De la „pariul liberal” la hegemonie: eroarea strategică a Occidentului față de China

La aproape un sfert de secol de când ministrul chinez al comerțului, Shi Guangsheng, semna la Doha actul de aderare a Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), istoria privește acel moment nu ca pe un triumf al globalizării, ci ca pe o eroare de calcul strategic cu ramificații profunde. Stiloul utilizat pentru acea semnătură, expus astăzi cu mândrie la Muzeul Național din Beijing, simbolizează începutul unei transformări care a luat prin surprindere capitalele occidentale.

Iluzia democrației prin comerț

În decembrie 2001, consensul la Washington și în capitalele europene era unul marcat de un optimism aproape mesianic. Liderii de atunci, printre care și președintele american Bill Clinton, susțineau cu fervoare că integrarea Chinei în sistemul comercial global va acționa ca un „cal troian” al liberalismului.

Premisa era simplă, dar s-a dovedit incompletă: prin adoptarea regulilor pieței libere, China ar fi urmat, inevitabil, să adopte și statul de drept, pluralismul politic și respectarea drepturilor omului. Occidentul a pariat pe ideea că o clasă mijlocie chineză în plină expansiune va cere, în cele din urmă, libertăți politice similare cu cele economice, se arată într-o analiză a publicației Le Nouvel Observateur.

12:23, 18.12.2025 • NECONVENTIONAL

„Fabrici de copii” în SUA pentru miliardarii chinezi: Au zeci de moștenitori pe care nu i-au întâlnit niciodată

11:06, 09.12.2025 • Internațional

Cel mai înalt pod din lume depășește Turnul Eiffel. Traversarea durează sub două minute și schimbă complet traficul din sud-vestul Chinei

Realitatea economică: „atelierul lumii” și dezindustrializarea

Odată intrată în OMC, China a beneficiat de un acces fără precedent la piețele externe, însă fără a juca întotdeauna după aceleași reguli. În timp ce barierele tarifare cădeau, Beijingul a reușit să-și transforme economia într-un gigant manufacturier prin metode care astăzi sunt aspru criticate:

• Subvenții de stat masive: Sprijinirea directă a companiilor naționale, creând un avantaj competitiv neloial.
• Transferul forțat de tehnologie: Companiile străine au fost obligate să își cedeze secretele tehnice pentru a activa pe piața chineză.
• Șocul chinez: Exporturile masive au dus la o dezindustrializare rapidă în SUA și Europa, provocând închiderea multor centre de producție tradiționale.

Un regim mai puțin liberal ca niciodată

Contrar așteptărilor occidentale, bogăția acumulată nu a dus la democratizare. Sub conducerea lui Xi Jinping, China a utilizat resursele economice pentru a perfecționa un model de autoritarism digital. Partidul Comunist Chinez (PCC) nu doar că a supraviețuit globalizării, dar a folosit-o pentru a-și consolida controlul intern și pentru a-și proiecta influența militară și diplomatică prin proiecte precum „Noul Drum al Mătăsii”.

„Ceea ce am crezut că va fi o integrare a Chinei în ordinea noastră a devenit, de fapt, o provocare la adresa acelei ordini”, explică analiștii citați în cronica semnată de Clément Lacombe. Astăzi, China nu mai este doar un partener comercial dificil, ci un „rival sistemic”.

O reevaluare tardivă?

În 2025, peisajul este radical diferit față de cel din 2001. Conceptul de „de-risking” (reducerea riscurilor) a înlocuit entuziasmul pentru liberul schimb neîngrădit. Atât SUA, cât și Uniunea Europeană impun acum tarife de protecție și restricții tehnologice, încercând să corecteze dezechilibrele create în ultimele două decenii.

Intrarea Chinei în OMC rămâne lecția fundamentală a secolului XXI: economia nu dictează întotdeauna politica, iar interdependența, în loc să prevină conflictele, poate deveni uneori o armă geopolitică.