Ceaușescu revine în forță: statul român vrea să interzică oficial simbolurile comunismului

IICCMER cere o lege care să scoată din spațiul public cultul lui Ceaușescu. Dar câți dintre noi l-au scos, de fapt, din minte?

Cine sunt oamenii ăștia de la IICCMER și ce vor de la noi?

IICCMER – adică Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc – nu e vreo agenție-fantomă. E o instituție serioasă, înființată sub Guvern, care se ocupă de ceea ce România a tot ezitat să facă după ’89: să cerceteze abuzurile comunismului, să dea un sens memoriei victimelor și, ocazional, să mai scuture colbul de pe conștiința națională.

Acum, în 2025, IICCMER vrea mai mult decât să publice volume despre reeducarea de la Pitești sau să organizeze conferințe la facultate. Vrea o lege. Una clară, cu dinți: să interzică simbolurile comunismului și cultul lui Ceaușescu. Să nu mai vezi busturi cu Nicolae lângă brânza de Sibiu și nici tricouri cu „Înapoi la dictatorul iubit” pe TikTok.

Și au un motiv cât se poate de serios: românii nu mai sunt doar nostalgici – sunt gata să-l voteze înapoi.

66% dintre români cred că Ceaușescu a fost un lider bun. Și nici măcar nu glumesc.

Da, ai citit bine. Conform unui sondaj INSCOP comandat de IICCMER, două treimi dintre români spun că Ceaușescu „a fost un lider bun pentru România”. Jumătate dintre respondenți cred că „se trăia mai bine înainte de 1989”. Iar la categoria „cu cine aș merge la o bere?”, probabil Nicolae a fost pe podium, lângă Chuck Norris și Gigi Becali.

Explicația? E simplă și tristă. Memoria socială s-a transformat în memă. În loc de condamnare, avem glorificare. În loc de educație, avem edituri obscure care vând „gândirea profundă a lui Nicolae Ceaușescu” în ediții aurite. În loc de stat democratic, avem reacții cu „❤️” și „?￢ﾀﾝ la videoclipuri în care dictatorul apare ca un Moș Gerilă înțelept, cu pumnul ridicat și vocea tremurândă de patriotism.

Cultul personalității, ediția 2.0: acum cu TikTok și filtre vintage

Ceaușescu a fost ucis de un pluton de execuție, dar a reînviat pe TikTok. Nu într-un documentar, ci în clipuri de 30 de secunde cu fundal de manea lentă, zoom dramatic pe ochii lui „de vultur” și texte motivaționale:
„Pe vremea lui, era ordine!”
„Ne iubea, nu ne vindea!”

Mii de conturi, multe dintre ele automate sau suspecte, distribuie constant propagandă pozitivă despre comunism. Clipuri cu Elena și Nicolae în vizite de lucru, discursuri despre mândrie națională, comparații false între anii ’80 și prezent. Și, cel mai periculos, mesaje de tipul: „Trebuie să revenim la conducerea fermă”.

IICCMER a sesizat CNA-ul. A făcut plângeri penale împotriva firmelor care vând săpunuri cu chipul lui Ceaușescu. A avertizat că asistăm la o banalizare a răului. Dar nimeni nu pare să asculte. Pentru că algoritmul iubește scandalul. Iar Ceaușescu, din păcate, vinde exact asta.

De ce cere IICCMER o lege nouă? Pentru că OUG 31/2002 nu mai face față

România are deja o ordonanță de urgență (OUG 31/2002) care interzice simbolurile fasciste și totalitare. Dar e vagă, prost aplicată și aproape inutilă în fața internetului. Poți glorifica fără probleme un dictator pe YouTube, poți vinde suveniruri cu el, poți chiar să-i cânți ode într-o conferință de presă – și nimeni nu te atinge.

Așa că IICCMER cere explicit:

• Interzicerea simbolurilor comuniste în spațiul public,
• Sancționarea apologiei regimului totalitar,
• Blocarea și sancționarea conturilor care promovează astfel de idei,
• O lege clară, funcțională, aplicabilă.

Și, mai important decât atât: o lege care să apere democrația de ridicol și uitare.

Dar de ce să interzici ceva ce n-are putere? – întrebare greșită

Unii vor spune: „Ce rost are? Sunt doar nostalgici inofensivi. Să zică ce vor.”

Eroare.

Istoria arată că toate dictaturile s-au născut din derapaje aparent inofensive. Din glume, din zicale, din ignorarea faptelor. Din „nu mai e ca pe vremea lui”. Din tăcere.

Nu Ceaușescu în sine e problema.

Ci narativul: ideea că o conducere dură e mai eficientă. Că e mai bine să taci și să ai ce mânca, decât să vorbești liber și să ai griji. E o linie de gândire care pregătește terenul pentru populism, suveranism toxic, autoritarism modern.

Și când ai europarlamentari care-l citesc pe Ceaușescu în plenul PE, când vin oameni ca Tofan (vezi cazul taximetristului) care amenință politicieni cu arderea pe rug, când o societate întreagă așteaptă „să vină unul care să bage frica în ei” – e clar că nu mai vorbim de o simplă amintire. E un cult în plină expansiune.

Ce e de făcut?

E timpul să ne asumăm matur istoria. Nu cu cenzură, ci cu discernământ. Nu cu bătaie de joc, ci cu memorie vie. Nu e vorba despre Ceaușescu. E vorba despre noi.

O țară care tolerează glorificarea propriei dictaturi riscă să o repete. Iar România, cu tot avansul ei european, încă are fisuri adânci în zidul memoriei colective. O lege anti-cult e o unealtă. Dar adevărata schimbare trebuie să fie educațională, culturală, politică.

Între statui demolate și gânduri reconstruite

Ceaușescu n-a fost un „lider sever, dar bun”. A fost un dictator care a condamnat o țară la frig, foamete, frică și tăcere. Cine nu înțelege asta, trăiește într-o amnezie periculoasă.

IICCMER ne spune, cu voce seerioasă, că tăcerea nu mai e o opțiune. Acum depinde de noi:

vrem să fim o țară care-și apără trecutul prin uitare?

Sau una care-l înfruntă cu luciditate?

Alege, dragă România.