Cât de rezilientă este Rusia la sancțiunile Vestului?

Vestul a răspuns puternic la invazia Ucrainei declanșată de Rusia în data de 24 februarie, introducând un regim comprehensiv de sancțiuni cu scopul de a descuraja continuarea războiului prin subminarea economiei Rusiei și voinței decidenților ruși, în frunte cu Vladimir Putin și reprezentanții pilonilor principali pe care se sprijină regimul. Au fost impuse sancțiuni sistemice, asupra sistemului financiar, inclusiv primele restricții din istorie asupra băncii centrale a unui membru G20 (grupul celor mai mari 20 de economii în curs de dezvoltare), dar și sancțiuni asupra membrilor notabili ai structurilor de putere din Rusia, printre care se numără și oligarhi.

De asemenea, foarte multe companii individuale (majoritatea din Vest, dar și din țări cum ar fi China) au hotărât să își restrângă activitatea economică în și cu Rusia fie ca poziționare morală sau politică, fie ca rezultat al incertitudinilor care pot rezulta și din implicarea legitimă în economia rusească. O listă incompletă de companii după sector poate fi găsită aici. În ciuda parteneriatului nelimitat dintre China și Rusia și al sprijinului semnificativ acordat de Președintele Xi Jinping Rusiei și firului său narativ, comunitatea de afaceri a Chinei, chiar și în cazul entităților deținute de către stat, se dovedește precaută pentru a nu risca sancțiuni vestice indirecte sau a periclita accesul la piețele vestice. Printre entități se numără ICBC și Bank of China, care și-au limitat activitatea de creditare a operațiunilor legate de comerțul cu materii prime din Rusia.

Deși este clar că sancțiune vor afecta economia rusească și mai ales populația Rusiei, care nici măcar nu va mai avea acces la divertisment (Netflix și alte companii de divertisment online) sau la conveniența plăților (Applepay, Google wallet), nu este de la sine înțeles că aceste sancțiuni vor fi un factor determinant în schimbarea comportamentului Rusiei (inclusiv prin schimbarea de leadership la care speră vocal Vestul), din mai multe motive. Primul este acela al diferenței de cultură și cultură strategică, inclusiv în contextul limitării accesului liber la informații prin controlul asupra canalelor de comunicații tradiționale și online. Popoarele și elitele lor diferă față de altele în capacitatea lor de a tolera sacrificii umane și economice. Inclusiv toleranța estului Europei la austeritatea stil european a fost notată. În acest sens, o perspectivă excesiv de materialistă a Vestului asupra capacității sale coercitive împotriva unor actori autoritari motivați a dus deseori la dezamăgiri, cum a fost în cazul Iranului sau al Coreei de Nord. Astfel, succesul potențialelor sancțiuni trebuie estimat din perspectiva celor sancționați, nu în baza viziunii materialist-hedoniste de tip vestic (care s-a răspândit foarte mult, într-adevăr).

06:17 • ECONOMIE

România devine poarta economică a Europei! ”De vină” sunt pirații

10:31 • ECONOMIE

România a intrat pentru prima dată în rândul țărilor recomandate pentru investiții străine. Ce loc ocupă în topul condus de SUA

Al doilea motiv are legătură cu pregătirea inițiată de Kremlin după sancțiunile ample din 2014 pentru a crește reziliența regimului la sancțiuni. Pentru majoritatea observatorilor, factorii politici au primat – subminarea forțelor de opoziție și a finanțării vestice pentru societatea civilă din Rusia. Dar au existat și transformări sistemice, care aveau rolul de a decupla Rusia, pe cât posibil, de la principalele leviere pentru sancțiuni americane (și, într-o măsură mai mică, europene). Spre exemplu, Rusia s-a folosit de prețurile foarte ridicate la nivel istoric pentru materii prime și mai ales pentru cele de energie pentru a acumula rezerve valutare extraordinare, în valoare de 640 de miliarde de dolari (de 1,7 ori nivelul importurilor). Sancțiunea fără precedent asupra Băncii Centrale a Rusiei limitează accesul la aproximativ 40% din rezervă și nu putea fi contracarată adecvat fără a submina activitatea Băncii. Cu toate acestea, ponderea dolarilor în rezerva valutară a scăzut de la 40% în 2017 la 16%. Fondul suveran al Rusiei a acumulat 170 de miliarde de dolari și nu mai are instrumente financiare denominate în dolari din iunie 2021. Valoarea instrumentelor de trezorerie americane (T-bills) deținute de Rusia a scăzut cu 98%, de la un apogeu de 176 de miliarde de dolari în 2010 la 3,6 miliarde de dolari astăzi. Profitând de perioada foarte bună pentru exportatorii de materii prime, Rusia și-a redus datoria națională cu peste 200 de miliarde de dolari și și-a redus la jumătate datoria denominată în dolari. Ponderea dolarului în comerțul extern al Rusiei a scăzut de la 69% în 2016 la 56% în 2021, dar procesul a fost mult mai amplu cu parteneri cheie, cum ar fi China, unde euro are o pondere mai mare decât dolarul în exportul rusesc, iar dolarul a scăzut în întreg comerțul bilateral de la 90% în 2015 la 46% în 2020 (ia a treia monedă de schimb este renminbi-ul, și a patra rubla).

Vestul a avut o atitudine interesantă legată de excluderea de la rețeaua SWIFT de mesaje bancare transfrontaliere a Rusiei – au fost sancționat doar anumite bănci, atât de teama impactului asupra sectoarelor nesancționate, cât și de teama impactului economic asupra partenerilor europeni ai Rusiei, care sunt obligați să importe în continuare cantități însemnate de energie din Rusia, echivalent cu jumătate din consumul de gaz al Germaniei și aproape 40% din cel al UE. Situația este cu atât mai ciudată, cu cât compania națională ucraineană de transport de gaz a dublat cantitățile transportate din Rusia către clienți europeni, chiar în mijlocul unui război, o situație făcută necesară de amânarea (temporară, aș zice, din motive legate de mixul energetic european) a inaugurării gazoductului Nord Stream 2, finalizat fizic încă de anul trecut, dar neobținând certificările germane necesare pentru intrarea în funcțiune. Cu toate acestea, atât Rusia cât și China și-au pregătit alternative la SWIFT care, momentan, au un număr limitat de parteneri. Pentru Rusia, SPFS (sistem de transfer de mesaje financiare) lucrează momentan doar cu partenerii Rusiei din Uniunea Economică Eurasiatică, cu Iran, India, China, dar și cu bănci din Germania și Elveția. O astfel de situație indică posibilitatea ca entitățile nesancționat individual să opereze în SWIFT cu condiția transferului prin SPFS către o bancă terță cu ambele capabilități, plătind însă un comision în plus. China are CIPS (Cross-border Interbank Payment System) creat în 2015 pentru a servi la internaționalizarea renminbi și având acorduri inclusiv cu SWIFT pentru integrare, dar și cu numeroase entități financiare vestice. Este estimat că sistemul a fost folosit în 2021 de către 1250 de instituții financiare din 103 țări pentru plăți în valoare de 12,68 trilioane de dolari (în echivalent renminbi). Cele două sisteme ar putea fi folosite nu doar de către țări care doresc să continue să tranzacționeze financiar normal cu Rusia, dar și pentru a se pune la adăpost de potențialele efecte ale sancțiunilor prin SWIFT odată ce precedentul a fost inaugurat cu Rusia. Inclusiv sistemul SPFS are șanse să crească, prin utilizarea judicioasă a geopoliticii energiei de către Rusia.

Rețeaua de țări partenere a Rusiei, în frunte cu China, servesc la ameliorarea efectelor sancțiunilor prin împiedicarea izolării totale a țării, iar unele importuri, chiar și de natură tehnologică avansată, pot fi suplinite în timp prin comerțul cu aceste țări. Dezbaterea cu privire la eficacitatea sancțiunilor ca mijloc de coerciție va continua, însă este clar că asistăm la o coalizare fără precedent a țărilor vestice pentru aplicarea unor sancțiuni cu impact sistemic major, dar într-un context în care aceste sancțiuni pot grăbi trendul de creare a unor centre, infrastructuri și instituții alternative la cele vestice pentru derularea relațiilor economice internaționale.

Autor: Alexandru GEORGESCU