Ce riscă România cu Oana Țoiu la Externe: pierderea credibilității, blocaje instituționale și slăbirea poziției în lume

Publicat: 25 iun. 2025, 09:44, de Cristian Matache, în ACTUALITATE , ? cititori
Ce riscă România cu Oana Țoiu la Externe: pierderea credibilității, blocaje instituționale și slăbirea poziției în lume

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) pornește într-un nou ciclu de reforme și extindere diplomatică, având în frunte pe Oana Țoiu, o figură cu profil predominant civico-academic și experiență în comunicare. Programul guvernamental 2024-2028 propune obiective ambițioase, însă punerea lor în practică ridică riscuri majore, în special având în vedere experiența limitată a ministrului în diplomația formală.

Mai jos, detaliem principalele domenii în care riscurile sunt cele mai mari, conform obiectivelor din program și contextului actual.

Reformarea aparatului diplomatic – riscuri de blocaj și opoziție internă

Programul guvernamental vorbește clar despre necesitatea „reorganizării MAE pe criterii de profesionalism” și „limitarea detașărilor și a sporurilor”.

Riscuri majore:

  • Rezistența instituțională: Diplomații de carieră sunt obișnuiți cu un sistem rigid, cu privilegii și vechi obiceiuri. Implementarea reformelor propuse poate întâmpina o opoziție semnificativă din interiorul ministerului, blocând orice schimbare reală.

  • Lipsa legitimității: Oana Țoiu vine dintr-un mediu civil, fără experiență diplomatică de carieră. Această situație îi reduce credibilitatea în fața corpului profesional din MAE, făcând dificilă impunerea deciziilor importante.

  • Risc de reformă superficială: În lipsa unui sprijin intern solid și a unei strategii clare, reforma riscă să rămână un exercițiu de imagine, fără efecte palpabile, ceea ce va alimenta frustrarea angajaților și perpetua problemele structurale.

Integrarea Institutului Cultural Român (ICR) și a Agenției pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE) – riscuri de politizare și conflicte culturale

Programul prevede integrarea ICR și ARICE în MAE, cu scopul declarat de „eficiență sporită”.

Riscuri majore:

  • Politizarea culturii: ICR și ARICE au roluri distincte, culturale și economice, iar integrarea lor într-un minister perceput politic poate afecta autonomia profesională, generând temeri privind controlul politic excesiv.

  • Tensiuni interne și conflicte: Mutarea acestor instituții fără o strategie echilibrată poate conduce la conflicte interne, proteste ale angajaților și o deteriorare a colaborării interinstituționale.

  • Accent pe imagine, nu pe substanță: Experiența Oanei Țoiu în comunicare poate accentua focusul pe PR, în detrimentul consolidării reale a funcțiilor acestor instituții, afectând astfel performanța lor pe termen lung.

Diplomația economică și extinderea pe piețe noi – riscuri de incapacitate operațională

Programul guvernamental pune accent pe „dezvoltarea diplomației economice integrate”, inclusiv extinderea în Africa și America Latină.

Riscuri majore:

  • Lipsa expertizei specifice: Diplomația economică presupune negocieri comerciale complexe, cunoașterea piețelor și sprijin direct pentru companiile românești. Oana Țoiu nu are experiență în aceste domenii tehnice.

  • Infrastructură și resurse insuficiente: Ministerul nu dispune, cel puțin în prezent, de rețele sau resurse suficiente pentru o extindere eficientă pe piețele emergente și complexe.

  • Riscul eșecului: Ambițiile de extindere riscă să rămână la nivel declarativ, cu pierderi economice și o imagine negativă a României ca actor neputincios pe plan economic internațional.

Parteneriate strategice și dosare geopolitice complexe – riscuri de slăbire a poziției României

Printre prioritățile programului se numără aderarea la OCDE până în 2026, consolidarea prezenței în Marea Neagră, sprijinul pentru Ucraina și implicarea în Triunghiul de la Weimar.

Riscuri majore:

  • Credibilitate redusă pe plan internațional: Lipsa unei cariere diplomatice și percepția de numire politică pot afecta relațiile cu partenerii strategici, diminuând capacitatea de negociere și influență.

  • Negocieri dificile și potențiale dezavantaje: Dosarele complexe impun experiență vastă și relații diplomatice consolidate, fără de care România riscă să piardă oportunități strategice importante.

  • Impact asupra securității regionale: O poziție slabă în spațiul Mării Negre sau relațiile tensionate cu aliații pot avea consecințe negative asupra securității naționale și regionale.

Gestionarea imaginii publice versus realizarea reformelor – risc de decalaj între PR și acțiune

Programul guvernamental este ambițios, dar lipsit de indicatori clari, iar profilul Oanei Țoiu, cu experiență în jurnalism și comunicare, poate accentua riscul unui dezechilibru.

Riscuri majore:

  • Prioritizarea imaginii: Ministrul ar putea pune accent mai mare pe comunicare și PR, în detrimentul implementării concrete a reformelor.

  • Politizarea ministerului: În lipsa unor rezultate palpabile, percepția publică ar putea ajunge la concluzia că MAE a devenit un instrument politic, mai mult pentru spectacole publice decât pentru politici serioase.

  • Demoralizarea angajaților: Funcționarii și diplomații care așteaptă schimbări reale pot deveni demotivați, afectând productivitatea și implicarea instituției.

O „pălărie prea mare” pentru mandatul actual?

Programul de guvernare 2024-2028 definește o agendă complexă pentru Ministerul Afacerilor Externe, incluzând reforme structurale profunde, extinderea diplomației economice și asumarea unor roluri cheie în dosare geopolitice critice.

Cu toate acestea, experiența Oanei Țoiu, deși solidă în mediul civico-academic și în comunicare, pare să fie insuficientă pentru a gestiona eficient aceste provocări majore.

Fără o echipă tehnică robustă și o strategie clară, riscul este ca mandatul să rămână limitat la un management axat pe imagine și PR, în detrimentul reformelor reale și sustenabile.

Prin urmare, mandatul Oanei Țoiu la MAE pornește cu potențial, dar în fața unor riscuri considerabile pe mai multe fronturi. Următorii ani vor arăta dacă aceste provocări pot fi depășite și dacă România va reuși să își consolideze poziția pe scena internațională așa cum își propune.

Cine e Oana  Țoiu

Oana-Silvia Țoiu, în vârstă de 39 de ani, a fost desemnată să conducă Ministerul Afacerilor Externe în noul guvern condus de Nicolae-Ionel Bolojan. Născută pe 9 iulie 1985 în Călărași, Țoiu este deputată USR în Parlamentul României, aleasă pentru prima oară în 2020 și realesă în 2024. De profesie, are o pregătire solidă în domeniul comunicării și politicilor publice, fiind absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București (2009) și a unui program executiv de politici publice la prestigioasa Harvard Kennedy School (2022).

Cariera politică a Oanei Țoiu este marcată de implicarea în domenii sociale și de protecție a drepturilor vulnerabile, atât prin activitatea parlamentară, cât și prin experiența anterioară în guvern. Între 2016 și 2017, ea a ocupat funcția de Secretar de Stat în Ministerul Muncii, unde a gestionat politici esențiale pentru asistența socială, combaterea sărăciei și incluziunea socială, cu un accent special pe integrarea comunității rome.

Pe parcursul mandatului său parlamentar, Țoiu a activat preponderent în comisii specializate în muncă, protecție socială și combaterea traficului de persoane, domenii în care și-a construit o reputație de susținătoare a drepturilor sociale și a reformelor sociale. De asemenea, a fost implicată în relații internaționale, făcând parte din delegația oficială a Parlamentului României la Washington, unde a contribuit la întărirea Parteneriatului Strategic România-SUA, în contextul sprijinului european și transatlantic pentru Ucraina.

În afara scenei politice naționale, Oana Țoiu s-a implicat în diverse platforme internaționale de dialog și cooperare, precum World Economic Forum, Open European Dialogue, Aspen Institute și German Marshall Fund of the United States, participând la dezbateri și inițiative legate de politici publice, guvernanță și relații internaționale.