„Copiii pe abur”: ce spune raportul OMS din 2025 despre țigările electronice la minori

OMS a ieșit cu un duș rece și cu cifre greu de contrazis: cel puțin 15 milioane de copii între 13 și 15 ani folosesc țigări electronice, iar în țările unde există date comparabile adolescenții sunt, în medie, de nouă ori mai predispuși să vapeze decât adulții. Este prima estimare globală a fenomenului făcută de OMS și vine la pachet cu o altă cifră mare: peste 100 de milioane de oameni vapează, dintre care cel puțin 86 de milioane sunt adulți, în special din țările bogate.

Între timp, „țigara clasică” scade pe termen lung: de la 1,38 miliarde de utilizatori în 2000 la aproximativ 1,2 miliarde în 2024. Industria nu a plecat acasă, doar și-a mutat accentul pe produse „noi” cu nicotină. Asta e povestea în trei propoziții și patru cifre.

Avertismentul OMS e simplu și pe românește:

vapatul deschide un nou val de dependență de nicotină exact acolo unde ne doream să închidem ușa – la copii. Sigur, dispozitivele sunt vândute ca „alternativă” mai puțin dăunătoare pentru adulții fumători, dar pentru un creier de 14 ani nicotina rămâne o unealtă care schimbă firele: atenție, învățare, controlul impulsului.

Iar produsul e conceput să prindă: arome dulci, ambalaje „prietenoase”, miros discret, publicitate ocolită prin social și prețuri care nu sparg pușculița. Concluzia OMS: dacă îi lăsăm pe copii să înceapă devreme, riscăm să anulăm câștigurile obținute cu greu împotriva fumatului.

Tabloul global mai are două nuanțe care ne privesc:

Europa rămâne regiunea OMS cu cea mai mare prevalență a fumatului la adulți (circa 28%) și una dintre cele mai ridicate la femei (în jur de 19%). În oglindă, Asia de Sud-Est a tăiat puternic fumatul la bărbați față de anii 2000. Altfel spus: în timp ce unii reduc vechile obiceiuri, la noi presiunea pe nicotină nu a dispărut – doar și-a schimbat forma.

Partea complicată, pe care trebuie s-o spunem fără eufemisme:

unealta care poate ajuta un adult fumător să scape de țigară – țigara electronică – nu are ce căuta la minori. Meta-analize solide (Cochrane) arată că, la adulții care deja fumează, trecerea la e-cig crește șansele de renunțare față de terapia substitutivă clasică. Dar acest „da, uneori ajută” nu se transferă automat la copii. Pentru elevii de gimnaziu și liceu nu discutăm de „reducere de risc”, ci de intrare în dependență. Linie dreaptă, nu dublă măsură.

Europa își vede și ea oglinda în ESPAD 2024: 44% dintre elevi au încercat măcar o dată țigări electronice (diferențele între țări sunt mari – de la 22% la 57%). „Curiozitatea” e mult peste ce ne imaginam, iar în 13 din 37 de țări cel puțin jumătate dintre elevi au testat vapatul. Trendul la fumatul clasic e descendent, dar în paralel crește utilizarea e-cig la adolescenți.

România, pe scurt, nu pleacă de la zero.

Profilul de sănătate al României (Comisia Europeană/OECD) nota că, în 2019, 40% dintre adolescenții de 15–16 ani declarau că au fumat țigări sau au folosit țigări electronice în ultimele 30 de zile – cel mai mare procent din UE de atunci. Strict pentru e-cig, ESPAD 2019 indica ~14% utilizatori curenți la aceeași grupă de vârstă. Datele noi din 2024 confirmă tabloul european: mult mai mulți elevi au trecut „măcar o dată” prin experiența e-cig. N-avem motive să credem că România ar fi excepția fericită.

Regulile interne s-au înăsprit abia recent…

Legea 201/2016 (care transpune TPD) reglementa inițial doar produsele cu nicotină; prin modificări intrate în vigoare în aprilie 2024, și lichidele fără nicotină intră în același regim.

Tot în 2024, România a interzis în mare măsură publicitatea pentru e-cig și produse încălzite, cu restricții suplimentare în jurul școlilor și spitalelor.

La taxe, acciza pe lichide a fost 0,81 lei/ml (documentele MF pentru 2025), dar, prin Legea 141/2025, de la 1 august 2025 s-a urcat la 1,09 lei/ml, cu etapizare anunțată pentru 2026. Pe hârtie sună bine; proba rămâne aplicarea.

„Dar nu e doar abur?” – întrebarea revine des.

Aerosolul din e-cig conține, pe lângă nicotină, solvenți încălziți și compuși carbonilici (în anumite setări), adică lucruri care n-au ce căuta în plămânii unui minor. Față de țigara clasică, dispozitivele pot fi mai puțin dăunătoare pentru un adult care trece complet pe ele ca etapă spre renunțare; dar asta nu le face „sigure” pentru copii.

OMS spune clar: beneficiul potențial la adult nu justifică normalizarea produsului la 13–15 ani.

Ce facem, deci, mâine, fără să transformăm totul în cruciadă?

Începem cu banalul care funcționează. Vânzarea cu verificarea reală a vârstei – nu „te cred pe cuvânt” la chioșc –, trasabilitatea lichidelor și a dispozitivelor (lot, importator, cod), tăierea aromelor „de copii” din retailul general și amenzi care se simt la comerciant, nu doar la titlu de ziar.

În jurul școlilor și al sportului juvenil, zero reclamă; în online, măcar aceeași vigilență pe care o arătăm la pariuri. Iar pentru adulți, programe serioase de renunțare cu toate opțiunile – inclusiv e-cig ca unealtă de tranziție, dar cu orizont de ieșire clar și, ideal, sprijin medical.

Asta spune și studiul Cochrane: folosite corect, e-cig-urile cresc șansele de reușită la fumători; nu sunt bilet de voie pentru liceu.

Mai adăugăm un detaliu fiscal, pentru că realitatea șade în detalii:

acciza contează. Un lichid foarte ieftin e un magnet pentru minori. Creșterile din vara lui 2025 au fost gândite tocmai pentru a descuraja accesul ușor, sincronizate cu restricțiile de publicitate. Dacă tot am strâns șurubul, nu strică să urmărim trimestrial efectul în teren: scade vânzarea către minori? se mută comerțul în zona gri? Fără monitorizare, regula rămâne o dorință.

În fine, o propoziție-cheie de comunicare (care scutește mult zgomot):

„Da” pentru adultul fumător care folosește e-cig strict ca să iasă din fumat; „nu” pentru minorii care intră în nicotină. Politica bună poate ține ambele idei în cap: protejezi copiii, dar nu-i judeci pe adulții care aleg un drum realist către renunțare. Așa arată pragmatismul în sănătate publică, nu moralismul.

Pe scurt, lumea nu se termină în două tabere.

OMS îți dă azi cifrele și direcția: un fenomen adolescentin care crește și un tutun clasic care scade, dar nu destul cât să ne culcăm pe o ureche. Europa rămâne regiunea cu cele mai multe țigări la adulți și cu o problemă aparte la femei; România pornește cu un handicap vechi la 15–16 ani.

Restul se decide la casă, la raft și la școală:

verifici vârsta, elimini aromele-capcană, taxezi corect, ții reclamele departe de copii și îi ajuți pe fumătorii adulți să iasă din cerc. Dacă pare plictisitor, e semn bun. Plictiseala asta e, de obicei, cea care se vede peste câțiva ani în statistici.