Cătălin Predoiu – premierul interimar de carieră sau cum să reîncălzești aceeași ciorbă în vremuri de criză

Între reflexe juridice, interimate seriale și o carieră politică pe pilot automat, omul lui „merge și-așa” revine la cârmă fix când România are nevoie de un plan, nu de o soluție de avarie.

Cătălin! Ce băiat!

Această țară nu încetează să te surprindă. Când se dărâmă scena politică și actorii principali ies șontâc-șontâc din piesă, cine crezi că e chemat să țină reflectoarele aprinse? Cătălin Predoiu, evident. Eternul interimar. Premiantul fără aplauze. Muncitorul de rezervă al ”sistemului”.

La fiecare cutremur politic, când în Parlament miroase a frică și în sediile de partid se joacă poker cu viitorul, Cătălin Predoiu apare, imperturbabil, ca un jurist bine pieptănat care își deschide mapa de coduri și spune: „Am mai fost pe aici. Lăsați-mă să pun niște plasturi.” Iar România îl lasă. Căci România adoră pansamentele puse pe fracturi.

Cine e Cătălin Predoiu și de ce are atâtea vieți politice?

Predoiu e genul de personaj care n-a câștigat niciodată bătălii populare, dar a fost mereu acolo când s-a cerut o figură aparent „serioasă”. Nu carismatic, dar predictibil. Nu lider, dar util. O combinație între notar public și funcționar de rezervă, care a știut să joace pe tăcute într-un sistem plin de țipete.

09:47 • POLITICĂ

Cătălin Predoiu, numit premier interimar de Ilie Bolojan

06:24 • POLITICĂ

Ilie Bolojan numeşte astăzi premierul interimar

A fost ministru al Justiției sub Boc, sub Ponta, sub Orban. A fost interimar la Externe, interimar la Justiție, interimar la Guvern. E un soi de rulment de rezervă pe care toate administrațiile îl scot din sertar când mașinăria geme.

Pe hârtie, are un CV impecabil: avocat cu ștate vechi, profesor de drept, doctor în științe juridice, publicist. În realitate, a fost întotdeauna omul „de după cortină”, preferatul birocrației de la Bruxelles, dar niciodată al electoratului. Predoiu a avut mereu aerul acela de „consilier de cancelarie” care, într-un moment de vid, ajunge să semneze ordine de guvern.

De ce a fost ales acum?

Foarte simplu: pentru că e acolo. Disciplinat. Obedient. Un banal paznic de far. Pentru că restul erau ocupați cu alegerile. Pentru că Ciolacu a lăsat totul baltă, iar liberalii aveau nevoie de un „cap limpede” care să nu agite și mai tare apele. Predoiu nu e un lider politic, dar e ceea ce se cheamă „interimar de serviciu”. Într-o Românie care trăiește din improvizații, el e soluția de urgență care nu ia foc.

Evident, numirea lui vine la pachet cu aceleași întrebări: va avea curaj să facă ceva? Se va atinge de subiectele fierbinți – pensii speciale, cheltuieli publice, reforme? Sau va duce interimatul în stilul lui caracteristic – liniar, lipsit de zgomot, cu o cravată discretă și o declarație plată?

Ce-l recomandă? Stabilitatea. Ce-l descalifică? ”Stabilitatea”.

Paradoxul lui Predoiu e acesta: tocmai pentru că e constant, nu schimbă nimic. Tocmai pentru că e calm, nu inspiră energie. Tocmai pentru că e expert, nu riscă. Într-o perioadă de criză profundă, când România are nevoie de cineva care să zguduie sistemul și să reașeze piesele, Cătălin Predoiu vine cu cleiul de birou și banda adezivă.

Nu e omul de criză, ci omul de protocol. Nu va jigni pe nimeni, dar nici nu va electriza. Nu va rupe ritmul, dar nici nu va lăsa nimic memorabil. E genul care îți închide televizorul înainte de breaking news.

La ce ne așteptăm?

Predoiu va păstori interimatul până când se va instala un guvern rezultat din noile negocieri politice. În teorie, e vorba de câteva săptămâni. În practică, știm cum merg lucrurile: interimatele se prelungesc, deciziile se amână, iar Predoiu ar putea deveni încă o dată… aproape premier.

Dar să nu ne grăbim. Deocamdată, el trebuie să gestioneze o criză politică majoră, o țară polarizată, un aparat administrativ blocat, un PSD în derivă, un PNL aproape inexistent și o populație care se uită buimacă la urne întrebându-se „pe mâna cui mai suntem?”.

O țară în criză a ales, din nou, rețeta apatiei

Cătălin Predoiu e metafora perfectă a României politice: competent, dar obosit. Previzibil, dar fără vlagă. Un om de dosar într-o lume care cere oameni de front.

Va reuși? Probabil că nu va eșua lamentabil. Dar, cum îl știm, nici nu va aprinde vreo scânteie. Va merge la serviciu, va semna hârtii, va vorbi prudent și va pleca fără aplauze. Va fi, încă o dată, interimarul etern.

Și poate că tocmai asta e problema.

Ce scandaluri sunt legate de Predoiu?

Cătălin Predoiu, actualul ministru de Interne și premier interimar al României, a fost implicat în mai multe controverse de-a lungul carierei sale politice. Iată câteva dintre cele mai notabile:

1. Intervenția în procesul penal al lui Dan Hosu

În ianuarie 2023, Predoiu a afirmat într-un interviu că Dan Hosu, soțul fostei șefe DIICOT Giorgiana Hosu, fusese achitat, deși procesul era încă pe rol. Această declarație a fost considerată o interferență gravă în justiție, compromițând percepția publică asupra independenței sistemului judiciar. Predoiu și-a cerut ulterior scuze, invocând o „eroare de judecată” bazată pe „surse neoficiale”.

2. Acuzații de abuz de putere în mediul online

În februarie 2025, un internaut a relatat că a fost vizitat de poliție la domiciliu după ce a postat o glumă pe Facebook în care îl critica pe Predoiu, numindu-l „milițian”. Acest incident a stârnit critici privind posibile abuzuri de putere și limitarea libertății de exprimare.

3. Moțiune simplă și acuzații de „poliție politică”

În aprilie 2025, partidul AUR a depus o moțiune simplă împotriva lui Predoiu, acuzându-l de transformarea Ministerului de Interne într-un instrument de „poliție politică” și cerând demiterea sa. Deși moțiunea a fost respinsă, dezbaterea a evidențiat tensiunile politice și nemulțumirile legate de conducerea ministerului.

4. Conflict de interese în atribuirea unui contract

În 2011, Ministerul Justiției, condus de Predoiu, a semnat un contract de 1,5 milioane de lei cu RVA Insolvency, firmă la care socrul său era asociat. Deși contractul a fost finanțat de Banca Mondială și nu de la bugetul de stat, situația a ridicat semne de întrebare privind un posibil conflict de interese.

Aceste incidente au alimentat percepția publică conform căreia Predoiu ar fi implicat în practici discutabile și ar exercita influență nejustificată asupra instituțiilor statului. În contextul actualei crize politice, aceste controverse pot afecta capacitatea sa de a gestiona eficient interimatul la conducerea guvernului.

Predoiu, soluția de avarie care nu deranjează pe nimeni

Și poate că fix de asta a fost ales. Pentru că nu e un jucător. Pentru că nu deranjează. Pentru că nu are agendă proprie, nici viziuni periculoase. Predoiu e omul care își suflecă mânecile costumului, dă din cap politicos și semnează ce-i vine pe birou. Nu stârnește scandal, nu face show, nu tulbură. E discret, tăcut, docil.

În vremuri de avarie gravă, România nu are nevoie de un lider, ci de un administrator de liniște. Un paznic de noapte în Palatul Victoria. Să nu fure, să nu se împiedice de covor și să stingă luminile la timp. Predoiu bifează toate aceste calități.

Putea fi, la fel de bine, și Mama lui Ștefan cel Mare. Sau o hologramă cu față blândă și gesturi controlate. Când ai o țară în criză și o clasă politică în metastază, pui la cârmă un interimar moale, care să țină vaporul pe linia de plutire până trece furtuna. Atât. Niciun grad în plus de curaj.

Predoiu e balsamul apatic peste rana profundă. Un soi de „bine că nu e mai rău”. Și poate că uneori, în România, asta chiar e o strategie. Sau o formă de resemnare națională.