Cum distruge cuplurile infidelitatea emoțională

Cei mai mulți oameni au idei puternice despre ce înseamnă „să înșeli” într-o relație. Cuplurile monogame cred, în general, că orice contact sexual cu o terță persoană este o trădare, în timp ce multe cupluri cu relații mai deschise au adesea reguli clare despre ceea ce contează și ce nu contează ca infidelitate fizică.

Dar în timp ce infidelitatea fizică ar putea fi ușor de definit, infidelitatea emoțională poate fi un câmp minat. Deși expresia este binecunoscută, oamenii tind să aibă idei diferite despre ceea ce înseamnă să fii infidel emoțional. Să bei ceva cu un coleg de care ai putea fi atras? Să faci frecvent schimb de mesaje cu cineva pe care partenerul tău îl percepe ca fiind o amenințare? Sau să lași flirtezi ușor în comentariul făcut pe postarea unui străin pe rețelele sociale?

Confruntarea cu diferite definiții ale infidelității emoționale poate fi o provocare pentru cupluri, iar o nepotrivire a așteptărilor ar putea amenința o relație, se arată într-o analiză BBC. Dar nu a fost întotdeauna așa. Conceptul de fidelitate emoțională este relativ nou – produsul schimbărilor sociale care au modelat ceea ce oamenii așteaptă de la relații, dincolo de nevoile de bază. Astăzi, oamenii se așteaptă în general ca parteneriatul să însemne o intimitate emoțională comună, exclusivă în relație. Și pe măsură ce era digitală ne creează mai multe modalități de a comunica, stabilirea unei noi linii roșii a interacțiunilor din afara relației a devenit mai dificilă ca niciodată.

Un concept modern

În linii mari, infidelitatea emoțională descrie o situație în care un individ dintr-o relație dezvoltă o conexiune emoțională importantă cu altcineva decât partenerul său, într-un mod care depășește o linie fără a deveni neapărat și fizică. Aceasta se bazează pe ideea că anumite tipuri de intimitate ar trebui să fie împărtășite doar cu o persoană importantă și că, investind emoțional într-o terță parte, o persoană își poate submina relația și conexiunea emoțională exclusivă din cadrul acesteia.

La fel ca înșelarea fizică, infidelitatea emoțională poate destrăma cuplurile.

Însă ideea că infidelitatea emoțională ar putea fi semnul morții pentru unele relații este destul de nouă. Potrivit lui Michelle Janning, profesor de sociologie la Whitman College, Washington, SUA, specializată în roluri sociale, familie și relații, convingerea că cineva poate fi infidel din punct de vedere emoțional este un concept relativ modern.

Janning consideră că încadrarea de astăzi a parteneriatului pe termen lung – ca „o viață de companie monogamă între doi oameni cu conexiune emoțională ca adeziv care îi ține împreună” – este produsul schimbărilor recente. Din punct de vedere istoric, subliniază ea, nu se aștepta ca un soț să satisfacă nevoile emoționale ale partenerului. Căsătoria s-a bazat adesea pe securitate economică, geografie, legături de familie și obiective reproductive; în căsătoriile care nu erau întemeiate în dragoste, s-a înțeles că oamenii ar putea găsi împliniri emoționale în altă parte.

Dar în ultimii 200 de ani, perspectiva noastră asupra relațiilor s-a schimbat. În națiunile dezvoltate, legăturile din dragoste au devenit o normă, iar în ultimul secol, ascensiunea individualismului a însemnat că oamenii au început să acorde prioritate îngrijirii de sine și împlinirii de sine.

Astăzi, oamenii doresc ca partenerul lor să-și îndeplinească nevoile emoționale – ceea ce înseamnă că îndeplinirea nevoilor emoționale ale unei terțe părți ar putea, pentru prima dată, să fie văzută ca o trădare. A fi fidel fizic poate să nu mai fie suficient; acum, multe cupluri cred că apelarea la o terță parte pentru anumite aspecte ale fericirii și bunăstării emoționale poate fi un fel de trădare.

Definirea infidelității emoționale într-o era digitală

Înainte ca tehnologia să devină parte din viețile noastre, infidelitatea emoțională ar fi putut însemna să stabilim o prietenie nepotrivit de strânsă cu un coleg, să împărtășească sentimente sau gânduri pe care un partener ar putea presupune că doar el le cunoaște. S-ar putea să fi însemnat, de asemenea, să te întâlnești cu un fost fără cunoștința actualului partener, ascunzând aspecte ale vieții celui care se aștepta ca persoana iubită să fie o carte deschisă.

Dar revoluția digitală a oferit oamenilor mai multe moduri de a se conecta, estompând liniile dintre ceea ce este și ce nu este o întâlnire sau interacțiune, precum și o modalitate anonimă de a comunica prin intermediul ecranelor care le poate permite oamenilor să simtă că nu regulile sunt încălcate.

„Rețelele sociale în general au schimbat modul în care ne întâlnim și interacționăm cu ceilalți”, spune Amira Johnson, expert în sănătate mintală și comportamentală la Berman Psychotherapy, Atlanta, SUA. Cu smartphone-urile și platformele de socializare, spune ea, este ușor să te implici într-un comportament care ar putea duce la infidelitate emoțională – cum ar fi aprecierea sau comentarea pozei altei persoane, contactarea vechilor prieteni sau implicarea străinilor în dezbateri.

Desigur, oamenii vor avea opinii diferite asupra a ceea ce este și ce nu este permis. În timp ce unii ar putea considera ca postarea unei anumite persoane pe rețelele sociale este o infidelitate, alții ar putea crede că acest lucru nu este de ce să vă faceți griji. În unele relații, există o înțelegere generală că conversațiile profund personale ar trebui să rămână între parteneri, în timp ce pentru altele, prieteniile emoționale sunt ceva de care toată lumea ar trebui să se bucure. Flirtul cu cineva prin intermediul unui mesaj text ar putea fi inofensiv pentru unele cupluri, în timp ce pentru alții ar încheia relația.

„Fiecare partener are propria sa viziune specifică asupra a ceea ce constituie înșelăciune, care poate varia de la crearea de conexiuni cu ceilalți până la petrecerea timpului cu o altă persoană pe care partenerul o poate percepe ca fiind o amenințare, chiar dacă acea relație este complet platonă”, spune Marisa Cohen, specialistă în relații la aplicația de întâlniri Hily.

Despărțire sau supraviețuire?

În general, cercetările arată că oamenii consideră infidelitatea sexuală mai tulburătoare decât infidelitatea emoțională. Dar un studiu YouGov din 2015 pe 1.660 de adulți britanici a arătat că 44% dintre respondenți credeau că formarea unei relații emoționale (mai degrabă decât fizice) cu cineva care nu era partenerul lor constituie înșelăciune. Între timp, 15% dintre respondenți au spus că s-au implicat în acest tip de comportament în timpul unei relații.

Potrivit lui Johnson, tocmai natura neclară a infidelității emoționale este cea care duce la prevalența acesteia. Cu infidelitatea fizică, este adesea clar când a fost depășită o limită. Infidelitatea emoțională ar putea începe însă treptat, cu un comportament pe care un individ îl poate justifica inițial pentru sine.

„Majoritatea oamenilor care comit infidelitate emoțională nu încearcă asta în mod intenționat”, spune Johnson. „Dacă o persoană simte că partenerul nu o prețuiește sau nu are timp pentru ea, va căuta acel sentiment în altă parte. Ei pot investi într-o prietenie care le oferă acel sprijin sau afecțiune emoțională, ceea ce duce în mod neintenționat la formarea de sentimente.”

Cu toate acestea, în timp ce unele afaceri emoționale ar putea fi primul pas pe calea către infidelitatea fizică, pentru alții construirea de relații în afara cuplului este o modalitate de a găsi sprijin, intimitate și conexiune fără a se baza pe o singură persoană pentru totdeauna. A avea prietenii și sisteme de sprijin în afara unei relații este un lucru pozitiv care ne poate crește bunăstarea. Problema apare atunci când o prietenie devine ceva de care bănuim că partenerul nostru ar fi nemulțumit.

Cohen spune că, în cele mai multe cazuri, infidelitatea emoțională se naște în momentul în care apare deja o distanțare între parteneri. Dacă cineva este deja nefericit într-o relație sau s-a îndepărtat de cealaltă parte, poate pentru că a început să-și dorească lucruri diferite în viață, atunci poate începe să caute o legătură cu cineva care se potrivește mai mult cu el în ceea ce privește obiectivele, valorile și credințele sale. Interacțiunile inițial inofensive s-ar putea schimba apoi în timp la ceva care ar constitui o aventură emoțională.

Janning consideră că abilitățile cuplurilor de a rezista la acest tip de evenimente sunt legate de faptul că pot vorbi și pot conveni asupra granițelor. „Cred că este vorba și despre disponibilitatea oamenilor de a redefini continuu ceea ce poate însemna angajamentul și, astfel, de a redefini ce înseamnă infidelitatea”, spune ea. „Problema pentru cupluri apare atunci când nu se aliniază în definiția lor de angajament.”

Dovezile sugerează că unii oameni devin mai deschiși la minte când vine vorba de structuri de relații netradiționale și non-monogamie consensuală. Totuși, în același timp, există un consens larg că, oricum îl definiți ca un cuplu, trecerea graniței în infidelitate dăunează relațiilor. Este posibil ca o atenție sporită a ceea ce înseamnă cu adevărat monogamia modernă, combinată cu nevoia de a găsi răspunsuri la întrebări noi ridicate de era rețelelor sociale, să deschidă conversații despre infidelitatea emoțională.

„Partenerii doresc în continuare transparență și parametri, dar vor să decidă asta singuri, mai mult ca niciodată”, spune Janning.