Bătălia de la Galați. Cum au luptat 2.000 de români cu 12.000 de bolșevici în Primul Război Mondial

La Monumentul „Apărărorii Orașului Galați” a avut loc aniversarea a 104 ani de la „Bătălia de la Galați”, în care 2.000 de militari români, dar și gălățeni de la „Compania de Pompieri” au apărat orașul care era atacat de 12.000 de soldați din Armata a 6-a Rusă, care pe fondul venirii bolșevicilor la putere în Rusia au fugit de pe front și au atacat Galațiul în retragerea lor peste granița de la Prut.

Bătălia pentru apărarea Galațiului s-a desfășurat în perioada 7-9 ianuarie, pe „stil vechi”, respectiv 20-22 ianuarie 1918. Conflictul armat a fost urmarea contextului politic. În noiembrie 1917 avusese loc în Rusia ceea ce istoricii comuniști au numit „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”. Puterea de la Moscova începea să preia și controlul asupra Armatei Ruse, inclusiv a trupelor care erau angajate în luptele de peste granițe din Primul Război Mondial.

„La îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia“, a descris momentul istoricul Cristian Negrea. Oficial, Armata Roșie a fost creată pe 28 ianuarie 1918, adică la 6 zile de la luptele de la Galați. Dar de fapt bătălia pentru apărarea Galațiului a fost unul din momentele în care se configura ceea ce urma devină „Armata Roșie”.

Aliniamentul Galați – Tecuci, dominat de Armata a 6-a Rusă

În ianuarie 1918, pe frontul din dintre Galați și Tecuci era poziționată Armata a 6-a Rusă, cu 12.000 de militari. Conform directorului Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru, Armata a 6-a era formată din trei corpuri de armată, cu câte două divizii fiecare. Rușii se aflau pe aliniamentul de la nord-vest de Galați, în localitățile de astăzi Șendreni – Vameș – Piscu – Hanu Conachi.

Armata Română avea pe sectorul Tecuci – Galați doar Divizia a 4-a, cartierul general al acesteia fiind în comuna Pechea. În zona dintre Tecuci și Galați mai erau câteva detașamente ale Armatei Române care urmăreau mișcările rușilor.

Revolta bolșevică din Armata a 6-a

La sfârșitul lui decembrie 1917, Divizia a 13-a din Armata a 6-a Rusă a cerut retragerea de pe front. În urma dicuțiilor purtate cu generalul rus Șerbacev, solicitarea a fost respinsă de autoritățile române.

Dar, în contextul ordinului dat de Lenin de la Moscova, militarii ruși nu au mai recunoscut autoritatea generalului Șerbacev și s-au pregătit să părăsească frontul. În aceste condiții, Divizia a 4-a a Armatei Române a fost suplimentată cu două batalioane de infanterie, cu mitraliere și artilerie.

În ziua de 16 ianuarie 1918, Diviziile 2 și 40 ale Armatei a 6-a Ruse au părăsit frontul și se îndreptau spre Galați. La Slobozia Conachi, la 30 km de Galați, Armata Română a reușit să le oprească înaintarea, obligându-i pe ruși să revină pe pozițiile pe care le ocupaseră.

Militarii ruși au umplut cu păcură rezervoarele mașinilor de pompieri, ca să dea foc orașului

Trupele rusești intenționau să se retragă peste Prut, către Reni și Odesa, trecând prin zona Galațiului. Asta complica mult situația. În apropierea Galațiului se afla Corpul 4 Siberian al Armatei Ruse, vestit pentru participarea la războiul dintre Rusia și Japonia, de la începutul secolului XX. Divizia a 9-a a Corpului 4 Siberian, care avea cartierul general la Șendreni, la 12 km de Galați, s-a pus în mișcare spre Galați, cu intenția de a trece Prutul.

În Galați se afla Divizia a 10-a a Armatei a 6-a, ai cărei comandanți plănuiau să atace din interior, să dea foc Galațiului, pentru a facilita trecerea trupelor bolșevizate către Prut.

În noaptea de 20 spre 21 ianuarie, rușii atacaseră „Compania de Pompieri” și umpluseră cu păcură rezervoarele mașinilor de pompieri, pentru a stropi clădirile cu furtunele și astfel să incendieze orașul. Ai noștri le-au prins mișcarea, au atacat și au recuperat mașinile. În ziua de 20 ianuarie rușii bombardaseră orașul, iar artileria română a răspuns, bombardându-i pe ruși din apropierea orașului, de la Movileni.

Galațiul, înconjurat de trupele bolșevice

Serviciul de Informații al Armatei Române a transmis datele despre situația alarmantă din jurul Galațiului comandorului Constantin Niculescu Niță, comandantul trupelor din Sectorul Galați, care a primit ordin să oprească trupele ruse la intrarea în oraș. De asemenea, colonelul Bădescu, comandantul Diviziei a 8-a care se afla în nord-vestul orașului, a primit ordin să blocheze coloanele de militari ruși care se aflau în zona bălții Cătușa, de la marginea orașului.

În Galați, au fost luate primele măsuri pentru apărarea orașului. Regimentul 21 Infanterie a trimis două companii pe dealul Țiglinei, iar patru companii de infanterie și mitraliere din Batalionul 2, Regimentul 6 Infanterie „Mihai Viteazul”, au fost poziționate în localități din jurul orașului.

Erau pregătiri de luptă și pe Dunăre. Patru vedete militare ale Marinei Militare și o șalupă dotată cu tunuri și mitraliere au fost pregătite pentru a apăra Galațiul de pe Dunăre. Câteva tunuri demontate de pe Crucișătorul „Elisabeta” au fost amplasate în zona Țiglina.

După aceste amplasări ale trupelor s-a constatat că pe Dunăre, la est de Galați, la Giurgiulești și Reni, rușii pregătiseră mai multe forțe, o vedetă torpiloare, o baterie de artilerie, 6 mitraliere și un detașament de cavalerie, care s-a deplasat în zona Lacului Brateș, la est de Galați. Practic, Galațiul era încercuit de trupe care acționau la comanda lui Lenin și a regimului bolșevic de la Moscova.

Militarii români au apărat Galațiul „la baionetă”

Luptele au fost crâncene. Trupele române au trecut la un atac concertat asupra rușilor. La loviturile Artileriei, s-au adăugat bombardamentele Aviației cu 3 aeroplane militare care bombardau trupele ruse, dar și atacurile nimicitoare ale vedetelor militare de pe Dunăre.

Însă lovitura decisivă a fost atacul corp la corp, „la baionetă”, al Diviziei a 8-a, condusă de colonelul Bădescu, care a luat prin surprindere militarii ruși, împingându-i la malul Siretului. „Românii erau pe punctul de a fi înfrânți și au declanșat atacul la baionetă, ca la Mărășești, Mărăști, Oituz. S-au avântat în luptă, la baionetă, iar prin curajul lor i-au luat prin surprindere pe ruși. Artileria românească a reușit să distrugă bateriile de artilerie și cuiburile de mitralieră ale trupelor bolșevice de pe sectorul Țiglina – Mălina – Siret.

Au intrat în luptă și 3 aeroplane militare românești, care au bombardat absolut toate pozițiile inamicului din zona Gării Barboși, din zona dealului Țiglinei și a Bălții Mălina. În seara acelei zile, comandantul rușilor a cerut ca Armata Rusă să predea armele. O parte din unitățile militare rusești au trecut podul feroviar peste Siret și s-au predat germanilor, care erau poziționați dincolo de Siret. Numai că nemții i-au dezarmat și i-au trimis înapoi, pentru a pleca către Prut”, spune profesorul Cristian Căldăraru. Toți cei aproape 12.000 de militari ruși, mai puțin cei care au fost răniți sau uciși în lupte, au fost escortați de Armata Română peste Prut. Așa s-a încheiat cea mai importantă bătălie a Galațiului.

Crucea de Război” de la Regele Italiei și „La Croix de Guerre” de la președintele Franței

Curajul de care au dat dovadă cei 2.000 de militari români, care au reușit să învingă 12.000 de ostași ruși a dus faima Galațiului în Europa și Primăria Galați a primit importante distincții militare din partea unor șefi de state.

Pe 25 mai 1921, la ordinul Regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei, generalul Pietro Badoglio, şeful Marelui Stat Major al Armatei Italiene, a venit personal la Galaţi pentru a acorda oraşului, pentru jertfele şi eroismul din bătălia din ianuarie 1918 „Crucea de Război a Italiei”.

Iar pe 11 octombrie 1922, la ordinul președintelui de atunci al Franței, Alexandre Millerand, generalul Henri Mathias Berthelot, fostul şef al Misiunii Franceze în România, a venit la Galați pentru a le oferi gălăţenilor din partea președintelui Franței, înalta decoraţie „Crucea de Război a Franţei”.

În 1962, Monumentul „Apărătorilor Orașului Galați” a fost demolat de comuniști pentru că evoca o bătălie împotriva rușilor

În luptele din ianuarie 1918 și-au pierdut viețile 12 gălățeni. Pentru a cinsti memoria celor care au apărat orașul, comunitatea gălățeană a realizat în 1919 o placă memorială din bronz argintat pe care era scris „Apărătorilor Orașului Galați, din partea cetățenilor”.

În 1962, monumentul a fost demolat de comuniști, sub motivația că se făcuse un plan de sistematizare a zonei. De fapt, era doar o găselniță pentru a fi demolat monumentul care evoca o victorie a Armatei Române împotriva Armatei Roșii, care în 1962 încă mai era în România. După 1990, istoricii din Galați au făcut demersuri pentru refacerea Monumentului „Apărărorii Orașului Galați” și după multe tergiversări, monumentul a fost reconstruit după fotografii de epocă și a fost inaugurat în ianuarie 2018.

A devenit o tradiție ca la aniversarea „Bătăliei de la Galați” să participe membrii unor asociații de reconstituiri istorice, care vin să evoce un moment mai puțin cunoscut din istoria noastră, dar care a adus recunoașterea curajului militarilor români prin cele două importante distincții ale Italiei și Franței.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...