Bolojan promite, Coșea avertizează: trei reforme vitale care nu mai suportă întârziere

La doar câteva zile după ce Ilie Bolojan a fost validat drept premier, întreaga țară privește spre Palatul Victoria cu un amestec de speranță și neîncredere. Guvernul de coaliție susținut de președintele Nicușor Dan are un mandat clar: reducerea deficitului bugetar – cel mai mare din UE – și stoparea prăbușirii economice. Dar cum? Deocamdată, ceea ce a răzbătut în spațiul public seamănă mai degrabă cu o listă de măsuri fiscale în cascadă: creșteri de TVA, impozite mărite pe dividende, taxe noi. Cu alte cuvinte, nota de plată va fi plătită din nou de cetățeni și IMM-uri.

Politizarea ca boală sistemică. Cine îndrăznește să taie în carnea vie a statului?

Profesorul Mircea Coșea, o voce lucidă și veche în peisajul economic românesc, avertizează însă că adevărata reformă nu înseamnă jecmănirea populației, ci amputarea tumorilor sistemice care au paralizat statul. Trei măsuri cheie – toate ignorate de guvernele din ultimii ani – rămân și acum în afara agendei. Să le luăm pe rând.

1. Salariile nesimțite din sistemul public – „forța politică” a inechității

Coșea nu se învârte în jurul cuvintelor: „Această parte a populației, a sectorului de stat, care câștigă enorm, sfidând orice venit pe care și-l permite România astăzi, reprezintă forța politică”. Cu alte cuvinte, dezechilibrul salarial nu este doar o nedreptate morală, ci o pârghie de control politic.

Guvernul Bolojan a vorbit vag despre „corectarea grilelor salariale”, însă fără un angajament clar privind plafonarea salariilor aberante din agenții obscure sau consilii de administrație. Nu s-a rostit niciun cuvânt despre tăierea sporurilor absurde sau despre audituri salariale transparente. Coșea avertizează că „reforma reală nu se va face, pentru că ar afecta baza economică a politicii”. Iar politica, știm bine, nu-și taie singură craca de pe care fură.

2. Deficitul comercial – România importă, politicienii importă voturi

Al doilea pilon invocat de Coșea este esențial și ignorat deopotrivă: România trăiește pe datorie pentru că nu mai produce aproape nimic. Importăm 70% din ce consumăm, de la roșii la software, și plătim în euro. Este o realitate structurală, nu o criză punctuală.

Guvernul Bolojan promite sprijinirea investițiilor private, în special în domeniul agricol și industrial. Până acum, însă, nu s-a conturat nicio strategie de relansare a procesării interne – deși România exportă grâu și importă biscuiți. Coșea cere un plan național de reconstrucție a capacității de procesare, pe modelul unor țări ca Polonia sau Ungaria. Guvernul, deocamdată, tace.

3. Reforma aparatului birocratic – între digitalizare mimată și protejarea pilelor

A treia măsură propusă de profesorul Coșea este reducerea reală a aparatului birocratic, nu prin valuri de concedieri haotice, ci printr-o strategie inteligentă, bazată pe utilitate publică.

„Trebuie să facem o distincție clară: ce bugetari sunt utili pentru condițiile de viață – învățământ, sănătate, ordine publică – și ce bugetari sunt simple rotițe în angrenajul birocratic al partidelor”, explică profesorul.

Guvernul Bolojan a anunțat deja „eficientizarea aparatului de stat”, dar nu a prezentat până azi nicio metodologie clară pentru a evalua ce angajat rămâne și cine pleacă. Riscul? Să fie eliminați cei tineri, competenți, neînregimentați politic, în timp ce „sinecurile” rămân bine ancorate.

Coșea: „Funcțiile sunt preluate de politruci”. Realitatea bate orice program de guvernare

Una dintre cele mai tăioase observații vine în finalul analizei lui Mircea Coșea. Statul român nu mai e un prost manager din cauza structurii, ci pentru că este complet capturat de incompetență politică. Consiliile de administrație sunt populate de „politruci care nu au nimic în comun cu specificul activității”.

Aceasta este, de fapt, marea linie de fractură între discursul reformist al guvernului Bolojan și realitatea de pe teren. Oricât de elegantă ar fi o strategie pe hârtie, fără o curățenie dură în funcțiile de conducere, România va continua să fie un mecanism al incompetenței bine plătite.

Între curaj și complicitate

Trei măsuri simple, clare, cunoscute. Niciuna nu necesită consultări internaționale sau tratate europene. Toate trei țin exclusiv de voința politică internă. Dacă Ilie Bolojan și guvernul său vor avea curajul să le aplice, România ar putea începe o reconstrucție reală. Dacă nu, vom continua același dans sinistru: populația strânsă cu ușa, economia pe butuci, iar elitele bugetare dansând pe ritmul banilor publici.

Mircea Coșea a tras semnalul. Rămâne de văzut dacă în Palatul Victoria a ajuns, în sfârșit, cineva care are urechi să audă și voință să schimbe.

Lista oficială a măsurilor Guvernului Bolojan

1. **Emiterea de ordonanțe simple în 12 domenii-cheie**
   Guvernul și-a câștigat puteri temporare pentru a emite ordonanțe în domenii precum: finanțe, economie, digitalizare, transporturi, sănătate etc.
   Comentariu: Practic, Bolojan își acordă autonomie pentru a avansa reforme urgente – dar ridică și o întrebare: îi va folosi pentru restructurarea aparatului public sau pentru „reposta” sinecuri politice prin acte normative rapide?
2. **Reorganizare instituțională – vicepremieri fără portofoliu**
   Au fost stabiliți trei vicepremieri fără portofoliu, cu atribuții clare, inclusiv coordonarea reformei statului și eficientizarea instituțiilor.
   Comentariu: E un început bun: specialiști desemnați pentru reformă. Rămâne de văzut dacă au putere reală în fața baronilor locali sau departamentelor clientelare.
3. Măsuri fiscale pentru consolidare bugetară
   • TVA: cota redusă crește la 9% (energie, lemn de foc); restul cotelor reduse, până la 19%
   • Accize majorate cu 10%
   • CASS la pensiile ce depășesc 4.000 lei
   • Impozit pe dividende/profit: crescut la 16%
   • Creștere impozit pe proprietăți și rovinietă, plus taxare ecologică
     Comentariu: Guvernul mizează pe colectare fiscală rapidă. Strategia e clară – mai mulți bani din taxe – dar Coșea spunea altceva: nu e momentul pentru scumpiri, ci pentru tăieri de cheltuieli, în special în administrație.
4. **Reducerea cheltuielilor publice după rectificare**
   Planul este să înceapă după 30 iunie, cu ajustări fiscale pregătite pentru implementare din august–octombrie.
   Comentariu: Termenele arată birocrație și lipsă de urgență. Coșea ar spune: „Cât plătim dacă durează până în toamnă? Că până atunci primele 6 luni din deficit ne ard în buzunar.”
5. Comasări instituționale – sinergie birocratică
   Ministerul Dezvoltării și al Transporturilor au anunțat discuții despre comasări – cu efect din toamnă.
   Comentariu: În teorie, e o reducere a aparatului birocratic inutil. Realitatea? Orice restructurare durează și ajunge la „niște hotărâre”, dar politicul vrea alegături, nu despăgubiri.
6. Angajament pentru intrarea în OCDE până la sfârșitul lui 2026
   Un obiectiv de credibilitate internațională, promovat de președinte și premier.
   Comentariu: Un semnal bun, dar necesită reforme structurale pe termen lung. Nu poate deschide drumul fără măsuri interne profunde – salarizare, productivitate, responsabilizare.

Conversie între promisiuni și avertismente

Ce-avem, deocamdată

Guvernul Bolojan vine cu o listă solidă de promisiuni – ordonanțe compensate, comasări, reformă – aici avem o hartă tehnică. Dar Coșea semnalise deja: fără voință politică reală, fără consecințe pentru neîndeplinire, fără evaluare independentă și aplicare imediată – toate rămân fantasmagorii legislative.

Pragmatismul e în pomelnicul ordonanțelor. Voință e la chestia cu comasarea ministerelor – dar adevărata reformă începe cu indivizii despre care Coșea spunea: „ei trăiesc bine – 6-9.000 €/lună – iar noi plătim pentru ei.” Dacă Bolojan vrea să ne salveze de deficitul ăsta dogmatic, trebuie să-i scoată din joc, odată și pentru totdeauna.