Deputat USR: „Realitatea seacă e că leadership-ul USR-PLUS îl urăște pe Nicușor Dan”

Neadoptarea bugetului Capitalei, cu largul concurs al USR-PLUS, este „puerilă”, fiind generată de faptul că aproape toată conducerea Alianței îl urăște pe fostul ei membru fondator, actualul edil.

Declarațiile îi aparțin lui Tudor Benga, deputat USR de Brașov.  

„Povestea cu bugetul nevotat al Bucureștiului ar fi aproape puerilă, dacă n-ar fi două trei milioane de cetățeni la mijloc și un blocaj politic mult mai serios în spate. Și zic pueril fiindcă indiferent de parti-pris-urile oricărei tabere sau membru individual din București sau de p-aiurea, Nicusor Dan este și primarul nostru, al USRPLUS, nu e primaru’ lu’ tata mare”, susține Benga.

În opinia sa, Dan nu are cum să așeze Bucureștiul pe un făgaș de capitală europeană civilizată fără sprijinul consistent al Guvernului.

„Și aici nu-i vorba doar de bani, mai ales că Bucureștiul e de departe per capita cea mai bogată comunitate a țării. E vorba că lucrurile au fost atât de întortocheat așezate, într-un mod cât se poate de deliberat timp de treizeci de ani, încât pentru a le descâlci ai nevoie de toată susținerea și disponibilitatea Guvernului”, este de părere Benga.

În condițiile în care guvernul e de coaliție, este imperios necesar să ai sprijinul tuturor actorilor care compun coaliția.

„Realitatea seacă e că leadership-ul USR-PLUS, în marea sa majoritate, îl urăște pe Nicușor. Ceea ce e cel puțin dizgrațios, ca să nu folosesc cuvinte mai tari, dat fiind că marea lor majoritate și-au început carierele politice pe spatele muncii de peste un deceniu aĺ lui Nicușor. Leadershipul USRPLUS a făcut tot posibilul să îl arunce pe Nicușor sub autobuz în iarna 2019-2020. Faptul că nu au reușit se datorează atât PNL-ului cât și nouă, puținii amețiți din opoziția internă din USR, care am reușit să ținem acest ultim front în biroul național reunit înainte să fim spulberați în vara și toamna anului trecut”, a mai adăugat Benga.

În opinia lui, singura ieșire din criză este ca primarul să guverneze fix cum a fost ales, respectiv ca independent autentic, făcând echilibristică între cele două partide care l-au susținut și asigurându-se că tot timpul în centrul procesului său decizional e cetățeanul.