Ce schimbă Fattah 1, Bau-bau-ul pe care Iranul îl flutură sub ochii Israelului (Video)
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/06/Fattah-1-iran-1024x723-1.jpg)
Racheta hipersonică Fattah 1, o regină a arsenalului iranian, este principala necunoscută care dă incertitudini Israelului. Conform declarațiilor șefilor militari iranieni, cu această armă scutul aerian al adversarului poate fi străpuns oricând. Iar partea adversă nu e sigură că lucrurile nu stau așa. Ba, dimpotrivă!
Fattah 1 a fost prezentată ca fiind unul dintre vârfurile creației experților iranieni în domeniul rachetelor. Care experți, din câte se știe, sunt, într-adevăr în topul specialiștilor la nivel mondial.
Iar existența ei este considerată ca unul dintre elementele care pot schimba radical raportul de forțe din regiune.
Cooperare între Gărzile Revoluționare și Forțele Aeriene
Fattah este o rachetă balistică hipersonică dezvoltată de Forța Aerospațială a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), o unitate militară multi-serviciu a Forțelor Armate Iraniene. A fost dezvoltată pentru a spori capacitățile de descurajare ale Iranului, pentru a promova securitatea și a stabili o pace durabilă în regiunea înconjurătoare.
Tradusă liber ca „învingător” în arabă, Fattah a fost numită de Liderul Suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei. Racheta este capabilă să penetreze sisteme sofisticate de apărare antirachetă datorită vitezei sale mari, designului stealth și manevrabilității în interiorul și în afara atmosferei Pământului.
În noiembrie 2022, Iranul a anunțat dezvoltarea rachetei hipersonice la un eveniment care a marcat cea de-a 11-a aniversare a martiriului lui Hassan Tehrani Moghaddam, cunoscut drept părintele tehnologiei rachetelor iraniene. A fost considerat un salt generațional important pentru tehnologia rachetelor iraniene.
Racheta hipersonică Fattah a fost lansată în iunie 2023, după finalizarea unor teste suplimentare. Împreună cu racheta balistică Khorramshahr 4, dezvoltarea rachetei Fattah demonstrează eforturile combinate și coordonate ale IRGC și ale Ministerului Apărării și prezintă capacitățile lor complementare.
Iranul a afirmat că este a patra țară care deține tehnologie hipersonică. Printre aceste țări se numără SUA, Rusia, China, India și Coreea de Nord, unde se află rachete balistice intercontinentale supersonice operaționale.
Performanțele rachetei Fattah 1
Fattah poate lovi o țintă cu o viteză între Mach 13 și Mach 15 (15.000 km/h) și are o rază de acțiune de 1.400 km (870 mile). Se așteaptă ca raza de acțiune a rachetei să fie mărită până la 2.000 km.
Sistemul are o duză mobilă, care oferă operatorului posibilitatea de a manipula traiectoria rachetei și de a o orienta în diferite direcții.
Fattah își poate modifica, de asemenea, planul de mișcare în spațiu. Poate efectua mișcări laterale spre stânga și dreapta, în sus și în jos, și se poate roti sau integra în atmosfera superioară.
Racheta Fattah este echipată cu un motor, o duză mobilă în treapta a doua cu combustibil solid, un ghidaj de control și un focos, oferind capabilități tactice la viteze extrem de mari.
Racheta este activată de un propulsor sferic la o rază estimată de câteva sute de kilometri de ținta dorită.
Ce „rude” mai are Fattah 1
Înainte de introducerea rachetei hipersonice Fattah, Iranul dezvoltase o gamă diversă de rachete balistice menite să-i sporească securitatea. Printre acestea se numără mai multe rachete balistice cu combustibil solid și rază scurtă de acțiune din seria Fateh, cum ar fi Fateh-110 și Fateh-313.
Racheta Dezful, denumită alternativ Zolfaghar sau Qasem, este o versiune îmbunătățită a unei rachete balistice cu combustibil solid și rază scurtă de acțiune din familia Fateh, cu o rază de acțiune estimată de 700 km.
Racheta balistică cu combustibil lichid Emad a marcat primii pași ai țării în tehnologia rachetelor cu rază lungă de acțiune. Este echipată cu un nou focos conceput pentru o precizie îmbunătățită și are o rază de acțiune de 1.700 km. Atât rachetele Emad, cât și Dezful au fost dezvăluite în 2016.
Ghadr-110 (Qadr-110), Fajr-3, Ashoora, Khorramshahr, Sejjil și Shahab-3 sunt câteva dintre celelalte rachete dezvoltate de Iran pentru a-și spori capacitățile strategice.
Fattah 1 știe drumul spre Israel!
De la lansarea sa oficială, racheta hipersonică Fattah 1 a depășit faza de testare și a intrat în desfășurare operațională. Rapoartele de la surse regionale de monitorizare a conflictelor confirmă faptul că racheta a fost utilizată în timpul atacurilor din octombrie 2024 asupra Israelului, marcând prima sa aplicație de luptă cunoscută. Analiștii din domeniul apărării și evaluările imaginilor din satelit au indicat că cel puțin o parte din rachetele care au lovit au corespuns profilurilor de zbor și vitezelor compatibile cu sistemul Fattah 1.
Alarmă în lumea armatelor regionale
Aceste utilizări operaționale au validat afirmațiile Iranului despre capacitatea rachetei de a evita sistemele moderne de apărare antirachetă. Surse israeliene din domeniul apărării au recunoscut dificultatea de a urmări și intercepta rachetele din cauza manevrabilității și vitezei hipersonice ridicate, mai multe focoase ajungând, se pare, la țintele propuse sau provocând rateuri la sistemele defensive. Această capacitate demonstrată a stârnit alarmă în rândul armatelor regionale, deoarece tehnologiile de interceptare existente par insuficiente pentru a neutraliza complet amenințări atât de rapide și adaptabile.
Un nou capitol în doctrina tactică
Desfășurarea cu succes a acestui tip de rachete în luptele din lumea reală semnalează un nou capitol în doctrina tactică a Iranului. Designul său cu combustibil solid permite lansarea rapidă fără o pregătire extinsă, permițând scenarii de atac rapid care pot copleși apărarea inamică, lăsând doar puțin timp de alertare. Experții militari consideră acum Fattah 1 nu doar o realizare tehnologică simbolică, ci un sistem de arme funcțional, pregătit pentru câmpul de luptă, care ar putea fi utilizat pe scară mai largă dacă tensiunile regionale escaladează și mai mult.
Provocări și contramăsuri împotriva rachetei iraniene Fattah 1
Introducerea rachetei hipersonice Fattah 1 prezintă provocări semnificative pentru sistemele actuale de apărare antirachetă. Spre deosebire de rachetele balistice convenționale care urmează traiectorii parabolice previzibile, rachetele hipersonice precum Fattah 1 pot efectua manevre imprevizibile în timpul zborului – în special în faza terminală – ceea ce face ca urmărirea și interceptarea de către sisteme precum Patriot, Iron Dome, David’s Sling și Arrow să fie mult mai dificile.
Una dintre principalele provocări în materie de contramăsuri este viteza mare a rachetei Fattah 1. Călătorind cu o viteză de până la Mach 15, racheta reduce timpii de răspuns la doar câteva secunde, putând copleși sistemele radar și de interceptare care nu sunt special concepute pentru a gestiona amenințările hipersonice. În plus, vehiculul său de reintrare manevrabil (MaRV) complică sarcina de calculare a unui punct de interceptare, forțând apărătorii să dezvolte noi algoritmi, interceptori cu răspuns mai rapid și arme avansate cu energie dirijată sau senzori spațiali.
E necesară o nouă generație de interceptori
Experții în apărare sugerează că doar următoarea generație de tehnologii de apărare antirachetă hipersonică, inclusiv arme cu energie dirijată (lasere), interceptori hipersonici și sisteme îmbunătățite de avertizare timpurie, bazate pe surse din spațiu, ar putea oferi contramăsuri eficiente împotriva sistemelor precum Fattah 1. Până când astfel de apărări vor fi operaționale, racheta reprezintă o provocare serioasă pentru cadrele regionale și, eventual, globale de securitate militară, ridicând îngrijorări în rândul națiunilor NATO, Israel și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) cu privire la sofisticarea tot mai mare a arsenalului de rachete al Iranului.
Concluzia analiștilor militari
Apariția rachetei hipersonice Fattah 1 reprezintă un punct de cotitură în capacitățile militare strategice ale Iranului și a modificat semnificativ peisajul de apărare al Orientului Mijlociu. Fiind prima armă hipersonică operațională din regiune, Fattah 1 demonstrează capacitatea Iranului de a dezvolta independent tehnologie sofisticată de rachete, reducând decalajul tehnologic față de puterile militare globale precum Statele Unite, Rusia și China.
Deși racheta Fattah 1 este deja un atu formidabil, dezvăluirea rapidă de către Iran a vehiculului hipersonic de alunecare (HGV) Fattah 2 indică faptul că acesta este doar începutul unui program mai amplu de arme hipersonice. Dezvoltările viitoare se vor concentra probabil pe extinderea razei de acțiune, îmbunătățirea manevrabilității și integrarea de noi sisteme de ghidare, ceea ce ar putea face ca aceste rachete să fie și mai greu de detectat și interceptat.
E necesară o reevaluare a strategiilor
Pentru planificatorii regionali și globali ai apărării, desfășurarea operațională a rachetei hipersonice iraniene Fattah 1 necesită o reevaluare urgentă a strategiilor de apărare antirachetă. Națiunile aflate în raza sa de atac – inclusiv Israelul, instalațiile militare americane și statele din Golf – trebuie să investească în interceptoare de generație următoare și sisteme de avertizare timpurie concepute special pentru amenințările hipersonice. Pe măsură ce Iranul continuă să perfecționeze această tehnologie, echilibrul puterii în Orientul Mijlociu ar putea continua să se schimbe, introducând noi riscuri și complexități în dinamica geopolitică deja tensionată.