AUR descoperă dividendele. Bun pentru firme. Departe de portofelul omului obișnuit

Nu este deloc rău că AUR încearcă să vorbească despre mediul de afaceri. România are nevoie de firme care respiră, investesc, angajează și nu sunt vânate permanent de stat cu noi taxe, noi hârtii și noi controale. Din acest punct de vedere, propunerea anunțată de Andrei Ohaci, privind reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 8%, merge într-o direcție economică rezonabilă.

O idee corectă, dar cu public limitat

Problema este alta: pentru marea masă a populației, dividendele sunt o noțiune aproape exotică.

Majoritatea românilor nu încasează dividende, nu calculează randamente, nu își distribuie profitul la final de an și nu stă cu contabilul la masă ca să optimizeze fiscal firma.

Majoritatea românilor se uită în portofel, numără cele câteva bancnote și încearcă să vadă dacă ajung până la următorul salariu.

POLITICĂ

Liderul senatorilor AUR aduce în discuție suspendarea președintelui: „O modalitate de a invoca depășirea atribuțiilor” (VIDEO)

POLITICĂ

AUR îl pune la zid pe Nicușor Dan: cum explică Peiu negocierile cu Adrian Veștea

AUR încearcă să ademenească electoratul anti-taxe

Declarația lui Ohaci este ușor de citit politic.

AUR încearcă să intre pe culoarul nemulțumirii față de taxele asociate guvernării Bolojan și să transmită mediului antreprenorial că nu este doar partidul revoltei, al suveranismului gălăgios și al discursului anti-sistem, ci și o formațiune care poate vorbi despre economie.

Pachetul anunțat include:

reducerea impozitului pe dividende,

majorarea plafonului de casierie pentru companii,

reguli mai flexibile privind recuperarea împrumuturilor acordate firmelor de către acționari

și creșterea pragului de impozitare pentru microîntreprinderi de la 100.000 la 500.000 de euro.

Sunt măsuri care pot interesa antreprenorii.

Unele pot fi discutate serios. Altele merită analizate în raport cu impactul bugetar.

Dar ele nu răspund direct anxietății zilnice a populației largi.

Economia nu se reduce la dividende

Dacă AUR vrea să demonstreze că știe economie și că nu ar fi o aventură totală la guvernare, trebuie să iasă din zona declarațiilor care sună bine pentru firme și să atace direcțiile mari.

Prețurile.

Energia.

Inflația.

Puterea de cumpărare.

Fiscalitatea muncii.

Costurile pentru angajatori.

Birocrația care omoară firmele mici.

Sistemul de pensii.

Taxarea salariilor mici.

Accesul la credit.

Investițiile.

Agricultura.

Administrația care consumă enorm și livrează puțin.

Acolo este economia reală pentru majoritatea românilor.

Nu în dividende, ci în salariu, factură, rată, coșul de cumpărături și costul unui plin de combustibil.

Opoziție economică, nu doar lozinci

AUR are dreptate când spune că mediul privat are nevoie de predictibilitate, taxare mai mică și debirocratizare.

Dar dacă vrea să fie luat în serios, trebuie să explice și

de unde taie,

cum compensează,

ce face cu deficitul,

cum susține investițiile

și cum protejează oamenii care nu au firme, nu au acțiuni și nu au dividende.

Pentru că altfel mesajul rămâne incomplet: bun pentru o parte a mediului de afaceri, dar insuficient pentru cei care duc greul lunii de la un salariu la altul.

Într-o Românie în care foarte mulți oameni trăiesc din venituri modeste, să începi revoluția fiscală cu dividendele poate fi corect economic pentru antreprenori, dar neinspirat politic pentru restul țării.

AUR încearcă să pară partid responsabil pe economie. Primul pas nu e rău.

Dar, deocamdată, pare că vorbește mai mult cu patronii decât cu oamenii care suspină la casa de marcat.