Boala degenerativã numitã neomarxism l-a mai asasinat o datã pe Eminescu la Craiova

De ceva ani, curentul neomarxist a început sã funcţioneze cu motoarele turate la maxim pe întreaga Planetã. Frate mai mic al marxismului, neomarxismul prinde din ce în ce mai mult contur, fiind pus în practicã încet, dar sigur, de oligarhii corporatiste care urmãresc acapararea puterii în cât mai multe state de pe glob.

Spre deosebire de fasciştii sau de marxiştii care au intrat dintr-o datã cu bocancii în drepturile şi libertãţile fundamentale ale individului, neomarxiştii au o altã agendã. Una extrem de ingenioasã, care prevede implementarea linã şi difuzã a acestei inginerii sociale, astfel încât lumea sã nu sesizeze cã este dirijatã şi manipulatã grosolan spre un moment final în care individul care va avea curajul sã nu renunţe la  independenţa, opiniiile, credinţa, valorile şi la bunurile sale va fi linşat mediatic sub pretextul cã este incult, necivilizat, corupt, iar apoi condamnat la moarte lentã dar sigurã prin marginalizare.

Formele de manifestare a celor care impun pas cu pas acest curent garnisit cu ideologii bolşevico-fasciste sunt extrem de bine gândite şi implementate, ele ţintind printr-un discurs „mesianic” dezagregarea familiei tradiţionale şi crearea omul de tip nou, oricând gata sã accepte fãrã niciun regret colectivizarea gândirii şi dictatura noii ordini mondiale ce urmãreşte renunţarea la identitate, credinţã, libertãţi, valori etc.

Vibraţiile acestui curent ideologic nociv se resimt tot mai pregnant şi în România pe zi ce trece. Radicalizarea societății și eliminarea oricăror forme de moderație, cultivarea indecenţei şi a lipsei de educaţie care încurajeazã atacarea credinţei creştine, implementarea principiului conform cãruia democrația reprezintã opinia minoritãţii, impunerea unor reglementãri suprastatale în detrimentul suveranitãţii naționale sunt doar câteva elementele prezente în agenda României de astãzi.

Cum de s-a ajuns aici? Rãspunsul este simplu! Lipsa unei reacţii colective a majoritãţii rămasã fără repere a reprezentat cadrul perfect pentru legiferarea unor aberații comportamentale drept manifestări firești ce trebuie acceptate obligatoriu de majoritate.

Chiar ieri am asistat la un asasinat cultural de cãtre minoritatea neomarxistã, fãrã ca majoritatea sã reacţioneze. Despre ce este vorba. Consiliul local al Municipiului Craiova a dezbãtut un proiect de Hotãrâre privind finanţarea cu o sumã derizorie a unui festival de poezie dedicat lui Mihai Eminescu, la care urmau sã participe academicieni, profesori universitari, oameni de culturã, poeţi şi jurnalişti din zeci de state europene, inclusiv din America de Nord şi de Sud.

Mergând pe linia distrugerii valorilor acestui Neam, o mânã de neomarxiştii userişti din Consiliul Local au votat împotriva finanţãrii de cãtre autoritatea localã, susţinând că invitaţii la Festivalului Eminescu ar fi „propagandişti ruşi”. In mod surprinzãtor, deşi nu reprezintã majoritatea în Consiliul Local, neomarxiştii au reuşit sã blocheze proiectul respectiv, din pricinã cã o parte a majoritãţii s-a abţinut de la vot de teama ameninţãrilor venite din partea useriştilor cã va fi pârâţã la Bruxelles pentru că finanţează „nişte cuiburi de filoruşi”.

Lipsa unei reacţii colective ferme a majoritãţii, generatã de teama de a nu fi catalogatã filo-rusã şi-a spus cuvântul.

Problema cea mare este cã atunci când Eminescu este anihilat, încrederea poporului în sine e distrusă, poți să faci ce vrei cu arhitectura lui sufletească. De aceea, cazul de ieri de la Craiova nu trebuie privit ca un unul particular şi insignifiant. El trebuie catalogat ferm ca fiind un asasinat cultural naţional inadmisibil al stângii radicale. Dar pentru ca asemenea orori sã nu se mai întâmple este nevoie de reacţia colectivã a tuturor celor care încã mai ţin la aceast Neam, la valorile sale şi la Dumnezeu.

Reacţia colectivã de a spune rãspicat cã nu acceptãm aceastã boalã degenerativã numitã neomarxism reprezintã unica şansã de a ne salva. Dacã nu pe noi, mãcar generaţiile care vor urma.