Ce este pasiența lui Napoleon: jocul, ritualul și legenda

Pasiența lui Napoleon este unul dintre cele mai romantice nume din lumea jocurilor de cărți. Sub această denumire se ascund de fapt două lucruri foarte diferite: un joc de solitaire dificil și elegant, despre care legenda spune că împăratul Bonaparte l-ar fi jucat în exilul de pe insula Sfânta Elena, și un ritual divinatoriu de cărți, foarte popular în România, prin care îți afli viitorul sau dacă o dorință se va împlini. (Sursa: https://bonusurifaradepunere.com.ro/)

Dacă ai auzit de pasiență fără să fii sigur la ce se referă, mai jos găsești ambele variante explicate clar.

Ce trebuie să știi pe scurt:

• Pasiența lui Napoleon există în două forme: jocul de solitaire (Forty Thieves) și ritualul divinatoriu românesc
• Jocul clasic se joacă cu două pachete (104 cărți) și are reputația de a fi greu de câștigat
• Varianta divinatorie folosește un singur pachet redus, de la 7 până la As (32 de cărți)
• Legenda spune că Joséphine, soția lui Napoleon, ar fi jucat ritualul ca să-i afle destinul
• Dacă pasiența „iese”, dorința ta se împlinește; dacă nu iese, destinul îți pune piedici
• E un ritual păstrat din generație în generație în multe familii românești

Originea numelui și legenda

Numele jocului vine din povestea conform căreia Napoleon Bonaparte ar fi învățat și jucat acest solitaire în timpul exilului său pe insula Sfânta Elena, între 1815 și 1821. În singurătatea ultimilor săi ani, fostul împărat ar fi căutat în jocul de cărți o formă de a-și ține mintea ocupată și a verifica norocul care îi părăsise pe câmpurile de luptă.

Prima documentare scrisă a jocului sub denumirea „Napoleon at St. Helena” datează din 1870, iar în 1874 Lady Adelaide Cadogan îl descrie sub numele francez „Le Cadran”. În anii 1920, în SUA s-a răspândit ca „Forty Thieves” sau „Big Forty”, devenind unul dintre cele mai jucate solitaire-uri din lume.

Versiunea românească a tradiției merge mai departe și implică o altă figură istorică: Joséphine de Beauharnais, prima soție a lui Napoleon. Legenda zice că Joséphine ar fi inventat un ritual divinatoriu cu cărți pentru a afla dacă Napoleon se va întoarce la ea, dacă o iubește încă, sau dacă va cuceri Europa. Astfel pasiența a căpătat în spațiul nostru cultural o dimensiune de magie a inimii.

Jocul clasic: regulile pe scurt

Pasiența lui Napoleon, în varianta „Forty Thieves”, se joacă cu două pachete standard de 52 de cărți, deci 104 cărți în total. E renumită pentru dificultate: șansele de câștig sunt estimate la doar 10 la sută, ceea ce o face una dintre cele mai grele forme de solitaire.

Configurarea inițială pleacă de la 40 de cărți distribuite în 10 coloane a câte 4, suprapuse cu fața în sus astfel încât toate să fie vizibile. Deasupra tabloului ai 8 spații goale (fundațiile), unde construiești în ordine crescătoare, de la As la Popă, pe culori. Restul cărților, 64 la număr, formează stocul.

Regulile de mutare sunt clare. Doar cartea de sus a fiecărei coloane poate fi mutată. În tablou se construiește în ordine descrescătoare, respectând suita. O carte poate fi mutată într-o coloană goală, iar cărțile extrase din stoc pot merge pe tablou, pe fundații sau în teancul de decartare. Stocul se parcurge o singură dată, de aici și dificultatea jocului.

Obiectivul e să muți toate cele 104 cărți pe cele 8 fundații. Dacă reușești, ai câștigat. Dacă rămâi blocat fără mutări posibile, ai pierdut.

Pasiența divinatorie: cum se face în România

Aici lucrurile sunt mult mai relaxate și mai apropiate de ritual decât de joc. În varianta divinatorie românească se folosește un singur pachet redus la 32 de cărți (de la 7 în sus, inclusiv așii), exact ca pentru rummy sau pentru ghicit clasic.

Procedura este simplă, dar trebuie respectată cu atenție:

1. Formulezi în minte o dorință clară, una singură. Mai bine alegi ceva important decât multe lucruri mărunte
2. Amesteci cărțile cu mâna stângă, considerată „mâna inimii” în multe tradiții
3. Tai pachetul, tot cu mâna stângă, și începi să așezi cărțile cu fața în sus
4. Pui cărțile în două coloane paralele, de la stânga la dreapta, una câte una
5. Atunci când două cărți de aceeași valoare apar una sub alta, în aceeași coloană, le elimini
6. După eliminare, reechilibrezi coloanele mutând ultima carte din coloana mai lungă în cea mai scurtă
7. Continui până când ai terminat tot pachetul sau până când nu mai poți face mutări

Cum se interpretează rezultatul

Logica e simplă și directă, fără nuanțe complicate.

Dacă toate cărțile sunt eliminate până la final și nu rămâne nimic în coloane, pasiența a ieșit. Asta înseamnă că dorința pe care ai formulat-o se va îndeplini. Atmosfera, momentul, energia ta din ziua aceea sunt favorabile.

Dacă rămân cărți în coloane și nu mai poți face nicio mutare, pasiența nu a ieșit. Interpretarea tradițională e una dintre două: fie destinul îți pune piedici în acel moment, fie dorința ta nu e cea potrivită pentru tine, iar universul îți semnalează asta.

Multe femei din vechime jucau pasiența zilnic, întrebând cărțile despre întoarcerea soțului plecat la război, despre primirea unei vești bune, despre sănătatea cuiva drag. Era un mic ritual de speranță, repetabil oricând, accesibil oricui avea un pachet de cărți.

Diferența între cele două

Cele două pasiențe seamănă doar prin nume.

Jocul Forty Thieves cere strategie, planificare și un mic noroc. Decizi tu fiecare mutare, evaluezi consecințele, încerci să gândești cu câțiva pași înainte. E o provocare intelectuală.

Ritualul divinatoriu nu cere strategie, doar atenție la procedură. Rezultatul depinde exclusiv de cum a fost amestecat și tăiat pachetul, deci e un act de încredere în soartă, nu de control.

De ce a rezistat tradiția

Pasiența divinatorie e încă vie în multe familii românești pentru că e accesibilă, nu cere nimic special, și răspunde unei nevoi umane fundamentale: să ai un mic ritual de încredere când ești în incertitudine. Nu cere bani, nu cere vrăjitoare, nu cere drumuri lungi. Doar un pachet de cărți și 15 minute liniștite la masa din bucătărie.

Pentru cei care cred în energia universului, în sincronicități, în semnele pe care viața ți le trimite, pasiența rămâne unul dintre cele mai elegante și mai liniștitoare ritualuri pe care le-am moștenit.

Joacă responsabil

Indiferent dacă joci pasiența ca solitaire sau o folosești ca ritual divinatoriu, e o formă de divertisment, nu o sursă de venit. Jocurile de noroc sunt permise doar persoanelor peste 18 ani și trebuie practicate cu măsură. Dacă jocul îți afectează echilibrul personal sau financiar, JocResponsabil.ro oferă sprijin gratuit și confidențial.

Surse

[1] Encyclopaedia Britannica. History of patience and solitaire card games. britannica.com
[2] Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. Reglementări privind activitățile de divertisment. onjn.gov.ro
[3] Parlett Games. The history of patience and solitaire. parlettgames.uk
[4] JocResponsabil.ro. Resurse pentru joc echilibrat. jocresponsabil.ro