Comisia Europeană contestă fiscalitatea bursieră din România: investitorii cu brokeri străini sunt taxați mai mult. Ce urmează pentru București

Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României pentru regimul fiscal aplicat câștigurilor obținute din tranzacții cu acțiuni și alte instrumente financiare prin intermediari care nu sunt stabiliți în România. Bruxelles-ul consideră că diferența de taxare față de tranzacțiile derulate prin intermediari locali poate constitui o restricție asupra libertății de a presta servicii în interiorul Uniunii Europene.

Procedura a fost deschisă la 1 octombrie, prin transmiterea unei scrisori de punere în întârziere către România. Comisia susține că legislația românească aplică un tratament fiscal mai favorabil câștigurilor realizate prin intermediari stabiliți în România decât celor obținute atunci când tranzacțiile sunt derulate prin intermediari din alte state membre ale UE sau din Spațiul Economic European care nu au sediu permanent în România. Miza nu este doar nivelul impozitului, ci și modul în care este calculat, reținut și plătit. Pentru investitorii care tranzacționează prin intermediari eligibili din România, impozitul este reținut la sursă de intermediar, în timp ce în cazul unui intermediar nerezident fără sediu permanent în România, contribuabilul trebuie să determine câștigul anual și să își îndeplinească singur obligațiile fiscale.

De unde vine diferența de taxare

Regimul fiscal românesc prevede cote diferite pentru câștigurile realizate prin intermediarii care intră în mecanismul de reținere la sursă. Pentru titlurile de valoare deținute mai mult de 365 de zile, cota este de 3%, iar pentru cele vândute înainte de împlinirea perioadei de 365 de zile cota este de 6%, potrivit modificărilor fiscale aplicabile în 2026.

În cazul tranzacțiilor care nu sunt efectuate printr-un intermediar rezident fiscal român, câștigul este determinat anual de contribuabil. Pentru acest regim se aplică impozitarea câștigului net anual, iar cota relevantă este de 16%. Codul fiscal prevede explicit că, atunci când operațiunea nu este efectuată printr-un intermediar sau intermediarul nu este rezident fiscal român, determinarea câștigului se face anual, la sfârșitul anului fiscal.

Prin urmare, pentru un investitor persoană fizică, alegerea intermediarului poate avea consecințe fiscale importante. Un câștig realizat printr-un broker care intră în mecanismul românesc de reținere la sursă poate fi taxat cu 3% sau 6%, în funcție de perioada de deținere, în timp ce tranzacțiile printr-un broker străin fără sediu permanent în România intră în regimul de declarare și impozitare anuală.

Comisia Europeană nu contestă în comunicarea sa existența unor reguli fiscale pentru câștigurile de capital, ci diferența de tratament asociată locului în care este stabilit intermediarul. Bruxelles-ul apreciază că aceste condiții fac serviciile de custodie și administrare oferite de intermediarii din alte state membre sau din SEE mai puțin atractive pentru investitorii români.

Pentru investitor, diferența înseamnă și obligații administrative

Diferența dintre cele două regimuri nu se limitează la procentul de impozit.

În cazul tranzacțiilor realizate printr-un intermediar care aplică reținerea la sursă, brokerul calculează câștigul aferent tranzacțiilor, reține impozitul și îl virează către buget. Sistemul transferă astfel o parte importantă din sarcina administrativă de la investitor către intermediar.

În cazul unui broker străin care nu este rezident fiscal în România, investitorul trebuie să își determine câștigul net anual, să țină cont de tranzacțiile realizate pe parcursul anului și să își îndeplinească obligațiile prin declarația fiscală. Codul fiscal prevede că, în cazul în care operațiunea nu este realizată printr-un intermediar rezident fiscal român, câștigul este determinat anual cumulat de beneficiar.

Această diferență de tratament este importantă în perspectiva pieței unice europene. Din punctul de vedere al Comisiei, un investitor nu ar trebui să fie descurajat să apeleze la un furnizor de servicii financiare dintr-un alt stat membru doar pentru că regimul fiscal asociat tranzacției este mai puțin favorabil.

Bruxelles-ul leagă cazul României de integrarea piețelor de capital

Procedura împotriva României face parte dintr-un demers mai amplu al Comisiei Europene pentru eliminarea barierelor din piața unică în 11 domenii prioritare. Bruxelles-ul leagă acțiunea și de strategia privind Uniunea Economiilor și Investițiilor, lansată în 2025, care urmărește o mai bună mobilizare a economiilor europenilor către investiții și o integrare mai puternică a piețelor de capital.

În același pachet de decizii, Comisia a abordat și regimuri fiscale sau produse de economisire din alte state membre. Italia și Slovenia au primit notificări în legătură cu anumite conturi de economii cu facilități fiscale condiționate de investiții în companii locale, în timp ce Ungaria, Italia și Irlanda au fost vizate în privința unor reguli referitoare la impozitarea veniturilor din obligațiuni.

Direcția Bruxelles-ului este, astfel, mai largă decât cazul României: Comisia încearcă să identifice reguli naționale care pot face mai dificilă utilizarea transfrontalieră a serviciilor financiare sau investiția în alte state membre.

România are acum două luni pentru a răspunde

Scrisoarea de punere în întârziere reprezintă prima etapă formală a procedurii de infringement. România are, în mod obișnuit, două luni pentru a transmite Comisiei observațiile și explicațiile sale și pentru a răspunde problemelor identificate.

Dacă Bruxelles-ul consideră că răspunsul României nu rezolvă problema, următorul pas poate fi emiterea unui aviz motivat. Acesta este documentul prin care Comisia formulează formal motivele pentru care consideră că un stat membru nu își respectă obligațiile care îi revin în baza legislației europene. Și pentru această etapă termenul de răspuns este, de regulă, de două luni.

Dacă nici această etapă nu duce la conformare, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Așadar, deschiderea procedurii nu înseamnă că România este deja în fața instanței europene și nici că va exista automat o sancțiune financiară.

Comisia precizează că multe proceduri de infringement sunt soluționate înainte de a ajunge la Curtea de Justiție.

Ce ar putea fi schimbat în România

Din perspectiva investitorilor, problema ridicată de Comisie pune presiune pe România să analizeze dacă diferența de tratament fiscal între intermediarii locali și cei străini poate fi menținută în forma actuală.

O eventuală modificare ar trebui să țină cont nu doar de nivelul cotelor, ci și de mecanismul de colectare. Actualul sistem creează două trasee distincte: unul în care intermediarul român calculează și reține impozitul și unul în care investitorul care folosește un intermediar nerezident își determină singur obligația fiscală anuală.

Miza pentru piața de capital este, prin urmare, mai largă decât simpla reducere sau majorare a unei cote. O modificare legislativă ar putea viza tratamentul fiscal al investițiilor transfrontaliere, obligațiile de raportare și declarare, precum și modul în care statul poate colecta impozitul fără să creeze un avantaj fiscal legat de alegerea intermediarului.

Pentru România, următorul moment important este răspunsul pe care autoritățile îl vor transmite Comisiei în termenul prevăzut de procedură. Abia după analiza acestui răspuns Bruxelles-ul va decide dacă închide cazul sau trece la etapa următoare.

Până atunci, procedura deschisă nu modifică automat regulile fiscale aplicate investitorilor. Ea pune însă sub semnul întrebării compatibilitatea actualei diferențe de tratament cu regulile europene privind libera prestare a serviciilor și poate declanșa o revizuire a modului în care România taxează investițiile realizate prin intermediari financiari din alte state ale UE și SEE.