Cine a speculat, de fapt, pe bursă?

A devenit destul de clar că jocul de-a Roșia Montană a fost mai puțin un proiect viabil de exploatare auriferă și mai mult o escrocherie bursieră. Balanța declarațiilor oficiale a oscilat isteț. Valoarea acțiunilor Gabriel Resources a fluctuat suspect. Și efortul celor care s-au opus proiectului a contribuit, involuntar, la perpetuarea schemei de profit. Drama juridică a durat 9 ani și pare să se fi încheiat cu bine pentru Bugetul nostru plăpând. Hai să vedem împreună cine sunt cei care ar fi manipulat bursa, de fapt.

Fiindcă, odată procesul câștigat, autoritățile românești nu vor mai deschide o anchetă care să stabilească vinovații. Gata, am scăpat cu bine de plata despăgubirilor enorme. Ba chiar ne alegem cu niscai bani de țigări de pe urma procesului. Ne putem dedica atenția subiectelor la zi. Totuși, suntem curioși din născare. Vrem să știm cine sunt cei care ar fi putut profita, concret, de pe urma escrocheriei.

Astfel încât, dincolo de ipotezele proprii, formulate în câteva rânduri, căutăm ajutor din partea media. Căutăm informație relevantă, care să ne amelioreze perspectiva generalizatoare. Patrulăm prin media online și ne alegem cu câteva răspunsuri interesante. Unele cu parfum de credibilitate, altele comice de-a dreptul.

Cioloș?

Dacian Cioloș a avut un rol semnificativ în scandalul Roșia Montană ca ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale în perioada 2007-2008. În această calitate, el a respins proiectul de exploatare minieră propus de compania canadiană Gabriel Resources în Roșia Montană. Decizia sa a fost una controversată și a stârnit dezbateri aprinse în societatea românească. Deși a fost perceput de unii ca un gest de protejare a mediului și a patrimoniului cultural al României, alții au criticat decizia sa, susținând că proiectul ar fi putut aduce beneficii economice semnificative regiunii.

Pe 10 noiembrie 2015, Dacian Cioloș a fost desemnat prim-ministru al României de către președintele Klaus Iohannis, la șase zile după demisia premierului Victor Ponta. Cioloș a propus un cabinet tehnocrat format din 21 de membri, o treime dintre aceștia femei. Una dintre acestea, ministrul Culturii, Corina Șuteu, a depus – în 2017 – dosarul includerii sit-ului Roșia Montană în Patrimoniul Mondial al Unesco. Ceea ce a devenit fapt abia 4 ani mai târziu.

Principalul acuzator al lui Dacian Cioloș este chiar Victor Ponta.

La rândul său, fostul premier Cioloș afirma, nu demult, că:

„există riscul ca premierul Marcel Ciolacu, consiliat de Victor Ponta, să încerce să ascundă opiniei publice responsabilii pentru prejudiciul adus statului român în procesul cu Roșia Montană Gold Corporation. Compania minieră a dat în judecată statul român după ce Victor Ponta a promis în 2013 eliberarea avizelor necesare exploatării iar apoi majoritatea PSD-PNL, speriată de reacția publică, a trântit în Parlament proiectul”.

Ciolacu?

Actualul premier a devenit țintă a unor acuzații de manipulare bursieră prin declarații mai ales acum, după ce procesul cu Gabriel Resources a fost câștigat. Motivele acestor acuzații le cunoașteți. Sentința definitivă a venit ca o imensă surpriză pentru români. Fiindcă opinia publică a fost alimentată copios de ideea că procesul va fi pierdut și România va avea de plătit despăgubiri epice, de aproape 7 miliarde dolari. Oficialii români nu s-au sfiit să emită declarații și ipoteze de lucru pe verdictul așteptat. Iar aceasta a determinat o creștere spectaculoasă a valorii acțiunilor Gabriel Resources. Un ultim tun bursier l-ar fi putut prilejui însăși sentința definitivă, în urma căreia acțiunile respective au scăzut din nou.

Răspunzând, destul de nervos, acuzațiilor recente, domnul Ciolacu a încercat să se îndepărteze de imaginea unui abil speculant bursier:

„Despre ce vorbim? Despre ce bursă? Ce? Eu joc la bursă? Poate dânșii joacă la bursă și știți bine că joacă la bursă. Problema este că s-au jucat cu banii României. Cum adică? Eu câștig un proces și nu las o datorie de miliarde de euro României și n-aduc o criză economică în România și o debusolare a sistemului fiscal și macroeconomic și eu sunt acuzat că de ce am câștigat procesul? Chiar nu le e rușine? Nu am dreptul să am informații de la avocați, chiar dacă sunt prim-ministrul României. Eu n-am avut nicio informație. Ne jucăm cu așa ceva?”

Atunci, poate Drulă?

Răsare și această variantă. E o petardă clasică, pe care laboratoarele de conseiaj politic o aruncă în brațele lui Cătălin Drulă tocmai pentru că, alături de Cioloș, susține ferm și activ teoria manipulării bursiere de către actualii guvernanți. Drulă a atacat la baionetă pe direcția Ciolacu, fiindcă interesul imediat este compromiterea Coaliției. Un scop care minimalizează șansele unui beneficiu electoral fiindcă eludează istoricul îndelungat și stufos al presupuselor manevre de profit în scandalul Roșia Montană. Să recunoaștem, totuși, că imaginea lui Drulă ca speculant bursier este de-a dreptul comică. O fi având și Drulă niște schelete prin dulap dar profilul moral vizibil al personajului nu justifică asemenea acuzații.

“Eu mă bucur, ca şi prim-ministru, că nu las o datorie copiilor noştri, că am avut capacitatea administrativă de a câştiga un proces. Cei cu acuzaţiile, care au lăsat datorii de 200 de miliarde pe care le plătim noi toţi, eu nu le pot răspunde decât că cred că au o problemă în altă parte, deja vorbesc de patologie” spune domnul Ciolacu. Cei cu acuzațiile sunt Câțu, Cioloș și Drulă.

Să fi fost Băsescu și gașca?

Găsim și această variantă. Și ne amintim, stupefiați de prospețimea punctului de vedere, că Președintele României în perioada de mari jocuri pe tema Roșia Montană a fost chiar el, Traian Băsescu. Să fi picat tocmai el de fraier când în preajma sa se încherpeleau milionașe bune doar din uite-o că nu e? Confrații de la Gândul ne amintesc câteva fapte. Cum ar fi această declarație a lui Băsescu, aflat atunci (2011) chiar la Roșia Montană, la contact direct cu susținătorii și contestatarii proiectului.

„Roșia Montană trebuie să înceapă, statul are nevoie de aur pentru a-l duce în rezervele BNR, care trebuie să ajungă la 200 de tone. Dacă acest proiect stă îngropat din ’97 până acum, asta se întâmplă din cauza lașității oamenilor politici. Dacă ne prindea creșterea prețului la aur în plină exploatare? Este revoltător să vezi că oamenii politici iau decizii importante prea târziu. (La Roșia Montană – n.red.) oamenii politici au fost lași, s-a certat mediul cu economia și așa mai departe, iar România a pierdut. Cât credeți că își mai poate permite să piardă România? Până la urmă, omul politic trebuie să ia decizia corectă.„

Declarația coincide cu un mare vârf de formă al acțiunilor Gabriel Resources. Și e precedată și postfațată și de altele. Gândul publică niște grafice grăitoare și conchide: Băsescu și apropiații săi au manipulat în 6 luni piața – în 2009 și 2010 – și au crescut prețul Gabriel Resurces cu peste 6 miliarde de dolari în 6 luni.

De Victoraș aproape că s-a uitat…

… deși a fost și el în miezul acțiunii. Ca om, ar fi votat împotriva proiectului. Ca om de stat, vedea în exploatarea aurului de la Roșia Montană o mare oportunitate pentru Țărișoară. Compania minieră Gabriel Resources și-a construit mare parte a acuzațiilor adresate României, în dosarul Roșia Montană, pe conduita fostului premier Victor Ponta, cel care a inițiat, în 2013, așa-zisa Lege „Roșia Montană”.

Numele acestuia este menționat de sute de ori în documentele făcute publice pe site-ul tribunalului de arbitraj din cadrul Centrului Internațional pentru Soluționarea Disputelor de Investiții al Băncii Mondiale (ICSID). Ponta a inițiat legea în calitate de premier, apoi a votat împotrivă în calitate de parlamentar. Ne amintesc despre această atitudine activ-defensivă colegii de la Ziare.com

Deci cine a manipulat bursa?

Nu putem reduce numărul suspecților doar la factorii de decizie care au exprimat poziții oficiale față de acest scandal. Fiindcă speculă bursieră ar fi putut opera, practic, oricine avea acces la informațiile necesare. Și aici, stimați radioascultători, lista e lungă. Și periculoasă. Zicem informații. Zicem o armată de angajați în Servicii. Care, în teorie ar fi trebuit să protejeze România de acest gen de escrocherie. Nu s-a întâmplat. Nu avem știre să fi fost dat publicității vreun Raport cu privire la Jocurile Foamei de Bani. Dar știm sigur că tentația speculei bursiere e mare. Iar jucătorii vor alerga, în continuare, nestingheriți, pe toate culoarele profitului imaginabil.

Cine deține Informația, deține Puterea.

Și, nici una, nici cealaltă, nu ne aparțin.