Cum a învățat Papa Francisc din greșeli: Drumul dificil al Vaticanului în fața abuzurilor sexuale din Biserică

Un comentariu făcut de Papa Francisc în timpul unei vizite în Chile, în 2018, avea să declanșeze cea mai gravă criză a pontificatului său – și, totodată, să marcheze începutul unei noi abordări a Vaticanului față de abuzurile sexuale comise de clerici.

Întrebat de un reporter despre episcopul chilian Juan Barros, acuzat de victime că ar fi acoperit faptele celui mai notoriu pedofil din Biserica din Chile, Francisc a reacționat vehement: „Nu există nici o dovadă împotriva lui. Totul este calomnie. E clar?” Răspunsul a fost perceput ca un afront într-o țară care începea să conștientizeze amploarea abuzurilor comise de preoți. Consilierul principal al papei în probleme de protecție a copilului l-a mustrat public pentru declarațiile sale, scrie The Independent.

Totuși, în loc să-și mențină poziția, Papa Francisc a comandat o anchetă asupra situației din Chile, a recunoscut că a fost indus în eroare și le-a cerut scuze victimelor. Ulterior, întreaga ierarhie bisericească din Chile și-a depus demisia – un gest fără precedent în istoria Bisericii moderne.

„A recunoscut că a greșit. A învățat din asta. Și a îndreptat lucrurile”, a declarat biograful său, Austen Ivereigh.

Primele semne de ezitare

Când a fost ales papă în 2013, primul latin-american în această poziție, Francisc a fost perceput ca reticent în fața crizei abuzurilor. Nu gestionase cazuri de acest tip în timpul mandatului său la Buenos Aires. Totuși, a creat o comisie specială pentru protecția minorilor, condusă de cardinalul american Sean O’Malley. Însă comisia și-a pierdut influența, iar propunerea ei principală – un tribunal pentru a judeca episcopii care au mușamalizat abuzuri – nu s-a concretizat.

15:45, 27.04.2025 • ACTUALITATE

Cine ar putea fi succesorul Papei Francisc

08:05, 27.04.2025 • Internațional

Cronica săptămânii internaționale: Moartea Papei Francisc. Omagiu adus omului care a vrut să construiască „poduri, nu ziduri”.

Chile: o revelație personală

Scandalul din Chile a fost catalizat de apărarea oferită de papă episcopului Barros, acuzat de victimele preotului Fernando Karadima că ar fi asistat și ascuns faptele acestuia. Francisc a fost influențat de sfaturile cardinalului chilian Javier Errazuriz, apropiat al său. După revenirea din Chile, confruntat cu relatările presei, pontiful a dispus o investigație care a relevat amploarea abuzurilor și acoperirilor.

A urmat o răsturnare completă de poziție: scuze publice, sancțiuni și demisii în bloc. Juan Carlos Cruz, una dintre victime, a primit scuzele personale ale papei și a dezvoltat ulterior o relație apropiată cu acesta.

2018 – anul „conversiei”

Papa a recunoscut ulterior că anul 2018 a fost momentul său de „convertire” în ceea ce privește înțelegerea crizei abuzurilor. A creditat jurnaliștii – inclusiv Associated Press – pentru presiunea exercitată asupra Vaticanului.

„Nu-mi venea să cred. Tu mi-ai spus în avion: «Așa nu stau lucrurile, părinte». Atunci a explodat bomba”, a mărturisit Francisc în 2023.

Cazul McCarrick și o nouă criză

La scurt timp după ce criza chiliană părea încheiată, Papa a fost nevoit să gestioneze un nou scandal: înlăturarea cardinalului american Theodore McCarrick, acuzat de agresiuni sexuale repetate. Deși Vaticanul știa de comportamentul său, McCarrick fusese promovat constant. Francisc a aprobat un proces canonic împotriva sa, dar apoi a fost acuzat, de fostul ambasador papal în SUA, Carlo Maria Vigano, că ar fi ignorat avertismentele.

Papa nu a răspuns imediat acuzațiilor, dar a ordonat o anchetă internă de doi ani. Raportul rezultat a evidențiat deficiențele sistemice ale ierarhiei catolice, fără să-l incrimineze direct pe Francisc.

Reformele ulterioare

Crizele au impulsionat o serie de reforme importante în Biserică. În 2019, Papa a convocat la Roma conducerea episcopilor din întreaga lume, a eliminat secretul pontifical în cazurile de abuz și a introdus proceduri pentru investigarea episcopilor. De asemenea, a cerut raportarea internă a tuturor acuzațiilor – dar nu și obligativitatea sesizării autorităților civile.

Potrivit biografului său, aceste reforme reflectă înțelegerea profundă a papei asupra cauzelor abuzurilor: clericalismul, o cultură a impunității și a abuzului de putere.

Întrebări rămase

Totuși, pontificatul lui Francisc nu a fost lipsit de umbre. Cazul episcopului argentinian Gustavo Zanchetta, acuzat de abuz și ulterior condamnat în instanță, a ridicat semne de întrebare. Papa i-a oferit inițial un post în Vatican, motivând probleme de sănătate. De asemenea, în cazul pr. Julio Grassi, cel mai cunoscut abuzator din Argentina, Francisc – în calitate de arhiepiscop – a comandat o expertiză care punea la îndoială veridicitatea acuzațiilor, deși Grassi fusese condamnat definitiv.

„Papa Francisc trebuie să-și asume și propriile greșeli din Argentina, înainte de a impune responsabilitate altor lideri ai Bisericii”, susține Anne Barrett Doyle, de la Bishop Accountability.

Criza chiliană a fost, fără îndoială, un moment de cotitură în pontificatul Papei Francisc. De la negare, la recunoaștere și reformă, traseul său reflectă o schimbare autentică – dar și limitele unei instituții care încă se confruntă cu fantomele trecutului.