Care a fost primul hotel cu Sky Bar din istoria litoralului românesc

În anii 1960, Mamaia era un șantier în plină dezvoltare, parte din ambițiosul plan de modernizare a litoralului românesc. În această atmosferă de reconstrucție și expansiune, s-a născut Hotelul Parc, primul hotel cu sky bar din România, o construcție care a devenit repede reper arhitectural și simbol al turismului modern.

Un hotel simbol al modernizării stațiunii Mamaia

Proiectat în 1961 de arhitecta Violeta Constantinescu, în colaborare cu Gabriela Gheorghiu, hotelul a fost conceput să marcheze intrarea în stațiune și să fie cea mai înaltă clădire din zonă, un adevărat „cap de perspectivă” pentru autostrada care urma să lege Constanța de Năvodari, scrie constanta.info.

Planul autostrăzii nu s-a mai materializat, însă Hotelul Parc și-a păstrat poziția strategică și rolul de poartă de intrare în Mamaia. Construcția făcea parte din ceea ce autoritățile vremii numeau „ansamblul de 10.000 de paturi”, un program destinat extinderii rapide a capacității de cazare pe litoral.

Un proiect cu destinație permanentă

Spre deosebire de multe alte hoteluri sezoniere construite în acea perioadă, ansamblul Parc a fost gândit pentru a funcționa tot timpul anului. Aceasta a impus proiectanților o serie de soluții tehnice complexe, inclusiv sisteme moderne de încălzire cu convectori, instalații sanitare performante și spații comune dimensionate pentru confort sporit.

12:00, 25.10.2025 • ACTUALITATE

Sfințirea Catedralei Mânturii Neamului a dus la explozia tarifelor de cazare în București. O cameră la un hotel de cinci stele a ajuns la 600 de euro

09:23, 29.09.2025 • ACTUALITATE

UPDATE Incendiu puternic la un hotel din Prahova: pompierii luptă cu flăcările de pe acoperiș. Două victime găsite carbonizate

Hotelul propriu-zis era un turn cu 16 niveluri, dintre care 13 etaje destinate cazării, cu o capacitate totală de 426 de locuri. Fiecare etaj avea 15 garsoniere și un apartament, toate orientate spre mare sau spre lacurile Siutghiol și Tăbăcărie, pentru a valorifica priveliștea unică oferită de poziția geografică a stațiunii.

Primul Sky Bar din România

Cel mai spectaculos element al proiectului era clubul de la ultimul etaj, parțial descoperit, care oferea o panoramă de neegalat asupra mării și lacurilor din jur. Sala era tratată ca o terasă-grădină, dotată cu ring de dans, bar, bazin și jardiniere. Într-o epocă în care modernismul arhitectural abia începea să se manifeste în România, ideea unui sky bar la peste 40 de metri înălțime era una revoluționară.

Presa vremii a prezentat amenajarea ca pe un exemplu al noilor tendințe în turism și arhitectură, un loc destinat elitelor, dar deschis tuturor turiștilor care căutau experiențe noi pe litoral.

Restaurantul Parc, un concept aparte

În completarea hotelului, arhitecții au conceput un restaurant capabil să funcționeze independent, cu o sală permanentă și o terasă estivală. Dimensionarea acestuia permitea deservirea a până la 900 de persoane în două serii, un număr impresionant pentru acea perioadă.

Restaurantul a fost echipat cu bucătării moderne, depozite și spații tehnice complet separate de zonele de servire, un detaliu care reflecta preocuparea pentru eficiență și confort. Vara, terasa devenea punctul central al vieții mondene din Mamaia, loc de întâlnire pentru turiști, artiști și personalități.

Construcția, o performanță tehnică

Pentru ridicarea hotelului s-a folosit o tehnică inovatoare: cofrajul glisant. Inginerii au realizat pereți portanți din beton armat cu ajutorul acestui sistem, ceea ce a permis ridicarea câte unui nivel pe zi. Revista „Flacăra” nota în mai 1962: „Construirea hotelurilor înalte cu pereți din beton turnat în cofraj glisant a permis ridicarea a câte unui etaj pe zi”.

Condițiile de lucru au fost dificile.

„Trebuie spus însă că iarna aceasta nu a fost prea blândă pentru constructori, că uneori vânturile care suflau dinspre larg țineau cu tot dinadinsul să se transforme în mici uragane”, scria aceeași revistă.

Cu toate acestea, lucrările au fost finalizate în timp record, iar inaugurarea oficială a avut loc la 30 iunie 1962.

Designul interior, între rafinament și funcționalitate

Pentru o unitate clasificată în categoria I, finisajele și mobilierul au fost atent alese. Fațadele și spațiile de recepție au fost placate cu ceramică de Târnăveni și piatră de Tohani, iar pardoselile cu marmură albă de Rușchița și mozaic roman. În camere s-au folosit covoare PVC produse la Turda și, experimental, mochetă de iută de la Cisnădie.

„A început aranjarea elegantului mobilier, a covoarelor și perdelelor, se montează telefoanele, se instalează aparatele de radio și televizoarele”, nota gazetarul Mircea Scripcă în revista „Magazin” din 12 mai 1962.

Mobilierul din camere era simplu și funcțional, cu paturi și lambriuri din paltin alb. În zona de recepție, mesele și fotoliile erau realizate pe schelet metalic, cu tapițerie din latex. Soluția de încălzire era una ingenioasă: aerul cald circula prin canale aflate sub pardoseală, acoperite cu bănci de marmură.

Lumină și atmosferă

Un alt element de modernitate îl reprezenta sistemul de iluminat decorativ. Inginerii și arhitecții au folosit aplice și plafoniere din sticlă de Fieni, casete luminoase din paltin și scafe metalice din alamă pentru a obține o lumină difuză și caldă.

Pe fațadă, neoanele colorate produse la „Electrofar” București animau clădirea în timpul nopții, oferind o imagine spectaculoasă a stațiunii.

Cine a construit Hotelul Parc

Proiectul a fost elaborat la Institutul de Studii și Proiectare pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare (ISCAS) din București. Arhitecta Violeta Constantinescu a fost titular de proiect, iar Gabriela Gheorghiu coautor. Structura de rezistență a fost semnată de inginerul Ion Neacșu. Lucrările au fost executate de Întreprinderea Șantierul de Construcții „Litoral” (ISCL) din Constanța, sub coordonarea inginerului Ion Dragnea.

Echipa de glisare a fost condusă de inginerul Constantin Morariu, alături de Ion Tudoran și Aurel Dămăroiu, sprijiniți de muncitori ca Ion Dinu, Dumitru Simion și Petre Tremurici. Construcția hotelului a reprezentat un efort colectiv exemplar, care a pus în valoare capacitatea tehnică a perioadei.

Arhitecta Violeta Constantinescu avea să își lege numele și de alte proiecte importante din Mamaia: hotelurile „Flora”, „Doina” și „Sirena”, dar și de ansamblul hotelier „Trotuș” din Onești.

Un loc vizitat de personalități internaționale

Hotelul Parc a devenit repede un punct de atracție nu doar pentru turiști, ci și pentru oficialități. Pe 7 mai 1963, secretarul general al ONU, U Thant, a vizitat Mamaia și a urcat pe terasa hotelului pentru a admira panorama litoralului.

„După ce, de pe terasa situată la ultimul etaj al hotelului, a privit panorama noilor construcții, U Thant a vizitat stațiunea interesându-se de ritmul lucrărilor”, relata ziarul „Apărarea Patriei“.

La un an distanță, pe 14 august 1964, hotelul a primit vizita unei delegații din Coreea de Nord, condusă de Kim Ir, membru al Biroului Politic al Partidului Muncii. Vizita a fost însoțită de Emil Bodnăraș și alți lideri români, iar arhitectul-șef al Constanței, Gheorghe Dumitrașcu, a prezentat oaspeților perspectivele de dezvoltare ale stațiunii.