Atunci când femeia care a marcat istoria României devenea actriţă: Elena Ceaușescu, de ziua ei (VIDEO)

„La mulţi ani, mult stimată şi iubită tovarăşă Elena Ceauşescu!”… Este urarea pe care „întâia femeie a ţării” o auzea din plin la fiecare 7 ianuarie din anii dictaturii comuniste. O urare cu care se obişnuise acest personaj căruia prezentul i-a adăugat şi alte „calități”, unele dintre ele necunoscute.

Ziua de naştere (7 ianuarie 1916) a Elenei Ceauşescu părea la fel în fiecare an: o aniversare pregătită din timp, telegrame si scrisori de felicitare, cadouri extravagante… De fapt, ziua de 7 ianuarie era mult mai mult, era precum un film rar şi de colecţie, sau precum o piesă de teatru bună pentru un public restrâns. „Elena Ceauşescu a fost cea mai bună actriţă a mea”, îşi amintea cineastul Pantelie Tuţuleasa, fost operator de film al familiei Ceauşescu, căruia am avut onoarea să îi iau interviu despre acele vremuri „demult apuse”, de multe ori.

La acest 7 ianuarie 1989 trebuia să fie în picioare

Multe s-au spus de-a lungul timpului despre zilele de naștere ale Elenei Ceaușescu, ale lui Nicolae Ceaușescu, și toate vă sunt arhicunoscute: cine le cânta, ce mâncau, pe cine primeau, că se plimbau cu cai iarna (vezi video) ș.a. Să ne focalizăm însă un pic, chiar dacă poate am mai făcut-o, pe ziua de naștere a Elenei Ceaușescu din 1989…

„7 ianuarie 1989, ora 10:30 dimineaţa, într-un studio de filmare al CC”, rememora PantelieTuţuleasa, „am găsit-o acolo, în aşteptare”. Elena Ceauşescu se trezise dimineaţă, în jurul orei 7:00, dacă nu chiar mai devreme. Nu era ceva neobişnuit pentru ea, dar mai ales la acest 7 ianuarie 1989 trebuia să fie în picioare cât mai repede: împlinea 70 de ani! „În acea dimineaţă, Elena Ceauşescu era îmbrăcată parcă în deux pieces de culoare bej. Nu îmi aduc aminte exact!„, mai spunea cineastul, intrigat că nu îşi mai aduce aminte exact cu ce obiect vestimentar din vasta garderobă aflată în casa bucureșteană din Mircea Eliade nr.50 era îmbrăcată: „E important! Acea garderobă, cât ar părea de absurd, e istorie„. Da, așa este domnule Tuțuleasa, am văzut cu toții cât de mult scotocește prin ea mass-media în ultima vreme…

În toate jocurile posibile

Să revenim. În faţa aparatului de filmat era o mare actriţă, în special ziua de naştere îi dădea o stare anume. Juca în propriul film, de ziua ei. „Primea «indicaţii regizorale» sumare. Atât. Pe urmă viziona ce am filmat. Nu tot timpul. Iar dacă era vorba de obiecţii, nu le avea ea, ci el!„, își amintea Tuțuleasa. Filmul nu se retuşa: „Filmul trebuia făcut perfect şi pentru asta trebuia să… gândesc!”.
Decorul în care s-a filmat la 7 ianuarie 1989 era cam acelaşi ca în fiecare an: „Un birou cu un maldăr de dosare, dar un birou foarte ordonat”. Și poate doar atât ar trebui să rămână în memorie. Restul e istorie și cine știe cât la sută adevăr sau legendă. „Probabil istoria va rezolva cumva problema celor 1.000 de feţe ale acestei femei, de fapt ale acestei familii. Tot ce a fost în faţa aparatului meu de filmat trebuia tratat egal. Pe Elena Ceauşescu am tratat-o egal. Elena Ceauşescu s-a născut de undeva, nu era nimic şi, într-o bună zi, a ajuns în rolul unei femei care, în final, este în toate jocurile posibile… O zeiţă cu picioare de lut”, conchidea într-un mod vizionar Tuțuleasa.

Faţetele acestei femei „bântuie” prin dulapurile din Mircea Eliade nr.50 – colţ cu Primăverii, acolo unde se află “acel «palat» care reprezenta odihna lor” după cum spune Tuţuleasa. Acum acea casă din Eliade e Casa Ceaușescu (House of Ceauşescu – ca să priceapă și turiștii străini…) iar, printre altele, se organizează și evenimente acolo. Doar păunii, păsările despre care se spune că Elenei Ceaușescu îi plăceau atât de mult, se plimbă în continuare ca o aducere aminte a…A ceea ce dorește istoria.