Cum poate Europa deveni mai puternică în ciuda presiunii americane

După decenii de parteneriat transatlantic solid, relația dintre Europa și Statele Unite se clatină profund. O combinație de politici economice imprevizibile, tensiuni geopolitice și reconfigurări interne în ambele blocuri a dus la o ruptură cu implicații globale. Europa e nevoită să-și regândească poziția în lume și să acționeze unitar pentru a-și proteja suveranitatea, securitatea și prosperitatea economică.

Iluzia americană: de la euforie la dezamăgire

La începutul anului 2025, tonul economic global părea dominat de optimismul american. La Forumul Economic Mondial de la Davos, elitele financiare și politice celebrau o Americă revitalizată, susținută de reduceri fiscale, deregulări, energie ieftină și un avânt fără precedent în inteligența artificială. Bursa americană atinsese noi culmi, mai ales în sectorul digital, iar comentatorii internaționali lăudau SUA ca un refugiu ideal pentru investiții, în timp ce Europa era criticată drept suprarreglementată, greoaie și lipsită de inovație, scrie Foreign Affair.

Îngrijorările privind o posibilă supraîncălzire economică sau efectele combinate ale tarifelor comerciale și deportărilor masive au fost, în acel moment, respinse ca fiind irelevante sau exagerate.

Însă, la doar patru luni distanță, peisajul s-a schimbat radical. Politicile comerciale haotice ale administrației Trump și mesajele contradictorii dinspre Casa Albă au început să afecteze vizibil economia americană. Investitorii, piețele și companiile au realizat că promisiunile privind o direcție economică fermă fuseseră supraevaluate. În plus, atacurile constante ale președintelui asupra statului de drept, instituțiilor academice și științifice au șubrezit tocmai acele piloni care făceau SUA atrăgătoare pentru capitalul global.

O relație în derivă: Europa, între decepție și autonomie

Această dinamică a tensionat relațiile transatlantice într-un mod fără precedent. După peste 80 de ani de colaborare strânsă între SUA și Europa—de la comerț și securitate, la schimburi culturale—relația pare să fi intrat într-o eră a confruntării tăcute. Sprijinul american pentru proiectul european este acum înlocuit cu politici coercitive: apropierea de Rusia în detrimentul Ucrainei, atacurile asupra NATO, presiunile comerciale și susținerea forțelor eurosceptice din interiorul UE. Mesajul transmis de administrația Trump este clar: o Europă slabă este preferabilă uneia independente.

18:53, 09.05.2025 • ACTUALITATE

Mitinguri pro-Europa în mai multe orașe din țară, astăzi, de Ziua Europei

09:30, 07.05.2025 • ACTUALITATE

Epidemie în Europa. O boală venită din Orientul Mijlociu face ravagii pe „bătrânul“ continent

Această realitate a devenit evidentă în februarie 2025, la Conferința de Securitate de la München, unde vicepreședintele american JD Vance a acuzat Europa că se îndepărtează de valorile democratice și a promis că SUA vor „lupta pentru dreptul europenilor de a se exprima liber”—o declarație paradoxală, având în vedere întâlnirea sa ulterioară cu liderul partidului extremist german Alternative für Deutschland (AfD), clasificat drept organizație extremistă.

Un șoc strategic: SUA negociază cu Rusia, fără Europa

Momentul de cotitură a venit odată cu anunțul surpriză al unei convorbiri telefonice între Donald Trump și Vladimir Putin, urmat de comunicatul Casei Albe privind începerea negocierilor de pace pentru Ucraina. Europa și Ucraina nu urmau să fie la masa negocierilor inițiale, ci doar să furnizeze „în scris” contribuția lor la un posibil acord de pace. Decizia a fost percepută ca o abandonare a intereselor europene și ca o formă de dictat geopolitic din partea Washingtonului.

Oficialii europeni, până și cei moderați, au înțeles în acel moment că trebuie să-și asume viitorul în propriile mâini.

Reacția europeană: începutul unei apărări comune reale

Răspunsul Europei nu a întârziat. În săptămânile ce au urmat, atât la nivelul instituțiilor europene cât și în capitalele statelor membre, s-a declanșat o mobilizare fără precedent pentru consolidarea capacităților de apărare:

• Uniunea Europeană a propus un plan de finanțare a apărării de până la 800 de miliarde de euro, inclusiv o relaxare a regulilor fiscale pentru a permite investiții suplimentare.

• A fost anunțată o emisiune de obligațiuni de 150 de miliarde de euro pentru achiziții comune de echipamente militare produse în UE.

• Ucraina va fi integrată parțial în piața industrială de apărare a UE, beneficiind de tratament similar cu al unui stat membru.

• Comisia Europeană pregătește un pachet legislativ pentru luna iunie, care va transforma radical modul în care statele membre colaborează în domeniul apărării.

• Germania, sub conducerea noului cancelar Friedrich Merz, a modificat constituția pentru a permite împrumuturi masive destinate apărării și infrastructurii, depășind tabuuri istorice privind datoria publică.

Creșteri accelerate ale bugetelor de apărare în Europa

Alte state europene urmează exemplul german:

• Suedia va majora bugetul apărării la 3,5% din PIB până în 2030.

• Finlanda va ajunge la 3,0% în următorii patru ani.

• Spania își va crește bugetul militar la 2,0% din PIB în 2025, de la 1,3%.

• Franța ia în calcul extinderea umbrelei sale nucleare și pentru alte state UE.

Toate aceste decizii reflectă o schimbare fundamentală: Europa nu mai consideră că NATO, dominat de SUA, este garanția supremă a securității sale.

Momentul Jean Monnet: o viziune pentru o Europă autonomă

Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai UE, spunea că „totul este posibil în momente excepționale, dacă ești pregătit și ai un proiect clar”. Acesta pare a fi un astfel de moment. Europa are resursele necesare—capital uman, forță economică, rețele de protecție socială, voință publică pro-europeană—dar are nevoie urgent de leadership politic și de o viziune coerentă.

Comisia Europeană a încredințat recent fostului premier italian Enrico Letta și lui Mario Draghi, fost președinte al BCE, misiunea de a analiza starea pieței unice și competitivitatea economică a blocului. Concluziile sunt clare: este nevoie de reforme rapide în domenii-cheie precum piețele de capital, energia și tehnologia.

O Europă subestimată, dar hotărâtă

Europa a fost adesea subestimată, inclusiv de ea însăși. Avansul integrării europene a fost de multe ori reactiv, declanșat de crize: criza financiară din 2008, pandemia COVID-19, invazia rusă din 2022. Dar acum, în fața unei rupturi transatlantice și a războiului prelungit din Ucraina, Europa nu își mai permite luxul reacțiilor întârziate.

În locul unei alianțe cu un partener tot mai capricios, Europa pare hotărâtă să-și creeze propriul cadru strategic, unul în care să nu mai fie „vasalul Washingtonului” și nici pradă influenței Rusiei. Drumul nu va fi ușor, dar a fost început.