Dalida, artista cu viața în pragul infernului

Dalida este artista care a cunoscut un succes imens, întreaga Europă a idolatrizat-o, ea ajungând una dintre puţinele artiste de pe continent care ea fost capabilă să interpreteze partituri aproape în orice limbă. Succesul nu i-a adus fericirea: Dalida s-a sinucis în plin…succes al carierei sale artistice.  

Luna aceasta, pe 3 mai, s-au împlinit 35 de ani de la moartea cântăreţei şi actriţei de origine egipteană, o femeie superbă, cu o carieră absolut excepţională.

Iolanda (Yolanda) Cristina Gigliotti, pe numele ei la naştere, Dalida a apărut pe lume la 17 ianuarie 1933, la Cairo, în Egipt, fiind fiica unei familii de artişti imigranţi italieni, tatăl său fiind prim-violonist la operă și, mai apoi, militar de carieră, iar mama sa fiind croitoreasă.

În adolescență se prezintă la concursul Miss Ondine şi este aleasă printre finaliste, iar poza sa în bikini, apărută pe prima pagină a unui ziar, avea să stârnească mânia familiei. Nu şi pe cea a fratelui ei mai mic, Bruno, care avea să o înţeleagă şi să o sprijine puternic în întrega ei carieră.

Are câteva apariţii sporadice în filme egiptene, perioadă în care primeşte numele de scenă “Dalila”.

În paralel cu participarea la cursuri de stenodactilografie, ea este angajată pentru prezentarea unor colecţii de modă, iar în anul 1954, obţine titlul de Miss Egipt, moment care o va aduce în prim-planul atenţiei jurnaliştilor de profil din întreaga lume.

Vecină cu Alain Delon

Talentul său a fost descoperit de un cineast francez, pe nume Marc de Gastyne, care îi convinge familia să îi permită să zboare la Paris, centrul mondial al modei, dar şi al pericolelor pervertirii tinerelor talente.

În iarna anului 1954, cea care avea mai târziu să fie numită Dalida ajunge la Paris, însă promisiunile de-acasă aveau să se infirme, una câte una: impresarul care o preluase îi asigura doar un minim de supravieţuire, locuieşte într-o cameră de servitoare, iar contactele cu lumea artistică îi sunt practic refuzate, singurul ei prieten fiind un chipeș vecin de la etajul opt, pe nume Alain Delon, viitor star.

După primul an de la sosirea la Paris, începe să interpreteze melodii ale lui Aznavour, apoi ale lui Juliette Greco – cea care avea să-i servescă drept model –, fiind angajată într-un cabaret foarte bine cotat, pe nume Villa d’Este. Norocul ei avea să îi surâdă într-o zi de aprilie a anului 1956, când la Villa d’Este se aflau în auditoriu Bruno Coquatrix, director la Olympia, Eddie Barclay, întemeietorul casei de discuri omonime, şi Lucien Morisse, şeful de la Europe 1, aflaţi într-un parteneriat menit să descopere şi să lanseze tinere talente. După ce au studiat prestaţia tinerei superbe, cu privirea fermecătoare, cei trei îi propun o colaborare imediată.

Cunoaște un succes imens

Avându-i pe cei trei drept sprijin, cea rebotezată Dalida interpretează cântece cu inflexiuni orientale, participă la mai multe turnee în perioada 1956-1957, iar la scurtă vreme, şeful de la Europe 1, un bărbat tandru şi melancolic până la depresie, îi găseşte tinerei o locuinţă pe Rue d’Ankara, în arondismentul XVI al Parisului, îşi părăseşte soţia şi copiii şi se mută alături de Dalida, asigurându-i acesteia o viaţă cu ştaif, pe care ea nu ar fi îndrăznit nici măcar să o viseze pentru o clipă.

Artista cunoaşte un succes imens. În anul 1960, la vârsta de 27 de ani, Dalida ajunge cu „Les enfants du Piree”/”Copiii din Pireu” în fruntea topului de vânzări, cunoaşte un moment de o celebritate epocală. La 8 aprilie 1961, se mărită cu Lucien Morisse, după dese amânări, cei doi organizând o ceremonie extrem de fastuoasă, în prezenţa familiei ei, venită special din Egipt pentru acest moment. În septembrie 1961, în cadrul unui turneu la Cannes, îl întâlneşte pe Jan Sobiesky, un pictor polonez, cu care va avea o relație. În anul 1962, Dalida apare în mai multe filme, printre care şi „L’Inconnue de Hong Kong”/”Necunoscuta din Hong Kong”, alături de Serge Gainsbourg.

În august 1966, Dalida cunoaşte cu adevărat ce înseamnă „dragostea la prima vedere”: la Roma, într-un bar oarecare, îl cunoaşte Luigi Tenco, muzicant şi cântăreţ, cu cinci ani mai tânăr decât ea. La un moment dat Dalida găseşte trupul iubitului într-o baltă de sânge, iar ancheta ulterioară a concluzionat că s-a împuşcat mortal. La nici o lună distanță, încearcă şi ea să se sinucidă, pe când se afla la Hotelul Prince-de-Galles, un loc favorit al lui Luigi, de la Paris. Din fericire este descoperită la timp, şi, după cinci zile de comă, îşi revine. După cum avea să remarce la un moment dat unii dintre biografii ei, viața ei părea că se află în pragul infernului.

Perioada de maximă consacrare

După diverse consolări de ordin sentimental cu bărbați mai tineri decât ea șți după ce  fostul ei soţ, rămas mai apoi confident, Lucien Morisse, se sinucide, la rându-i, viața ei părea la răscruce. Cariera ei muzicală cunoaşte noi succese, precum „Il venait d’avoir 18 ans”/”Tocmai împlinea 18 ani”, „Paroles, paroles”/”Vorbe, vorbe” (1973) – interpretă în duet cu Alain Delon, fostul ei vecin de bloc din anii de început -, sau „Gigi, l’amoroso” (1974).

Începând cu anul 1977, Dalida parcurge perioada de maximă consacrare, care a însemnat, printre altele, remarcabilul concert de revenire în Egipt, cu piesa „Salma ya salama”, sala plină şi aprecieri unanime la Carnegie Hall, în SUA, sau show-ul în stil american în faţa a 5000 de spectatori entuziaşti de la Palatul Sporturilor din Paris.

Dasr puterile și motivația încep să o părăsească. Deși este curtată de cei mai mari designeri ai vremii, de parfumieri celebri și cele mai mari branduri cosmetice, pentru a-și asocia imaginea fenomenală cu produsele lor, refuză sistematic orice fel de ofertă, oricât de avantajoasă financiar.

La 3 mai 1987, admiratorii marii artiste au primit o veste care i-a înmărmurit: Dalida s-a sinucis, la doar 54 de ani, într-o goană  spre moarte care începuse cu mult timp în urmă.

Singura explicație a gestului ei tragic a rămas consemnată într-o scrisoare de adio: „Viaţa mi-e insuportabilă. Iertaţi-mă”.