Boboteaza, slujba sfințirii apelor Dunării, „Iordanul românilor”. Datini creștine, obiceiuri laice și superstiții

În acest an, peste nouă mii de gălățeni au venit la malul Dunării pentru a participa la slujba de sfințire a apelor oficiată de arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Casian și un sobor de preoți, la altarul amenajat pe malul Dunării, lângă zidurile Bisericii Sfânta Precista, biserică fortăreață construită între1643 și 1647.

Tradiția sfințirii apelor fluviului și renumele Dunării, de „Iordan al românilor”, provine din vremuri străvechi, când era obiceiul ca înainte de a porni la luptă ostașii să meargă la malul Dunării, pentru a se închina și pentru a bea trei înghițituri din apa fluviului.

Praznicul Botezului Domnului, care încheie perioada Sărbătorilor de Iarnă, este pregătit, după tradiție, prin tăierea, din apele înghețate bocnă, a crucilor de gheață. În acest an, din cauza temperaturilor de peste 10 grade, cele două cruci de gheață, una așezată la altarul de la malul Dunării și o alta amplasată în fața Catedralei Arhiepiscopiei Dunării de Jos, au fost confecționate, la minus 20 de grade, la o societate din Galați. În Ajunul Bobotezei, cele două cruci de gheață au fost împodobite cu cetină și flori albe.

În contextul restricțiilor adoptate din cauza pandemiei, s-a renunțat la tradiția sfințirii Aghesmei Mari în 12 căzi din lemn, după numărul celor 12 apostoli, dar gălățenilor le-au fost puse la dispoziție aproximativ 150.000 de sticle cu agheasmă, la toate bisericile din oraș.

Alexandru a salvat crucea din apele înghețate pentru că îi promisese acest lucru mamei sale, care a murit recent

După oficierea Slujbei și după ce le-a vorbit celor nouă mii de credincioși despre însemnătatea Bobotezei în viețile românilor, conform tradiției, ÎPS Casian s-a îndreptat spre malul Dunării și a aruncat în apele Dunării o cruce din lemn. Pentru salvarea crucii din ape se înscriseseră 13 gălățeni, cu vârste între 20 și 52 de ani, dar numai opt au primit aprobarea cadrelor medicale pentru a se arunca în apele înghețate ale Dunării.

Cel care a reuşit să prindă crucea a fost Alexandru Gherghișan, în vârstă de 26 de ani. El a mărturisit că a sărit pentru a salva crucea din apele înghețate ale Dunării pentru că îi promisese acest lucru mamei sale, care a murit recent.

Arhiepiscopul Dunării de Jos i-a binecuvântat şi le-a oferit premii tuturor înotătorilor.

Obiceiuri laice de Bobotează: „Ardeasca“ și „Ceata Chiralesei”

La Dunărea de Jos, dar și în satele din Lunca Siretului și Lunca Prutului, obiceiurile din primele zile ale anului sunt aproape la fel de importante ca și cele din perioada Sărbătorilor de Iarnă, fiind legate de acest prim mare eveniment din calendarul creștinilor ortodocși, Boboteaza. Principalul țel al acestor obiceiuri este purificarea, alungarea duhurilor rele.

În Lunca Siretului, la Movileni, Sendreni și Braniștea, gospodăriile sunt colindate de „Ceata Chiraleiesei“, care înconjoară casa și grajdurile, sunând din tălăngi pentru a alunga duhurile rele și urându-le gospodarilor să aibă un an îmbelșugat. Spre seară, pe un tăpșan de la marginea satului se dă foc unei grămezi de paie şi frunze uscate, iar flăcăii joacă „Ardeasca“ în jurul focului și sar peste flăcări, pentru a se curăți și a fi feriți de boli tot anul. Noaptea târziu, fetele și flăcăii pun de aflarea rodului. Merg împreună în grădină, taie crenguțe de la pomi diferiți și le așază într-o glastră la căldură, după cum va înverzi fiecare rămurică, așa fiind și roadele pomilor peste an.

La Serbești, Condrea și Salcia, s-a păstrat obiceiul ca fetele de măritat să-și pună sub pernă o rămurică de busuioc ,,furată“ de la preot, iar seara să mănânce o turtă de făină foarte sărată, fără a bea strop de apă, pentru a-și putea visa ursitul. Se spune că tinerele care alunecă pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în timpul anului.

Potrivit altui obicei, atunci când preotul umblă cu Boboteaza din casă în casă, stropind cu agheasmă, femeile îi pun în trais­tă un fuior subțire de cânepă, pentru ca în firele lui să se încâlcească toate relele ce s-ar putea abate peste cei ai casei peste an.

Boboteaza Cailor“, datină creștină adaptată după un ritual al triburilor mongole

Există la Dunărea de Jos și un obicei inedit care îmbină o datină creștină cu o tradiție ce provine din Mongolia. În localitatea tulceană I.C. Brătianu, situată pe malul dobrogean al Dunării, localnicii organizează și „Boboteaza Cailor“. Își botează caii, stropindu-i cu agheasmă, cu credinţa că toţi caii botezaţi în această zi cu apă sfinţită vor fi sănătoşi pe parcursul întregului an.

Este un obicei de sorginte tătărească care datează de câteva sute de ani. Aşezarea, atestată documentar de peste 400 de ani, se numea pe vremuri Zaclău şi a fost locuită vremelnic de o comunitate de tătari ce păstraseră o tradiţie a triburilor mongole, care îşi sărbătoreau caii prin curse organizate în prima zi a anului. Cu timpul, creştinii din Zaclău au adoptat şi această tradiţie şi aşa se explică apariţia ineditei sărbători „Boboteaza Cailor“.

După oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei Aghesmei celei Mari în biserica satului şi salvarea crucii aruncate în apele Dunării, caii sunt adunaţi pe un imaş de pe malul Dunării unde preotul îi sfinţește cu Agheasma Mare. Apoi, are loc tradiţionala cursă de galop, în care bărbaţii din I.C. Brătianu se întrec pentru a câştiga respectul comunităţii dar și premiile acordate de primărie.   

Vânătorii fug din calea preotului

O superstiţie care circulă printre vânătorii din Lunca Siretului spune că aceștia vor avea ghinion la vânătoare pe parcursul anului dacă de Bobotează sunt stropiţi cu agheasmă de preoţi, pentru că agheasma alungă duhurile rele, aducându-le ghinion.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Ultimele articole