Deoarece acesta e locul unde, la 1 Mai 1939, Lenuţa Petrescu (viitoare tovarăşa Elena Ceauşescu) devenea Regina Balului. Se spune că la acest bal avea să se înfiripe cu adevărat „idila muncitorească” între ea şi tânărul comunist Nicolae. Istoricul Ion Petcu precizează în cartea sa „Ceauşescu – un fanatic al puterii, Biografie neretuşată“ (Editura Românul, 1994), că prima întâlnire dintre cei doi ar fi avut loc mai devreme, respectiv pe 1 aprilie 1939. La acea dată, Nicolae a fost la Cercul cultural al breslei din îmbrăcăminte, „unde a fost prezentă şi tânăra Lenuţa Petrescu, ţesătoare la fabrica Jaqard“.

Românii sărbătoreau 1 Mai cum se sărbătoreşte şi în prezent

Mai întâi să abordăm lucrurile sistematic. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, românii sărbătoreau 1 Mai cum se sărbătoreşte şi în prezent: iarbă verde, mici, bere, petreceri dansante. Un document al Siguranţei consemnează că Elena Petrescu a ieşit Regina Balului la una dintre petrecerile organizate în Bucureşti, pe 1 Mai 1939, pe Strada Veseliei din Ferentari.

În acest mare cartier, cu bune şi rele, cu zile frumoase şi uneori triste, mi-am consumat 17 ani din propria viaţă, în mare parte sub atenta îndrumare a mătuşii mele după tată, care purta un nume frumos: Nataliţa„, îmi spunea domnul Tuţuleasa.





A fost o întâmplare să stau exact acolo. Eu ştiu că ea, Elena Ceauşescu, a copilărit prin partea aceea a locului, nu neapărat în Veseliei. De fapt, ei doi (ea şi Nicolae Ceauşescu) s-au învârtit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, Ferentaria-cum îmi place mie să-i spun acelui cartier. Şi e normal să se fi învârtit pe acolo, pentru că era o zonă mai dezvoltată a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zonă industrială mai dezvoltată, solicita şi mână de lucru ieftină”.

Fata îi convenea lui Nicolae

Potrivit istoricilor, unul dintre marile momente ale activităţii tânărului revoluţionar Ceauşescu, care a fost şi cea mai mare operaţie de falsificare a biografiei reale, l-a reprezentat mitingul de la 1 Mai 1939. Pe atunci, breslele organizau de 1 Mai sărbători câmpeneşti, baluri, alte activităţi. La un asemenea bal, organizat de bresle, Elena Petrescu devenea Regină, iar la bal a participat şi Nicolae Ceauşescu.

Se spune că atunci a fost cu adevărat dragoste la prima vedere„, sublinia Tuţuleasa când comentam uneori pe marginea acestui subiect. Fata îi „convenea” lui Nicolae: tânără, din punctul lui de vedere frumoasă, şi mai ales…membră a organizaţiei tineretului comunist.

El voia să formeze cuplul perfect!

Elena Ceauşescu avea mai multe faţete. Să ştiţi că nu degeaba a ieşit Regina Balului de 1 mai…Se completau foarte bine amândoi, deşi se spune ce ceea ce se spune despre ea, cum că îl domina. Să ştiţi că dacă era vorba de obiecţii, nu le avea ea, ci el! De câte ori o filmam, mai ales cu ocazia momentelor aniversare se comporta ca o actriţă profesionistă. Realiza că este o imagine a timpului, o imagine a istoriei”, îşi amintea Tuţuleasa. „Era chiar atât de deşteaptă?”, l-am întrebat.

Să ştiţi că da. Pentru că într-o fracţiune de secundă analiza care este imaginea pe care trebuie să o ofere. El avea de obicei obiecţii la peliculele în care apăreau amândoi: voia să fie totul perfect. Să fie cuplul perfect!”, povestea operatorul de film.

„A iubit-o. A iubit-o până când au murit…”

După ce s-a înfiripat idila, unde se iubeau Elena cu Nicolae Ceauşescu? Aflăm din mărturia meşterului sobar Emil Wagner, născut în 1896 în Bucovina şi ajuns la Bucureşti în 1918, mărturie publicată în „Poveşti ale Domnilor din Bucureşti” (Editura Vremea, 2006) de Victoria Dragu Dragomir.

I-am cunoscut în Vasile Lascăr, numărul 3. Acum îi spune Galati. Acolo stătea Auerbach, şi Auerbach şi cu familia sa erau proprietarii fabricilor de medicamente din Romania (…), şi ea era servitoare acolo şi venea Nicu acolo.Eu am făcut sobe acolo şi ea îmi spunea: Meştere, să nu spui că vine Nicu. Eu i-am zis: Ce mă interesează pe mine ce faceţi voi? Şi, pe urmă, s-a îmbolnavit ea de tuberculoză şi aşa de cumsecade a fost evreul ăla, că n-a dat-o afară! A trimis-o la Fabrica 6 medicamente, la Bucureştii Noi, să fie supraveghetoare acolo, la Fabrica 6, şi a fost acolo zece ani supraveghetoare. De aia zicea că e chimistă (…). De atunci îi cunosc eu, nu era încă însurat cu ea (…)”.

Nu există un document oficial care să ateste data la care a avut loc căsătoria civilă dintre Nicolae şi Elena, cert este că nu a avut loc nici un fel de căsătorie religioasă. Evenimentele politice ale vremii i-au apropiat şi mai mult pe cei doi, atât ideologic, cât mai ales sufleteşte și, confrm istoricului Ion Petcu, şi-au oficializat relaţia în toamna lui 1945.

Pantelie Tuţuleasa conchidea că „este adevărat că rămân un cuplu controversat. Dar… au fost împreună atâţia ani şi au murit tot împreună. A iubit-o până când au murit…”.