Cine a fost Iulia Hasdeu. Povestea copilului genial cu destin tragic (VIDEO)

Cine a fost Iulia Hasdeu? Povestea copilului genial cu destin tragic continuă la nesfârșit în istoria literară a României și nu numai. S-au împlinit zielele acestea 153 de ani de la naşterea unicei fiice a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu – una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. 

Iulia Hasdeu a fost un copil genial şi precoce: la vârsta de doi ani învăţa limba franceză, la cinci ani scria nuvele, la 11 ani compunea piese de teatru, iar la 16 ani devenea prima româncă înscrisă la prestigioasa Universitate Sorbona. Printre multe altele a scris poezii remarcabile, picta, absolvise Conservatorul.





Din păcate, acest destin promiţător avea să se curme la vârsta de doar 18 ani. Povestea Iuliei Hasedeu este, totodată, și povestea durerii nemărginite a celebrului ei tată – Bogdan Petriceicu Hasdeu. Durere din care s-a născut unul dintre cele mai stranii „edificii” din România: Templul lumii de dincolo de la Câmpina.

Cine a fost Iulia Hasdeu: Se va dovedi copil precoce

Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, în casa din Strada Carol I nr.14, fiind fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi a Iuliei Faliciu. Copila a fost botezată cu acelaşi nume ca al mamei, ca semn de omagiu adus soţiei. Iulia avea să se dovedească un copil precoce. Un exemplu dintre multele sale aptitudini: la vârsta de cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum „Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum „Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau „Oaselor lui Ţepeş Vodă“.

La vârsta de doar opt ani, în anul 1877, a dat examenul cumulat pentru clasele I-IV, la Şcoala Primară de băieţi nr. 2, sub direcţia lui Dem. Demetrescu. La vârsta de 11 ani, a scris piesa de teatru, o tragedie în trei acte, „Dama de circ“, comedia „Amorul e scânteie”, piesele de teatru într-un act, în franceză, „Adieu et Bonne Arrive” şi „Les enfants ne jugeant pas”, sau povestirile „Trandafirul moşului” şi „Etoile et celeste”.

Opinia publică era invidioasă pe Iulia Hasdeu

Din dorinţa ca fetiţa să-şi formeze o temeinică cultură umanistă, părinţii îi puneau, pentru clasele gimnaziale, preparatori atât la obiectele de cultură generală şi limbi străine, cât şi la pian şi canto. Totuși, de ce tot acest „chin” de a persevera Iulia? Se spune că dorinţa tatălui ei era ca tot ce-i fusese inaccesibil lui, în copilărie – muzica, pictura şi artele înrudite – să îi fie pus cu generozitate la dispoziţie Iuliei, spre împlinirea ei.

Potrivit arhivelor vremii, o mare parte a opiniei publice din acea perioadă critica succesele copilei. Acestea, care erau considerate ba exagerate, ba justificate de influenţa tatălui său asupra examinatorilor şi îndrumătorilor tinerei. Părinții punea toate acestea pe seama invidiei societății românești de atunci.

La vîrsta de 16 ani, în anul 1886, Iulia Hasdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, unde urma să susţină licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul prestigioasei instituţii de învăţământ. Tot la Paris, frecventează cursurile de la École des Hautes Études din Paris. A ţinut la Sorbona două conferinţe, cu mare talent oratoric, potrivit Rador.

Așa începe destinul tragic al copilului genial

Iulia începe pregătirea pentru teza de doctorat, cu tema „Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica, etica şi teodiceea”. Dar, totodată începe intervenția tragicului destin al copilei. În 1887, se îmbolnăveşte grav, ignoră primele semne ale bolii, din prea multă dorinţă de a învăţa, iar medicii dau un verdict crunt: are tuberculoză.

În vara anului 1887, vine în vizită la Curtea de Argeş, a continuat să scrie poezii şi cugetări, apoi s-a întors la Paris, însă boala se agravează, iar în aprilie 1888 este obligată să întrerupă studiile. Părinţii săi au dus-o la tratament la Montreux, în Elveţia, însă, deşi medicii opinau că boala tinerei se va vindeca, starea ei se deteriora vizibil.

A revenit în România, părinţii săi o duc la tratament la Agapia, apoi la Bucureşti, însă starea fetei era din ce în ce mai rea. Iulia Hasdeu ajunsese să se împace cu destinul său şi, cu ultimele puteri, în martie 1888, scrie poezia „Moartea”, o tulburătoare transpunere artistică a momentelor de final.

Se stinge din viaţă la 29 septembrie 1888, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Iulia Hasdeu și templul de dincolo 

După moartea unicei sale fiice, Bogdan Petriceicu Hasdeu a descoperit cugetări, poezii, schiţe de dramă şi comedii, materiale ale tezei de doctorat, o cantitate impresionantă de notiţe scrise de tânără, inclusiv pe patul în care şi-a trăit ultimele luni.

Tatăl îndurerat a căutat fără încetare o explicaţie pentru destinul crunt al tinerei, şi-a plâns fiica fără încetare şi a aşteptat un semn de la ea. Scriitorul, potrivit propriilor mărturii scrise, a primit un semn de la fiica sa! După acest semn, el şi-a făcut un ţel din a regăsi spiritul fiicei dispărute prin orice mijloace. Respectiv s-a refugiat în spiritism, apoi a construit un templu în amintirea fiicei sale la cimitirul Bellu, iar în anul 1893 a luat decizia de a ridica un castel, în memoria copilei sale.

Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina, „Marele templu de dincolo”, a fost ridicat între anii 1893-1896, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă. Castelul are o arhitectură ce utilizează elemente cu trimiteri directe către epocile Evului Mediu, o înfăţişare de fortăreaţă, de spaţiu închis ezoteric.

Și așa, povestea copilului genial cu destin tragic este perpetuată mai departe prin intermediul acestui castel,  care a dat naștere, de-a lungul vremii, la nenumărate legende și povești cu fantome care nu își găsesc liniștea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...