Descoperirea frescelor rare în Sanctuarul Antic din Pompeii: eleganța albastrului ceresc

Recent, arheologii au scos la lumină un sanctuar impresionant, decorat cu fresce rare de un albastru sublim, în orașul antic Pompeii. Această descoperire extraordinară aduce o nouă lumină asupra vieții religioase și artistice a unei civilizații străvechi, îngropate sub cenușa devastatoare a erupției vulcanului Vezuviu.

Regio IX și Insula 10: o comoară îngropată

În cartierul Regio IX din Pompeii, zona cunoscută sub numele de Insula 10 este încă în curs de excavare de către arheologi. Aici, o cameră de 8 metri pătrați a fost descoperită, decorată în stilul al patrulea (circa 60-79 d.Hr.), un stil artistic mai puțin ornamental, dar cu o abordare narativă și arhitecturală rafinată. Pereții camerei sunt acoperiți cu un albastru ceresc, o culoare rezervată de obicei pentru cele mai sacre spații din Pompeii.

Pe acest fundal azuriu, figuri feminine grațioase sunt reprezentate în ipostaze delicate, hainele lor părând să fie mângâiate de o briză ușoară. Patru dintre femei reprezintă anotimpurile, iar două sunt alegorii ale agriculturii și păstoritului, indicând prin simboluri precum plugul și pedum-ul, un baston scurt folosit de ciobani.

Funcția sacrariumului

Descoperirea unui sacrarium decorat în albastru aduce cu sine o înțelegere profundă a practicilor religioase și a importanței culorilor în viața pompeiană. Arheologii sugerează că această cameră era folosită pentru ritualuri păgâne și pentru depozitarea obiectelor sacre. Culoarea albastră, extrem de rar întâlnită, indică faptul că spațiul avea o importanță deosebită.

În timpul erupției, se pare că această cameră era utilizată ca depozit, în cadrul unei renovări mai ample. Printre materialele de construcție și o grămadă de scoici de stridii goale, echipa a descoperit 15 amfore, două ulcioare și două lămpi.

Contrastul cu viața servitorilor

Într-un contrast izbitor, arheologii au excavat și încăperile servitorilor din vila de la Civita Giuliana, oferind o privire asupra vieții cotidiene a celor de jos. Aici, nu există fresce glorioase; spațiul mic conținea un pat, unelte de lucru, un coș, o funie și scânduri de lemn, ale căror forme au fost păstrate de materia vulcanică. Aceste obiecte au fost recreate în ipsos, printr-o tehnică ingenioasă ce presupune umplerea cu ipsos a golurilor lăsate de materialele organice descompuse.

Tehnica cineritei și rezultatele sale remarcabile

Tehnica utilizată de arheologi pentru a recrea formele obiectelor și corpurilor se bazează pe proprietățile unice ale cineritei. Când cenușa s-a solidificat, a format un strat foarte solid, cunoscut sub numele de „cinerită”. Materialul organic, cum ar fi corpurile umane, animalele sau obiectele de lemn, s-a descompus, lăsând un gol în sol. Aceste goluri pot fi umplute cu ipsos în timpul excavării, pentru a recâștiga forma originală din impresia „negativă”. Această tehnică a dus la rezultate extraordinare în vila de la Civita Giuliana, de la mulajele a două victime și un cal, până la cele ale paturilor modeste din cartierul servitorilor.

O fereastră fascinantă spre trecut

Descoperirea frescelor albastre din sanctuarul antic din Pompeii oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții religioase și artistice a locuitorilor orașului. Această comoară arheologică ne permite să înțelegem mai bine complexitatea culturii pompeiene și rolul important al artei în viața de zi cu zi. În contrast, condițiile modeste din încăperile servitorilor aduc în prim-plan discrepanțele sociale dintr-o civilizație străveche, arătându-ne atât splendoarea, cât și umilința existenței umane în Pompeii. Descoperirile continue din acest oraș îngropat ne îmbogățesc constant cunoașterea și ne aduc mai aproape de oamenii care au trăit și au murit la poalele Vezuviului.