CiocârLia își aduce întăriri. „M-a sunat Lia” revine în magistratură

Ionela Tudor, fosta vicepreședintă a Curții de Apel București, pensionată în februarie la numai 51 de ani, se pregătește să revină în magistratură. Judecătoarea devenită celebră după replica „m-a sunat Lia” ar urma să lucreze la Tribunalul Ilfov și să încaseze aproximativ 24.500 de lei lunar. Mai puțin decât pensia sa de serviciu, dar suficient cât să demonstreze că magistratura română este o meserie din care te poți retrage definitiv doar temporar.

Pensionară la 51 de ani

Ionela Tudor s-a pensionat în februarie 2026, beneficiind de o pensie de serviciu de aproximativ 30.000 de lei pe lună.

Decizia de pensionare fusese obținută încă din 2023, dar punerea sa în plată a fost amânată.

După ieșirea din sistem, magistrata și-a deschis propriul cabinet de avocatură la Slobozia.

Experimentul vieții în afara sistemului a durat numai câteva luni. Acum, Ionela Tudor vrea înapoi.

Și, dacă ai fost cuminte, uite că primești înapoi.

Salariul plus bucățica de pensie

Revenirea ar urma să se producă pe o funcție de execuție la Tribunalul Ilfov, una dintre instanțele cu o încărcătură foarte mare de dosare. Și cu probleme clare de aliniere politică la comandă.

Legislația îi permite să cumuleze salariul de judecător cu 15% din pensia de serviciu. Estimarea publicată de PressHub indică aproximativ 20.000 de lei salariu net și încă 4.500 de lei din pensie.

În total, 24.500 de lei lunar. Cu aproximativ 5.500 de lei mai puțin decât primește stând acasă.

Este, trebuie să recunoaștem, un sacrificiu aproape neverosimil.

Cetățeanul obișnuit se întoarce la muncă fiindcă pensia nu-i ajunge pentru medicamente.

Magistratul pensionat special se întoarce pe un venit mai mic decât pensia, fiindcă îl cheamă vocația. Sau cineva.

„M-a sunat Lia”

Numele Ionelei Tudor a devenit cunoscut publicului în decembrie 2025, după investigația Recorder „Justiție capturată”.

În timpul conferinței organizate de conducerea Curții de Apel București, Tudor i-a spus președintei instanței, Liana Arsenie: „M-a sunat Lia”, referindu-se la Lia Savonea, președinta Înaltei Curți. Apoi a părăsit temporar sala pentru a răspunde.

Au fost doar trei cuvinte, dar au explicat involuntar mai mult despre lanțurile de comunicare din Justiție decât toate declarațiile solemne rostite în acea zi.

Funcțiile au fost numai administrative

În fața Secției pentru judecători a CSM, Ionela Tudor a explicat că plecarea și revenirea au fost hotărâte după consultări cu familia.

Întrebată despre trecerea de la conducerea Curții de Apel București la o funcție obișnuită de judecător, aceasta a arătat că pozițiile de conducere avuseseră doar un caracter administrativ.

Importantă ar fi rămas plăcerea muncii de judecată.

Interesantă poftă de muncă: întâi obții pensia specială, apoi descoperi că nu poți trăi fără dosare.

Stabilitatea, mai presus de plagiat

Ionela Tudor a judecat și dosarul în care a suspendat analizarea tezei de doctorat a fostului premier Nicolae Ciucă, acuzat de plagiat.

Argumentul memorabil a fost „nevoia de stabilitate în conducerea executivă a statului”.

Cu alte cuvinte, cercetarea unei suspiciuni de plagiat putea aștepta, fiindcă premierul trebuia lăsat să guverneze liniștit.

Justiția oarbă a ridicat atunci puțin bandajul, s-a uitat cine se afla la Palatul Victoria și a descoperit nevoia imperativă de stabilitate.

Rețeaua nu se pensionează

Revenirea Ionelei Tudor nu dovedește, singură, existența vreunei conspirații.

Arată însă cât de absurd a devenit sistemul: magistratul se pensionează la 51 de ani cu 30.000 de lei, devine avocat și apoi solicită să revină judecător.

În Justiția română, oamenii se pensionează. Influența, relațiile și reflexul de a răspunde când sună Lia rămân însă permanent în activitate.

La fel și CiocârLia. Cântă, cântă 24 din 24.