Ce e o carte?

Știu, știu… E război, e criză, e haos. Avem probleme cu curentul electric, nici cu apa, mai ales caldă, nu stăm mai bine, cât despre căldură, să vezi cum i-om duce noi dorul la iarnă. Despre îmbucătura de pe masă ce să zic, om trăi și om vedea. N-o fi Belzebut așa de negru…

Dar cred cu tărie că, și-n vremurile astea, ori, poate mai mult în vremurile astea, avem nevoie de cărți. Ca să ne deșteptăm. Ca să ne refugiem. Ca să… Înțelegeți voi! Hai, serios, să vorbim despre o carte… Oricum se numeşte ea şi de orice fel este. O carte… Hm…

Ce e, oare, o carte? O fi bună de ceva, o fi necesară, o fi de efect, o fi făcând parte din viaţa noastră? Cum o fi mai bine, să avem dulapuri cu sute de pantofi sau rafturi cu mii de cărţi? Şi, în fond, o fi mai indicat să citeşti o carte ori să te uiţi la… cum o chema pe-aia de era vipă și ea… vulpiţa…

Dar, când preţuieşti pe cineva îi duci cadou o carte sau o cutie de bomboane? Care dintre toate câte sunt pe lume o rezista şi peste 400 de ani? Eu cred – și dacă ziceți că sunt subiectivă, nu mă băgaţi în seamă – că o carte rezistă. N-aș zice indiferent cum e cartea și cine o semnează.

23:00 • SOCIAL

Comoara din tezaurul Bibliotecii „V.A. Urechia” din Galați, 85 de gravuri desenate de Rembrandt

Că și cărțile au manelăria lor… Unde se scrie urechist, fără gamă și fără solfegiu, desigur, astea ale cuvântului scris. Să zicem o carte onorabilă și acceptabilă. Obișnuită. Normală. Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Nu gunoi. Nu mizerii. O carte de-asta rezistă într-o casă, într-o bibliotecă, în lume, și ăia 400 de ani.

Dar, desigur, pot să fie mult mai mulți. Și mai cred – o spun mereu pe-asta – că ea e, atunci, peste timp, ca o femeie frumoasă. S-au mai adunat riduri pe la ochii şi pe la colţul gurii femeii. Are mai multe kilograme ca în tinereţe. Pe ici, pe colo, mai scârţâie câte una, câte alta, ba încheieturile, ba altele prin lăuntruri.

Nici ochii nu mai au strălucirea de odinioară. Ba, pe lângă asta, s-au micit, s-au lăsat, nu mai văd bine. Eh… Aşa e şi cu cartea. Coperta s-a mai şters. Filele sunt mai îngălbenite. Colţurile paginilor îndoite. Dar, ea, cartea e la fel – sau mai mult – de preţioasă ca la apariţie.

Ei… Am sau n-am întrebări existenţiale? Lasă că despre pus murături și făcut zacuscă vorbim în alt material!