Bușoii noștri, bușoii patriei!

Politica românească produce de trei decenii un soi aparte de personaj: pluricompetentul de serviciu, omul potrivit pentru orice minister, agenție, comisie sau sinecură. Astăzi vindecă sănătatea, mâine salvează energia, poimâine explică diplomația, cercetarea ori securitatea națională. Bușoiul în speță este doar unul dintre ei.

Bușoii patriei sunt numeroși, rezistenți la alegeri și etern indispensabili unui stat care schimbă guvernele, dar își păstrează profesioniștii în funcții.

Cristian Bușoi este politicianul român complet.

Medic, jurist, diplomat, doctor în sănătate publică, absolvent de colegii strategice, fost deputat, fost europarlamentar, fost șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fost candidat la Primăria Capitalei, fost candidat la conducerea PNL, fost șef al unei comisii importante din Parlamentul European și actual secretar de stat la Ministerul Energiei.

Dacă mâine România înființează Ministerul Cutremurelor, al Teleportării și al Creșterii Sturionilor în Imponderabilitate, Bușoi poate depune CV-ul până la prânz. La ora 14.00 va avea deja portofoliul.

O viață începută direct în politică

Cristian Bușoi a intrat în PNL în 1996, ca student.

Opt ani mai târziu era deputat.

În 2007 pleca în Parlamentul European. Acolo avea să rămână, cu o întrerupere administrativă, până în 2024.

Aproape două decenii de reprezentare europeană, performanță care cere talent, disciplină și, mai ales, plasarea impecabilă pe liste.

Pensioara europeană

Regula actuală a PE este generoasă: pentru fiecare an complet de mandat se acordă, de la 63 de ani, o pensie egală cu 3,5% din salariul brut al unui europarlamentar. Un mandat complet de cinci ani înseamnă 17,5%, adică aproximativ 1.970 de euro brut pe lună, la salariul actual.

Aplicată orientativ celor circa 16 ani ai lui Bușoi, formula ar conduce spre 6.300 de euro brut lunar, adică peste 32.000 de lei, de la împlinirea vârstei de 63 de ani. (Suma exactă poate diferi, fiindcă primii săi ani intră în regimul de tranziție anterior Statutului unic din 2009).

Regulile oficiale ale Parlamentului European

Bușoismul românesc

Bușoi reprezintă acea specie politică românească pentru care alegerile vin și trec, guvernele cad, președinții de partid sunt schimbați, doctrinele sunt mutate cu mobila, dar omul rămâne.

Undeva există întotdeauna un scaun care resimte acut lipsa lui.

De la sănătate la energie, prin orice

Pregătirea sa pare redactată de trei comisii care nu s-au întâlnit niciodată: Medicină la „Carol Davila”, Drept la „Titu Maiorescu”, Institutul Diplomatic Român, Colegiul Național de Apărare, doctorat în sănătate publică și management sanitar.

A condus CNAS, apoi Comisia pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European.

Astăzi este secretar de stat la Ministerul Energiei, funcție confirmată de pagina oficială a instituției. Ministerul Energiei

Firește, un asemenea om nu schimbă domeniile. Domeniile se aliniază în fața lui și așteaptă să fie salvate.

Candidatul universal, alesul nimănui

În 2015, PNL București îl desemna candidat la Primăria Capitalei. Câteva luni mai târziu, partidul îl schimba înainte să apuce alegătorii s-o facă.

În 2017 a candidat la președinția PNL, împotriva lui Ludovic Orban. N-a câștigat nici atunci.

Aceste accidente electorale nu i-au tulburat însă cariera.

În politica românească, votul cetățeanului este o formalitate supărătoare.

Adevărata consacrare vine când partidul te reciclează suficient de repede încât publicul să uite unde te-a respins ultima dată.

Doctoratul și eterna „rigurozitate”

Teza sa de doctorat a fost acuzată public de plagiat, inclusiv prin identificarea unor pasaje atribuite altor lucrări.

Bușoi a respins acuzațiile și a susținut că teza nu este plagiată, admițând cel mult discuții despre o „rigurozitate perfectă sau nu”. Contributors, Mediafax

Formula merită păstrată.

Ea descrie splendid statul român: perfect riguros sau nu, competent sau nu, justificat sau nu — dar întotdeauna cu funcția ocupată de cine trebuie.

Bușoii noștri, bușoii patriei

Cristian Bușoi este mai mult decât Cristian Bușoi.

Este prototipul funcționarului politic etern, indispensabil prin decizia celor care îl numesc și aproape invizibil pentru cei în numele cărora lucrează.

Bușoii patriei nu dispar după eșecuri. Se repliază.

Nu rămân fără slujbă. Își descoperă altă competență.

Nu ies din sistem. Sistemul își mută pereții în jurul lor.

Țara îi cheamă mereu. Probabil fiindcă doar ei răspund la telefon.