Catedrala și fantoma lui Radu Gyr: o confuzie care spune prea multe despre noi

Scandalul iscat în jurul poeziei „Avem o țară”, interpretată de un cor de copii în Catedrala Națională, a readus în spațiul public o controversă veche, dar adesea evitată și anume legătura dintre Biserica Ortodoxă Română și moștenirea culturală a Mișcării Legionare. Ceea ce a început ca un moment artistic dedicat Zilei Clerului Militar s-a transformat, în doar câteva ore, într-un caz de manual despre manipulare, neglijență instituțională și felul în care trecutul ideologic al unei epoci continuă să bântuie prezentul.

La scurt timp după eveniment, presa și rețelele sociale s-au inflamat: „Cum este posibil ca, în Catedrala Națională, să se cânte versuri de Radu Gyr – poetul legionar care a glorificat Căpitanul și jertfa pentru Mișcare?”. Reacțiile au venit în lanț. De la indignare justificată până la ironii, de la solicitări de anchetă până la acuze de „vânătoare de vrăjitoare progresistă”.

Doar că, la finalul zilei, realitatea s-a dovedit mai nuanțată: poezia „Avem o țară” nu aparține lui Radu Gyr. Este creația maicilor de la Mănăstirea Diaconești, publicată într-un volum de colinde lansat în 2007. O confuzie veche, perpetuată inclusiv de televiziunea Patriarhiei Române, Trinitas TV, care a difuzat anterior mai multe interpretări ale cântecului, toate având în descriere numele lui Gyr ca autor.

23:02, 09.08.2025 • ANALIZĂ

Refugiul în trecut: armă politică împotriva prezentului

Confuzie veche, întreținută ani la rând

Pentru cine caută online, confuzia devine evidentă. Înregistrări cu aceeași piesă, „Avem o țară”, apar pe YouTube și pe site-uri bisericești, cu mențiunea „Versuri: Radu Gyr”.

Printre exemple:

• Grupul psaltic „Sfânta Muceniță Tatiana, Diaconița” din Craiova, care interpretează „Avem o țară” într-un clip difuzat de Trinitas TV, televiziunea Patriarhiei Române;
• Corul de Copii și Tineri „Gaudium” din Baia Mare, prezentat tot de Trinitas TV, cu mențiunea „Versuri: Radu Gyr”;
• Grupul Psaltic „Tronos” și Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, tot la Trinitas TV, au interpretat poezia „Ne vom întoarce într-o zi” – una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Gyr, în care tema reîntoarcerii „într-o zi” capătă rezonanțe mistice și naționaliste;
• Corul „Glasul Bucovinei” al Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” din Fălticeni, condus de preotul militar Simion Cătălin, a cântat piesa „Șoim român” – un cântec care, prin referința la „domnul căpitan”, trimite inevitabil la mitologia legionară.

Astfel de exemple nu sunt izolate. Ele conturează un fenomen persistent – nu doar o eroare ocazională, ci un reflex cultural întreținut de-a lungul timpului, în care operele lui Radu Gyr, cu valoare artistică reală, dar și cu un trecut ideologic greu, sunt cântate în contexte ecleziastice fără prea multă precauție.

Sursa foto: Facebook/Vlad Adamescu

Patriarhia: „Nu e Gyr, și oricum nu e politică”

În fața valului de reacții, Patriarhia Română a transmis un comunicat oficial. Mesajul, redactat într-un ton defensiv, a încercat să închidă subiectul:

„Facem precizarea că textul poeziei care a stat la baza interpretării amintite nu promovează în niciun fel elemente ale vreunei doctrine politice totalitare. Facem precizarea că textul poeziei care a stat la baza interpretării amintite nu promovează în niciun fel elemente ale vreunei doctrine politice totalitare. Contextul redării cântecului exclude orice interpretare tendențioasă. Încercarea de a asocia Biserica Ortodoxă Română cu ideologiile extremiste este una total lipsită de temei.”

Patriarhia a mai spus că BOR „se delimitează public de orice afiliere ideologică sau partinică” și că respectă legislația privind interzicerea simbolurilor totalitare. Totuși, comunicatul a lăsat o întrebare esențială fără răspuns: cum se explică faptul că ani la rând, în producții proprii, televiziunea Patriarhiei a creditat cu numele lui Radu Gyr cântece difuzate în biserici sau în spații asociate cu instituția?

Și totuși…

… lingvistul Dan Ungureanu semnalează că poezia legionară „Avem o țară sfântă” provine dintr-un volum de poezii scrise în temnițele românești din secolul XX și că prima înregistrare YouTube a cântecului datează de acum 16 ani, interpretată de călugărițele de la Mănăstirea Diaconești. El mai atrage atenția asupra predicilor vechiului legionar Amfilohie Brânză, caracterizate drept infantile și extremist-ideologice, care reflectă o influență persistentă a ideologiei legionare în anumite cercuri din BOR.

Radu Gyr, poetul imposibil de ignorat

Radu Gyr (1905–1975) este o figură paradoxală în cultura română. Poet de talent, cu o voce inconfundabilă, dar și ideolog al Mișcării Legionare, Gyr a fost autorul unor texte de o intensitate lirică remarcabilă – și în același timp, propagandist al urii, glorificator al violenței „mântuitoare” și al sacrificiului pentru o „Românie purificată moral”.

Poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, pentru care a fost condamnat în perioada comunistă, a devenit simbol al rezistenței prin cultură. Dar alături de ea coexistă creații precum „Imnul tinereții legionare”, „Cântecul legionarilor căzuți” sau „Sfântă tinerețe legionară”, texte în care exaltarea mistică se amestecă cu discursul violent, xenofob și exclusivist.

Radu Gyr a fost comandant legionar, director al Teatrelor în timpul statului național-legionar și participant activ la Rebeliunea legionară din ianuarie 1941. Funcția sa în stat nu a fost una decorativă: a coordonat excluderea actorilor evrei din teatrele românești și a promovat politici discriminatorii care au afectat direct viețile unor cetățeni nevinovați. Ulterior, a fost condamnat de regimul Antonescu pentru participarea la rebeliune și, mai târziu, de instanțele postbelice pentru crime de război.

Reacția lui Vasile Bănescu

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, astăzi membru CNA, a reacționat prompt. Într-un text de reflecție publicat pe rețelele sociale, el a scris: „Cultivarea festivistă în spațiul ecleziastic a memoriei și textelor unor intelectuali căzuți cândva în ispita demonismului ideologic, legionar sau comunist, face un enorm rău Bisericii.”

Mesajul său a atins miezul problemei: nu este vorba doar despre o greșeală punctuală, ci despre riscul ca Biserica să devină, involuntar, un vehicul pentru reabilitarea simbolică a unei ideologii condamnate.

De la trecutul legionar la prezentul extremist

Ceea ce s-a pierdut din vedere în toată această dezbatere este contextul actual. În România anului 2025, discursul extremist nu se mai exprimă în formele de odinioară – uniforme verzi, lozinci și cultul Căpitanului –, ci printr-un naționalism agresiv, de rețea, care circulă nestingherit pe internet, în talk-show-uri și chiar în Parlament.

Paradoxal, în timp ce se duce o luptă intensă pentru a elimina orice urmă de legionarism din trecutul cultural, forme contemporane de ură – antisemitismul, conspiraționismul, propaganda pro-rusă – sunt tratate cu indiferență. Unii politicieni pot invoca teme fascistoide fără consecințe, în timp ce societatea se ceartă dacă un cor de copii a cântat sau nu o poezie de Gyr.

Aici e, poate, cea mai mare problemă. Ne concentrăm pe simboluri moarte, în timp ce noile forme de extremism prind rădăcini în tăcere.

Între memorie și discernământ

Dezbaterea din jurul „Avem o țară” nu e doar despre o piesă greșit atribuită. Este despre relația noastră cu memoria și responsabilitatea de a o gestiona matur. Radu Gyr nu poate fi scos din literatura română, dar nici nu poate fi reabilitat prin cântece bisericești sau coruri militare. Ca poet, el trebuie studiat, nu venerat. Ca simbol, trebuie înțeles critic, nu invocat sentimental.

Biserica Ortodoxă Română, în calitatea ei de instituție morală majoră, are obligația de a fi mai atentă la felul în care valorifică patrimoniul cultural. A cita din Gyr într-o biserică nu e o crimă – dar a o face fără context, fără discernământ și fără conștiința rănilor istorice, este o formă de iresponsabilitate.

La rândul ei, presa trebuie să învețe din această greșeală. Înainte de a condamna, să verifice. Înainte de a inflama, să clarifice. Înainte de a pune etichete, să caute adevărul.

O dezbatere necesară

Paradoxal, poate cel mai valoros lucru din toată această poveste este tocmai faptul că s-a născut o discuție. Pentru prima dată după multă vreme, publicul, clerul, jurnaliștii și istoricii au fost nevoiți să vorbească deschis despre limitele între artă, ideologie și credință.

Am descoperit că putem discuta despre Gyr fără să ne acuzăm reciproc de trădare. Că putem cere rigoare fără ură și discernământ fără cenzură. Poate că, în cele din urmă, acesta este adevăratul câștig al scandalului „Avem o țară”: nu clarificarea unei atribuiri literare, ci începutul unei reflecții despre cum vrem să ne raportăm, ca societate, la trecutul nostru incomod.

Pentru că între memorie și manipulare, între patriotism și fanatism, între poezie și propagandă, granița e întotdeauna mai subțire decât pare.

Comunicatul integral al Patriarihiei