Cea mai mare afacere petrolieră anunțată vreodată de Washington: petrolul Venezuelei, dat pe 100 de ani unui om din cercul lui Trump
Familia nu apare în acte, rețeaua apare peste tot… O companie privată controlată de controversatul Alejandro Betancourt primește acces la 17 câmpuri care conțin aproximativ 65 de miliarde de barili.
Nu există dovezi că familia Trump deține acțiuni în afacere. Există însă un donator republican, partener de golf al președintelui, Rudy Giuliani și o intervenție a administrației americane într-o anchetă penală.
Administrația Donald Trump prezintă noul acord petrolier cu Venezuela drept „cel mai mare din istorie”.
Dimensiunea sa justifică măcar superlativul:
concesiuni pe 100 de ani, 17 câmpuri petroliere și aproximativ 65 de miliarde de barili, echivalentul unei cincimi din rezervele dovedite ale Venezuelei.
Beneficiarul privat este North American Blue Energy Partners – NABEP, o companie controlată de omul de afaceri venezuelean Alejandro Betancourt.
Cine este Betancourt,
cum a ajuns partenerul ales al Statelor Unite
și dacă familia Trump este implicată în afacere sunt întrebări care merită puse înainte ca primul firicel de petrol să înceapă să curgă spre America.
Casa Albă nu poate concesiona petrolul Venezuelei
Prima precizare este juridică.
Casa Albă nu deține câmpurile și nu poate acorda concesiuni asupra resurselor Venezuelei.
Drepturile de exploatare au fost acordate de autoritățile interimare de la Caracas, conduse de Delcy Rodríguez, (tanti președinte interimar) în cadrul acordului negociat cu Washingtonul.
Administrația Trump a construit însă arhitectura politică și financiară a operațiunii.
Potrivit documentului oficial al Casei Albe, guvernul american va primi 35% din compania-mamă a NABEP, fără costuri directe pentru contribuabil.
Departamentul de Stat va putea cumpăra 20% din întreaga producție la prețul de extracție și va avea drept de preempțiune asupra restului.
Washingtonul va putea bloca numirile în conducerea companiei, iar majoritatea administratorilor trebuie să fie cetățeni americani.
Statul american devine asociatul unei companii private
Formula este extraordinară chiar și pentru capitalismul energic practicat de administrația Trump.
Pentagonul nu se limitează la protejarea intereselor energetice ale SUA. Guvernul american devine acționarul unei întreprinderi private care va exploata petrol străin timp de un secol.
NABEP promite investiții de aproximativ 100 de miliarde de dolari pentru refacerea infrastructurii petroliere venezuelene.
Caracasul ar urma să încaseze aproape 200 de miliarde de dolari din taxe și redevențe în următorii 25 de ani. Producția companiei ar trebui să crească de la aproximativ 200.000 la peste un milion de barili pe zi.
Totul este impresionant. Mai puțin transparența.
NABEP nu este Exxon, Chevron sau ConocoPhillips
Companiile petroliere americane consacrate au rămas prudente. Venezuela oferă rezerve uriașe, dar și infrastructură degradată, instabilitate politică, litigii și amintirea naționalizărilor din epoca Hugo Chávez.
În locul lor, în centrul acordului apare NABEP, o companie privată relativ puțin cunoscută publicului.
Reuters arată că înțelegerea a fost construită prin negocieri desfășurate luni întregi și ridică întrebări privind lipsa unei selecții competitive și a controlului legislativ venezuelean.
Nu este limpede prin ce procedură a fost aleasă compania care primește acces la o asemenea avere.
Alejandro Betancourt, milionarul crescut de regimul Chávez
Alejandro Betancourt face parte din categoria oamenilor de afaceri supranumiți în Venezuela „bolichicos”: tineri antreprenori care au acumulat averi spectaculoase prin contracte cu statul în anii regimului Chávez.
Companiile sale au obținut contracte energetice de aproximativ două miliarde de dolari.
Unele proiecte au fost ulterior contestate, iar activitatea sa a atras investigații în Statele Unite, Spania și Elveția.
Betancourt a respins acuzațiile. Nu a fost condamnat, iar această distincție trebuie păstrată.
Dar alegerea lui drept partener pentru cea mai mare afacere petrolieră anunțată vreodată de Washington nu poate fi tratată ca un detaliu biografic.
Harry Sargeant: donatorul republican și partenerul de golf
NABEP a fost fondată în 2024 de Betancourt împreună cu magnatul american Harry Sargeant III.
Sargeant a fost responsabil financiar al Partidului Republican din Florida.
Familia și companiile sale au donat milioane de dolari republicanilor, iar soția sa, Deborah, a oferit 285.000 de dolari fondului Trump Victory.
Presa americană îl descrie drept partener frecvent de golf al lui Trump la Mar-a-Lago și consilier informal al președintelui în privința petrolului venezuelean.
Reuters a documentat relația și donațiile sale politice.
Așadar, una dintre persoanele care au construit NABEP avea acces direct la președinte și îl consilia exact în domeniul din care urma să apară afacerea.
Sargeant a plecat înaintea marelui premiu
În august, Sargeant și-a vândut participația indirectă în NABEP pentru aproximativ 300 de milioane de dolari.
Cumpărătorul ar fi o entitate apropiată de Betancourt.
În urma tranzacției, acesta din urmă a rămas proprietarul care controlează compania.
Sargeant nu mai apare, prin urmare, drept beneficiar al viitoarei concesiuni. Dar a participat la construirea vehiculului corporativ care a primit-o și a ieșit din afacere cu puțin timp înaintea anunțului oficial.
Nu este dovada unei ilegalități. Este însă o succesiune de fapte care cere transparență integrală.
Rudy Giuliani i-a deschis ușa lui Betancourt
Legăturile venezueleanului cu cercul lui Trump sunt mai vechi.
În 2019, Betancourt l-a angajat pe Rudy Giuliani, avocatul personal și unul dintre oamenii de maximă încredere ai președintelui.
Giuliani a discutat cu oficiali ai Departamentului Justiției și le-a cerut să nu-l inculpe pe clientul său într-un dosar american privind presupusa spălare a unor bani proveniți de la compania petrolieră de stat PDVSA.
Argumentul prezentat era că Betancourt finanțase în secret eforturile opoziției conduse de Juan Guaidó.
Reuters a relatat intervenția lui Giuliani încă din 2020.
Betancourt știa, cu mult înaintea actualului acord, prin ce uși se intră în lumea lui Trump.
Administrația americană l-a ajutat în dosarul elvețian
Legătura a devenit și mai sensibilă după înlăturarea lui Nicolás Maduro.
Potrivit unei investigații publicate de Washington Post…
… oficiali americani au intervenit pe lângă autoritățile elvețiene pentru soluționarea dosarului lui Betancourt fără acuzații penale și pentru eliminarea restricțiilor sale de călătorie.
Statele Unite nu ar fi dat curs unui mandat elvețian, iar omul de afaceri ar fi intrat repetat pe teritoriul american pentru întâlniri cu reprezentanții administrației.
În paralel, Betancourt devenea intermediarul folosit de Washington pentru relansarea rapidă a extracției de petrol din Venezuela.
Mai întâi, administrația l-a transformat într-un aliat indispensabil. Acum, compania sa primește concesiuni pe 100 de ani.
Familia Trump nu apare în acte
Cercetarea informațiilor disponibile nu oferă, în acest moment, o dovadă că Donald Trump, Donald Jr., Eric Trump, Ivanka Trump, Jared Kushner sau Trump Organization ar deține acțiuni în NABEP.
Nu apare niciun contract public prin care familia prezidențială să fie remunerată și niciun vehicul financiar cunoscut care să o lege direct de concesiune.
Nu putem afirma responsabil că familia Trump este beneficiarul financiar al afacerii.
Putem afirma însă că afacerea este înconjurată de oameni conectați la Trump, că proprietatea companiei private nu este explicată suficient și că selecția acesteia nu a fost supusă unui concurs public cunoscut.
Întrebarea de sute de miliarde
Cine deține integral compania-mamă în care guvernul american primește 35%?
Cine va furniza cele 100 de miliarde de dolari promise pentru investiții?
Cine va cumpăra și comercializa petrolul care nu ajunge la rezerva strategică americană?
Cine va administra câmpurile, transportul, rafinarea și revânzarea?
Și, mai ales, cine va încasa profiturile private generate de 65 de miliarde de barili concesionați pentru următorul secol?
Nu avem proba familiei. Avem întreaga rețea
Acordul are o logică strategică evidentă:
Statele Unite scot China și Rusia din câmpurile venezuelene, obțin petrol ieftin și își consolidează controlul energetic asupra emisferei vestice.
Dar interesul strategic nu anulează obligația de transparență.
Administrația Trump a ales drept partener un om de afaceri controversat, reprezentat anterior de Rudy Giuliani, ajutat recent în problemele sale judiciare și asociat cu un important donator republican apropiat de președinte.
Familia Trump nu apare în documentele cunoscute. Deocamdată.
Ceea ce apare este suficient de grav:
puterea militară și diplomatică a Statelor Unite a pregătit o afacere privată pe 100 de ani, iar publicul încă nu cunoaște toate persoanele care vor împărți câștigul.
Petrolul este venezuelean. Controlul devine american.
Iar profitul, ca de obicei în asemenea povești, se pregătește să dispară în spatele unor companii private.