Cafeneaua Veche 9, exemplu de arhitectură interioară pentru Capitală

Publicat: 28 oct. 2023, 13:00, de Alice Gherman, în LIFESTYLE , ? cititori
Cafeneaua Veche 9, exemplu de arhitectură interioară pentru Capitală
https://www.uar-bna.ro/

Arhitectura de interior are un mare câștigător la Bienala Națională de Arhitectură 2023: Cafeneaua Veche 9. Locul unde obișnuiau să meargă Mihai Eminescu și Veronica Micle a fost upgradat pentru secolul XXI.

Amplasată în Centrul Vechi al Capitalei, recent reamenajată, Cafeneaua Veche 9 merită o vizită până și numai din pasiune pentru arhitectură. Situată într-o clădire istorică datată 1812, Cafeneaua Veche 9, din Piața Sf. Anton din București, este câștigătoarea Bienalei Naționale de Arhitectură ediția 2023, la secțiunea arhitectură de interior. Numele care poate părea ciudat reflectă perfect locația despre care vorbim. Pe de o parte i se spune Veche fiindcă datează în scripte de la 1812, dar se pare că e chiar mai veche, pe de ală parte cifra 9, citită „nouă”, indică faptul că imobilul a fost renovat și reamenajat de proprietari în conformitate cu noile reguli de design specifice secolului XXI. Sub numele de Cafeneaua Veche 9 clădire găzduiește la parter un restaurant și un coffee shop, iar la subsol, un spațiu destinat spectacolelor sau evenimentelor private.

Loc de întâlnire al elitei de odinioară, Cafeneaua Vechea 9 avut de-a lungul timpului ca oaspeți personalități ale culturii româneşti: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Luca Caragiale și Regele Carol al II-lea. În documentele oficiale, localul apare atestat la 1812, însă povestea începe în anul 1781, când armeanul Ștefan Antîlop a primit permisiunea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești. Actualii proprietari și-au dorit conservarea aerului pitoresc al epocii trecute. Totuși, spațiul trebuia adus la zi, iar arhitecții au reușit să îmbine trecutul cu prezentul, păstrându-i valoarea și relevanța istorică.

Nu s-a intervenit asupra exteriorului, ci numai la interior. Zidurile, acoperişul de ţiglă şi obloanele au fost recondiţionate după vechile tipare. Cele 200 de capete de lei şi cele opt chipuri gravate pe zidurile albe datează din secolul XIX. Plăcuţa inscripţionată cu numele cafenelei și cele două lămpi de fier suspendate pe faţadă se numără printre elementele arhitecturale care s-au păstrat în timp.

Parterul de tip vagon, cu încăperi dispuse în trepte și o înălțime de aproape 4 metri, este compus din patru săli cu acoperiș tip boltă încrucișată, o bucătărie profesională deschisă către restaurant și un spațiu destinat angajaților. Trei dintre sălile principale deservesc restaurantul, iar cea de-a IV-a este o cafenea cu acces separat din exterior, ce își poate derula activitatea independent, în afara orelor de funcționare ale restaurantului.
Sălile sunt separate de arcade al căror capăt de perspectivă, dinspre bar, este „Copacul Vieții” – simbol al renașterii cafenelei.