Daniel David – ministrul lucid într-un sistem isterizat: educația între normă, bursă și haos bugetar

Într-o perioadă în care fiecare decizie guvernamentală pare să alimenteze isteria, ministrul Educației, Daniel David, rămâne un reper de coerență și luciditate. Nu pentru că are soluții magice, ci pentru că refuză să joace teatru. Într-un sistem care urlă și gesticulează, David vorbește calm despre realitate. Și o recunoaște: nu e roz. E anormală.

„Reacții normale de la oameni normali într-o situație anormală”

A fost, probabil, cea mai inteligentă frază rostită recent în spațiul public. Nu conține aroganță, ci un apel la maturitate. Daniel David nu bagatelizează protestele profesorilor, dar cere un efort de proporționalitate – un echilibru între revendicare și context.

Situația sistemului educațional este – obiectiv – una tensionată: norme incomplete, burse distribuite haotic, presiune bugetară masivă. Dar nu e o criză generată de Ministerul Educației, ci de realitatea macroeconomică, care lovește toate domeniile finanțate din bugetul de stat.

Măsurile propuse: nu sunt reformă, ci reechilibrare

Ministrul Daniel David a prezentat setul de măsuri fiscal-bugetare propus pentru educație cu o sinceritate care contrastează cu limbajul încâlcit al multor colegi de guvern. Concret, ele sunt:

13:33, 11.07.2025 • Educație

Profesorii suplinitori, excluși din sistem din toamnă. Ministrul Educației: „Trebuie să înțelegem vremurile în care trăim”

14:44, 08.07.2025 • Educație

Daniel David: „Educația a contribuit la deficit, unele măsuri bine intenționate au dezechilibrat sistemul”

• Creșterea normei didactice cu 2 ore (cu flexibilitate pentru zonele rurale unde școlile performează deja bine);
• Reducerea plăților cu ora și a normelor libere, care ajunseseră să creeze bule artificiale de salarizare;
• Redimensionarea sistemului de burse, cu accent pe echitate și reală susținere socială.

David nu promite paradisul, dar oferă un cadru de dialog: „Vreau să evităm fragmentarea inutilă și rigidă, mai ales acolo unde lucrurile funcționează”.

O voce rațională în mijlocul isteriei sindicale

Sindicatele au reacționat prompt, cu tonul deja clasic: „haos general”, „măsuri iresponsabile”, „atac la educație”. Dar ceea ce face diferența în acest caz este că ministrul nu intră în războiul retoric. Nu polemizează, nu ridică tonul, nu manipulează emoțional.

Dimpotrivă, invită actorii din educație să contribuie cu soluții complementare și aplicabile. Nu cu lozinci.

Într-o Românie unde fiecare actor politic vrea să devină lider de galerie, Daniel David joacă rolul omului de știință chemat să administreze o instituție bolnavă, cu resurse limitate și orgolii nemăsurate.

Adevărul incomod: nu mai sunt bani pentru excese

Dincolo de formulări politicoase, mesajul este simplu: educația, la fel ca toate celelalte sectoare bugetare, trebuie să se ajusteze la realitate. Nu mai putem plăti burse tuturor, oricum, fără criterii. Nu mai putem susține norme fictive și plata cu ora pentru suplimentări care nu aduc performanță.

În mod paradoxal, tocmai Daniel David – omul performanței academice autentice – e acuzat că „distruge” educația. În realitate, încearcă să-i salveze credibilitatea, renunțând la ficțiunea că sistemul poate funcționa cu bani care nu există.

Între colaborare și rezistență

Mesajul către profesori este clar: nu li se cere sacrificiul absurd, ci doar acceptarea unei ajustări temporare. Mai ales în mediul rural, măsurile vor fi adaptate, nu impuse cu toporul. În ceea ce privește bursele, redistribuirea va urmări criterii reale – nu festivismul politic sau egalitarismul fals.

Însă va funcționa? Numai dacă liderii sindicali înțeleg că și ei trebuie să devină parte a soluției, nu doar megafon al nemulțumirii.

Un ministru bun într-o țară care îi disprețuiește

Daniel David e genul de ministru care nu țipă, nu se scaldă în PR și nu fuge de adevăr. E lucid, articulat și orientat spre performanță. Exact genul de om pe care sistemul românesc, învățat cu populism și improvizație, îl suportă greu.

Dar poate tocmai de aceea are o șansă: pentru că nu joacă pe emoție, ci pe rațiune aplicată. Iar dacă sistemul nu-l va sufoca prea repede, ar putea fi primul care transformă ministerul Educației dintr-o cetate a promisiunilor înșirate în excel-uri într-un spațiu al reformelor tăcute, dar reale.