AUR îi trântește ușa-n nas lui Ponta, deși el s-a lipit „trup și suflet” de suveraniști

Publicat: 05 mai 2025, 23:28, de Radu Caranfil, în POLITICĂ , ? cititori
AUR îi trântește ușa-n nas lui Ponta, deși el s-a lipit „trup și suflet” de suveraniști
Victoraș e refuzat

După ce s-a declarat aliat al „mișcării patriotice” și a făcut ochi dulci electoratului AUR, Victor Ponta primește o lovitură directă din interiorul taberei suveraniste. AUR spune clar: nu vrem cu tine.

O declarație tăioasă, un mesaj clar: „Impostor, trădător, fără principii”

Marius Lulea, prim-vicepreședintele AUR și creierul mai rece din spatele lui George Simion, a fost categoric: „Victor Ponta este un trădător politic, un impostor lipsit de principii.” Cu alte cuvinte, nu doar că nu va exista vreo colaborare cu fostul premier, ci nici măcar o discuție. Tonul e dur, formulările tranșante, iar mesajul e clar: în suveranismul marca AUR, Victoraș nu are loc.

De ce atât de brutal? De ce acum? Ponta nu ceruse oficial o alianță, dar lăsase de înțeles, în mai multe apariții și postări, că ar fi „trup și suflet alături de George Simion”, că îl admiră, că îl susține și că viitorul României stă în „oameni care cred în suveranitate, ca mine și ca George”.

O campanie gândită pe mimetism politic: Ponta, suveranist „de împrumut”

Această declarație de dragoste politică n-a fost întâmplătoare. Ponta a știut că nu va ajunge în turul doi, dar și-a calibrat discursul pe electoratul naționalist, sperând să culeagă voturi de la cei dezamăgiți de PSD și, eventual, să se lipească post-electoral de o alianță cu AUR. Și, până la un punct, a reușit: scorul neașteptat obținut ieri se datorează în bună parte acestei strategii de „suveranist de împrumut”.

Mulți dintre cei care au părăsit PSD-ul în silă – văzând în Crin Antonescu un candidat al „sistemului vechi” – au virat înspre Ponta tocmai pentru că acesta părea mai apropiat de George Simion decât de Marcel Ciolacu. Iar acum… surpriză!

AUR taie brusc punțile și aruncă peste bord balastul

Ceea ce părea o alianță tacită între Ponta și Simion s-a transformat, brusc, într-un comunicat cu iz de ușă trântită. Surpriza e mare, iar contradicția e evidentă: cum poți să declari că ești de partea „celor care construiesc o nouă Românie”, ca apoi aceștia să te anunțe public că nu au nevoie de tine?

Explicația e, cel mai probabil, una de imagine: AUR vrea să se delimiteze de orice rămășiță a politicii tradiționale. Victor Ponta, oricât de reinventat ar fi, rămâne pentru mulți simbolul vechiului PSD, al combinațiilor de salon, al compromisurilor diplomatice și al prăbușirii încredințate.

Calcul rece: Simion nu are nevoie de Ponta acum

Cu o poziție solidă în turul doi și cu susținerea unui electorat care detestă foștii „grei” ai politicii, George Simion nu-și poate permite să fie văzut lângă Ponta. Asumarea unei colaborări ar echivala cu pierderea unei părți importante din susținătorii săi fideli, care vor „sânge proaspăt”, nu reciclați ideologici.

Mai mult, în logica de campanie, Simion câștigă puncte dacă pare dur, inflexibil și purist în raport cu ceea ce consideră „sistemul vechi”. În această logică, Ponta e bun de folosit pentru câteva voturi, dar prea toxic pentru o alianță.

Voturile lui Ponta vor veni, oricum, către Simion. Nu e nevoie de cineva care, la o eventuală negociere, ar pretinde poate chiar fotoliul de premier. Acela, anume, este deja rezervat, nu?

În politica românească, nu contează cu cine dansezi. Contează cine te lasă singur când muzica se oprește

Ponta a pariat pe o apropiere de AUR. A jucat cartea suveranismului, a vorbit despre trădări și reîntoarceri, a vrut să fie perceput ca un frate mai mare al lui George Simion. Dar Simion și ai lui s-au prins că parteneriatul ar fi fost mai degrabă o ancoră decât o trambulină.

Așa că, elegant sau nu, l-au dat afară din joc. Cu o singură frază: „Nu vom colabora niciodată cu un impostor politic.

Se închide astfel un capitol neașteptat al campaniei, dar rămâne gustul amar al unui joc dublu: Victor Ponta a fost mai suveranist decât suveraniștii, dar tot nu i-a convins că merită o masă la banchetul final.