De ce inflația nu spune întreaga poveste despre economie: Indicatorul „neștiut” la care se uită BNR

Atunci când prețurile cresc, majoritatea oamenilor se uită la un singur indicator: inflația. Însă, potrivit unei analize realizate de Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), imaginea reală a economiei este mult mai complexă. În spatele cifrei oficiale a inflației există un alt indicator esențial — mai puțin cunoscut publicului — care poate schimba modul în care sunt înțelese creșterea economică, datoria publică și deciziile de politică economică: deflatorul PIB.

Inflația pe care o simțim vs. inflația din întreaga economie

Inflația măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) reflectă evoluția prețurilor din coșul de consum al populației — alimente, servicii, energie, chirii sau transport. Este indicatorul care arată direct cât de scumpă devine viața de zi cu zi.

Deflatorul PIB, în schimb, măsoară evoluția prețurilor pentru toate bunurile și serviciile produse în economie: consum, investiții, cheltuieli publice și exporturi. Diferența esențială este că importurile influențează inflația resimțită de consumatori, dar nu afectează direct deflatorul PIB.

Un exemplu simplu explică distincția:

09:52 • Indicatori macro

Inflația scade ușor la început de an: 9,62% în ianuarie 2026

13:03, 12.02.2026 • ECONOMIE

Dopajul statistic al salariilor: creșteri pe hârtie, putere de cumpărare în scădere

• dacă se scumpește pâinea produsă în România, cresc atât inflația, cât și deflatorul PIB;
• dacă se scumpește pâinea importată, crește inflația, dar nu și deflatorul PIB;
• dacă se scumpesc utilajele fabricate în România, este afectat deflatorul PIB, chiar dacă impactul asupra consumatorului este indirect.

Cu alte cuvinte, inflația arată ce simte populația, iar deflatorul PIB arată ce se întâmplă în profunzimea economiei.

Ce spun diferențele dintre cei doi indicatori

Analiza oficialului BNR arată că relația dintre inflație și deflatorul PIB oferă indicii importante despre sursa scumpirilor. Dacă deflatorul PIB crește mai repede decât inflația, presiunile vin din interiorul economiei — salarii mai mari, costuri de producție crescute sau investiții mai scumpe. Dacă inflația depășește deflatorul PIB, scumpirile sunt alimentate în principal de importuri, cum ar fi energia sau bunurile aduse din exterior.

Pe termen lung, cei doi indicatori sunt puternic corelați. În perioada 2005–2025, legătura statistică dintre ei a fost de aproximativ 72%, iar după criza financiară globală a crescut la peste 85%. Totuși, crizele majore — financiară, pandemică sau energetică — au produs episoade de „decuplare”, când dinamica prețurilor interne și cea a prețurilor resimțite de consumatori au evoluat diferit.

Pentru economii deschise, precum România, dependente de importuri, aceste diferențe devin și mai vizibile.

De ce contează pentru politici economice

Potrivit lui Leonardo Badea, cei doi indicatori influențează diferit deciziile economice majore.

Politica monetară — adică deciziile privind dobânzile — urmărește în principal inflația măsurată prin IAPC. Băncile centrale ajustează dobânzile atunci când inflația se abate de la țintă, pentru a stabiliza prețurile.

Politica fiscală, însă, depinde mai mult de deflatorul PIB. Acesta influențează creșterea nominală a economiei și, implicit, sustenabilitatea datoriei publice.

Un concept-cheie folosit de economiști este diferențialul „r-g”:

• „r” reprezintă costul datoriei publice;
• „g” este ritmul de creștere nominală a PIB.

Cu cât economia crește nominal mai rapid, cu atât povara datoriei devine mai ușor de gestionat, chiar dacă economia reală avansează lent.

România, exemplu de creștere „din prețuri”

Datele pentru 2025 ilustrează perfect această situație. Economia României a crescut nominal cu 8,62%, însă creșterea reală a fost de doar 0,72%.

Această combinație — creștere reală slabă, dar creștere nominală ridicată — ridică riscul unei situații apropiate de stagflație: economie aproape stagnantă, dar cu prețuri în creștere.

În același timp, creșterea nominală mai mare ajută statistic la stabilizarea raportului datorie publică/PIB, deoarece mărește baza economică la care este raportată datoria.

Rezultatul este un paradox economic: aceeași evoluție a prețurilor poate crea presiuni pentru banca centrală să mențină prudența monetară, dar poate oferi guvernului un respiro fiscal.

Rolul șocurilor externe

Analiza arată că diferențele dintre inflație și deflatorul PIB devin mai pronunțate în perioade de crize globale. De exemplu, o scumpire puternică a energiei importate poate ridica rapid inflația resimțită de populație fără să afecteze în aceeași măsură prețurile interne de producție.

Astfel, indicatorii nu doar măsoară scumpirile, ci indică și mecanismele prin care economia se ajustează la șocuri externe.

Un indicator ignorat, dar esențial

Deși rar discutat în spațiul public, diferențialul dintre inflația bazată pe IAPC și cea reflectată de deflatorul PIB oferă, potrivit BNR, o „cheie de lectură” pentru înțelegerea economiei într-o perioadă marcată de incertitudine globală.

Pentru țări emergente precum România, mici și deschise comercial, aceste diferențe pot deveni decisive pentru modul în care sunt calibrate dobânzile, politicile fiscale și strategiile de stabilitate economică.

Pe scurt, inflația arată cât plătim la magazin. Deflatorul PIB arată ce se întâmplă cu adevărat în economie. Iar diferența dintre ele poate explica de ce aceeași realitate economică este percepută diferit de populație, guvern și banca centrală.