De ce riscul de blackout nu mai este un scenariu teoretic pentru Republica Moldova

Într-o regiune în care războiul a schimbat brutal regulile jocului, securitatea energetică nu mai este doar o temă tehnică, ci o chestiune de supraviețuire economică și strategică. Republica Moldova rămâne una dintre cele mai expuse țări din Europa de Est, prinsă între vulnerabilități istorice, infrastructură insuficientă și nevoia urgentă de a-și ancora sistemul energetic în arhitectura europeană.

În acest context, Corina Popescu, președinte al Consiliului de Administrație Moldelectrica, vorbește deschis despre fragilitățile sistemului, despre lecțiile blackout-urilor europene și despre pașii pe care Chișinăul încearcă să-i facă pentru a evita un șoc major.

Blackout-ul, un risc real într-un sistem energetic tot mai greu de controlat

Pentru Corina Popescu, riscul de blackout nu este o temă speculativă, ci una cât se poate de concretă. Ea atrage atenția că un asemenea eveniment are un impact „devastator”, mai ales într-un context regional tensionat și într-un sistem energetic aflat în plină transformare.

În opinia sa, marile avarii nu mai pot fi explicate simplist prin ideea de supraîncărcare a rețelei. Cauzele devin mai complexe, mai ales pe măsură ce sistemele energetice europene integrează volume tot mai mari de energie regenerabilă intermitentă. Problema nu este tranziția energetică în sine, ci felul în care ea este implementată.

Corina Popescu susține că trecerea către regenerabile ar fi trebuit făcută mai echilibrat, în paralel cu investiții serioase în flexibilitate, automatizare, controlul tensiunii și managementul puterii reactive. Fără aceste componente, rețeaua devine mai dificil de operat, iar într-un moment critic, intervenția umană poate veni prea târziu.

Potrivit acesteia, atunci când apare un cumul de factori tehnici și operaționali, totul se poate degrada extrem de rapid. De aici și importanța studiilor de sistem, a simulărilor și a măsurilor preventive. În energie, marile crize nu se gestionează în clipa în care izbucnesc, ci înainte, prin investiții și scenarii pregătite din timp.

Tranziția verde fără echilibrare poate produce vulnerabilități noi

Mesajul Corinei Popescu este clar: nu viteza tranziției verzi este, în sine, problema, ci lipsa unei arhitecturi de echilibrare care să țină pasul cu noul model de producție.

În sistemele clasice, bazate pe cărbune sau gaze, producția poate fi controlată pentru că sursa primară este controlabilă. În schimb, la solar și eolian, producția depinde de soare și de vânt. Asta schimbă radical logica operării rețelei.

În lipsa bateriilor de stocare, a centralelor flexibile și a unor mecanisme eficiente de demand management, energia produsă în exces în anumite intervale nu poate fi mutată acolo unde și când este nevoie. Astfel, apar dezechilibre care pun presiune pe sistem.

Corina Popescu explică faptul că multe dintre aceste probleme au fost observate deja în state care au intrat mai devreme în tranziția energetică. Lecția lor este că investițiile în regenerabile trebuie dublate de investiții în infrastructura care poate absorbi și regla această nouă realitate.

Republica Moldova, un sistem mic și foarte expus

Dacă pentru statele mari vulnerabilitățile pot fi parțial amortizate, pentru Republica Moldova riscurile sunt și mai severe. Corina Popescu descrie o țară cu resurse limitate, cu o producție locală insuficientă și cu puține instrumente de echilibrare.

Republica Moldova nu dispune încă de suficiente capacități proprii care să stabilizeze sistemul în momentele dificile. În plus, vorbim despre o țară care își construiește mare parte din noua infrastructură energetică într-un climat de insecuritate permanentă, sub amenințarea directă a războiului din vecinătate.

Una dintre cele mai mari vulnerabilități rămâne interconectarea. În prezent, sistemul moldovean se bazează pe relația cu România și Ucraina, iar orice perturbare în această ecuație poate avea efecte imediate. Corina Popescu amintește inclusiv de situații recente în care infrastructura de interconexiune a fost afectată de atacuri, ceea ce a obligat operatorii să găsească rapid soluții alternative de alimentare.

Această realitate face ca discuția despre securitate energetică în Republica Moldova să fie mult mai dură decât în alte state europene. Nu este vorba doar despre eficiență sau costuri, ci despre continuitatea alimentării într-un spațiu aflat sub presiune geopolitică directă.

Ajutorul de avarie din partea României, instrument de prevenție înaintea prăbușirii sistemului

Corina Popescu explică și ce înseamnă, în termeni practici, ajutorul de avarie primit de Republica Moldova din partea României. Acesta este un mecanism folosit între operatorii de transport și sistem pentru a evita colapsul rețelei înainte ca aceasta să intre într-un blackout.

Cu alte cuvinte, este un instrument de solidaritate tehnică între sisteme interconectate, folosit tocmai pentru a împiedica prăbușirea în cascadă. Pentru Republica Moldova, care are puține opțiuni, acest mecanism este esențial.

În același timp, Corina Popescu respinge ideea că România ar fi livrat energie în condiții preferențiale netransparente. Ea spune că energia cumpărată de companiile din Republica Moldova a fost achiziționată, în cea mai mare parte, la aceleași prețuri de piață la care cumpărau și companiile românești. A existat și componenta de contracte negociate, însă nu în afara logicii comerciale valabile și pentru alți participanți la piață.

În cazul unor producători precum Nuclearelectrica, vânzarea de energie în bandă către un cumpărător stabil poate fi chiar un avantaj operațional, având în vedere specificul producției nucleare, care nu este flexibilă.

Războiul a accelerat brutal desprinderea de sistemul rusesc

Parcursul energetic european al Republicii Moldova nu a început doar dintr-o alegere politică, ci și dintr-o necesitate istorică accelerată de război. Corina Popescu amintește că interdependența dintre sistemul energetic ucrainean și cel moldovean vine încă din perioada sovietică, iar decuplarea de Rusia și sincronizarea cu Europa au fost gândite în etape.

Numai că războiul a forțat comprimarea calendarului. Ceea ce, în mod normal, ar fi durat aproximativ un an, s-a realizat în câteva săptămâni. Pentru Republica Moldova și Ucraina, sincronizarea cu Europa a fost mai mult decât un succes tehnic: a fost un gest strategic de salvare și de repoziționare ireversibilă.

În lectura Corinei Popescu, acesta a fost poate cel mai important sprijin oferit Ucrainei și Republicii Moldova în plan energetic. Nu doar pentru că a redus dependența de Rusia, ci și pentru că a creat cadrul în care cele două state pot construi mai departe.

Planul Moldelectrica: mai multe interconectări, investiții noi și securitate cibernetică

Pe termen mediu, răspunsul Republicii Moldova la această fragilitate este dublu: creșterea interconectării cu România și dezvoltarea unor noi capacități interne de producție și flexibilitate.

Corina Popescu spune că autoritatea de reglementare din Republica Moldova a aprobat deja un plan de dezvoltare pe 10 ani, în care investițiile strategice pentru interconectare ocupă primul loc. Există agreement-uri cu Transelectrica, surse de finanțare identificate și un calendar pentru extinderea legăturilor dintre cele două sisteme.

A doua și a treia linie de interconexiune sunt esențiale tocmai pentru a reduce dependența de infrastructura afectată de proximitatea războiului. Chiar dacă termenele realiste merg spre finalul deceniului, direcția este clară.

În paralel, Republica Moldova lucrează la dezvoltarea de unități noi de producție și la scheme care să stimuleze capacități flexibile, capabile să contribuie la echilibrarea sistemului. Totodată, piața de energie electrică începe să funcționeze, OPCOM și-a deschis acolo o sucursală, iar mecanismele de tranzacționare și echilibrare sunt în curs de consolidare.

Un alt front esențial este securitatea cibernetică. Într-un sistem energetic interconectat, atacurile informatice pot deveni la fel de periculoase ca avariile fizice. De aceea, pentru Moldelectrica, integrarea europeană înseamnă și standarde noi de protecție digitală.

Blackout-ul nu este un scenariu imposibil

Republica Moldova construiește, practic, un nou sistem energetic în timp real, sub presiunea unei vecinătăți ostile și a unei tranziții energetice care nu iartă improvizațiile. Mesajul Corinei Popescu este unul lucid: blackout-ul nu este un scenariu imposibil, iar lecțiile ultimilor ani arată că rețelele electrice devin tot mai greu de operat fără investiții în flexibilitate, automatizare și interconectare.

Pentru Chișinău, miza nu este doar evitarea unei crize tehnice, ci consolidarea unei independențe strategice. Iar în această ecuație, România nu este doar un vecin, ci un pilon de stabilitate.