slăbește.
• Fonduri blocate: 231 milioane euro nu sunt un moft — sunt bani reali care pot finanța proiecte strategice. Dacă nu le deblochezi, plătești randamente pe datorii, nu investiții.
• Publicul e parte în joc: opinia publică e manipulabilă, dar nu total. Dacă instituțiile spun lucruri cu subtext politic, cetățeanul observă.
• Risc instituțional: CSM devine, involuntar sau nu, actor politic în zona transparenței legislativ-judiciare. E pericolul de erodare a legitimității.

Dialectica reformei vs protecției de castă

Pâslaru spune — și aici are dreptate — că nu e „vânătoare de magistrați”: este vorba despre echitate, sustenabilitate și reformă fiscală, nu despre atacuri personale.
Dar mesajul de echitate cere două lucruri dure: transparență completă (toate datele, toate calculele) și echivalare sub lege — dacă legile comune pot fi modificate, și pensiile de serviciu trebuie regândite.

Orice reformă care e percepută ca discriminare aplicată uneia dintre caste (ceea ce spun mulți critici, după CSM) pierde în legitimitate.

Perspectiva pe contract: ce rămâne de aranjat până la 28 noiembrie

Termenul-limită fixat pentru deblocarea banilor este 28 noiembrie 2025. Dacă modificările legislative și normele conexe nu sunt clare până atunci, fondurile vor fi pierdute sau renegociate.

Ce trebuie rezolvat urgent:

• formularea clară și incontestabilă a legii pensiilor de serviciu unice, aplicabile tuturor categoriilor
• asigurarea că tot ce adoptă Parlamentul poate rezista la CCR
• documentația completă pentru CE, cu justificări statistice și proiecții bugetare
• comunicare publică coerentă: să nu mai ai instituții care contrazic fragmentar ce se negociază la Bruxelles

Dacă guvernul ratează acest termen, pierderea nu e doar financiară — e morală.

Întrebarea de final: cine controlează controlorii?

În spatele acestei polemici se află un paradox: CSM este instituție de garanție, menită să protejeze independența magistraturii. Dar ce se întâmplă când CSM devine actor care declară reforme finalizate, contrar realităților europene?

Cine verifică verificatorii?

Răspuns: implicarea societății civile, presă, ONG-uri de justiție și Parlament. Dacă CSM face jurnalism politic, trebuie echilibrat de puteri exterioare.

Un duel între text și realitate

Declarația CSM nu e un simplu comunicat birocratic — e piesă în jocul strategic al bătăliei pentru control, imagine și resurse.
Pîslaru intervine ca exponent al Guvernului care spune: să nu mai trăim în „cred că-am îndeplinit” — ci în „dovedim că suntem gata”.

E un duel pe teme majore: statul de drept, echitatea pensionară, responsabilitatea față de Europa și legea, nu privilegii sfidătoare.

Și, de fapt, observăm modul absolut de neînțeles în care CSM eludează cu osârdie exact ceea ce înseamnă această temă pentru întregul popor român: o revendicare morală.