CCR vrea să-i scape pe demnitari de „rușinea” averilor ascunse la soți

Curtea Constituțională a României (CCR) discută joi, 29 mai, o chestiune care, la prima vedere, pare doar o „ajustare” de legislație. În realitate, e una dintre cele mai sensibile și scandaloase decizii: dacă declarațiile de avere ale demnitarilor mai trebuie sau nu să includă și bunurile și veniturile soților și copiilor.

Raportorul e nimeni altul decât Marian Enache,

președintele CCR. Surse anonime citate de G4Media spun că raportul propus e unul de admitere a excepției de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, articolele din Legea 176/2010 care obligau politicienii să-și declare și averile „de familie” – casele, conturile, pământurile trecute pe numele soției sau ale copilului – riscă să fie șterse cu un gest de grefier. Mai precis, e vorba de două articole:

• Articolul 3, alineatul 2 – care obligă includerea în declarație a bunurilor soțului/soției și copiilor.
• Articolul 12, alineatul 6 – care obligă ANI să publice aceste declarații de avere.

Dacă judecătorii CCR validează raportul, efectul e simplu: aceste două articole vor fi declarate neconstituționale. Și uite așa, demnitarii noștri, deja pricepuți la jonglerii și „optimizări” de avere, vor putea să-și ascundă mai ușor banii și proprietățile în familie. Totul va fi perfect legal. Moral? Asta-i altă poveste!

De ce e grav?

Pentru că, de ani de zile, toată lumea știe cum funcționează „mica” evaziune de imagine: demnitarul „nu are nimic”, dar nevasta e brusc milionară. Copiii minori apar deodată cu terenuri pe la marginea orașului și cu conturi la bancă. Totul, pentru a ocoli ideea de transparență și de integritate. Iar legea actuală – cu tot cu hibele ei – măcar obliga acești aleși să-și asume pe hârtie și ce-i prin buzunarele partenerului de viață. Acum, se pregătește un „pașaport” spre obscuritate: „e averea ei, nu e treaba mea!”.

Efectul?

O bombă cu ceas pentru încrederea publică. Într-o Românie unde oricum aproape nimeni nu mai are încredere în Parlament, în Guvern sau în partide, CCR pare să deschidă larg ușa pentru mai multă opacitate și pentru noi motive de suspiciune. Iar dacă mai pui la socoteală valul de scandaluri de corupție, de la șpăgi la licitații „aranjate”, te trezești că decizia asta e fix „cireașa de pe tort” a unei democrații care deja scârțâie.

Argumentele?
Sigur că există și o „justificare juridică” – viața privată a soțului, dreptul la intimitate. Dar când politicienii români au demonstrat cu vârf și îndesat cum se folosesc de aceste „familii” ca de niște paravane de lux, e greu să mai înghiți explicațiile. Nu mai e vorba de confidențialitatea familiei, ci de cum se poate masca mai bine averea obținută prin aranjamente politice.

Ce urmează?

Decizia CCR va fi, fără îndoială, una cu bătaie lungă. Dacă excepția e admisă, soții și copiii devin noii „contabili” ai demnitarilor. Iar tu, cetățeanul de rând, rămâi cu declarațiile de avere frumos tipărite și perfect inutile, care nu mai spun mare lucru despre adevărata bogăție a „aleșilor tăi”. Asta, desigur, dacă nu cumva ai și tu norocul să ai un unchi la Curtea Constituțională care să-ți explice cum se trage cortina peste transparență – în numele „protejării familiei”.

În final?

Încă un posibil pas înapoi, la capitolul „stat responsabil și onest”. Încă un motiv de suspiciune și de neîncredere în clasa politică. Și, probabil, încă un motiv pentru cei care mai cred în ideea de democrație să ridice din umeri și să zică: „la ce bun?”. Pentru că în România, se pare că averile demnitarilor sunt mereu „în afara discuției” – mai ales când soția sau copiii devin scutul perfect. Și cu toții știm că, la urma urmei, la noi, familia e sfântă – inclusiv când vine vorba de ascuns averi.