Diplomația SUA fabrică o pace istorică: Armenia și Azerbaidjan, la aceeași masă după patru decenii de dușmănie

Washingtonul a reușit să aducă la Casa Albă doi lideri care, până mai ieri, nu se vedeau nici măcar pe hartă fără să roșească de furie. Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, și premierul Armeniei, Nikol Pașinian, sunt așteptați să semneze vineri o declarație comună care ar putea pune punct unui conflict vechi de aproape 40 de ani.

O înțelegere cu miez american

Negocierea a fost facilitată de administrația Trump și are în centru un subiect aparent tehnic, dar cu valoare strategică: dezvoltarea coridorului Zangezur, o fâșie montană de 44 km din sudul Armeniei, care leagă Azerbaidjanul de exclava sa Nakhicevan.
Armenia a acceptat să acorde Statelor Unite drepturi exclusive de dezvoltare pe această zonă timp de 99 de ani, urmând ca Washingtonul să subînchirieze terenul unui consorțiu ce va construi linii feroviare, conducte de petrol și gaz, cabluri de fibră optică și, posibil, infrastructură electrică.

„Trump Route” și summitul TRIPP

Într-un gest de autopromovare tipic, administrația a botezat coridorul „Trump Route for International Peace and Prosperity” (TRIPP) și a transformat evenimentul într-un așa-numit „TRIPP Peace Summit”.
Mesajul oficial e simplu: dacă deblochezi o singură piesă din puzzle, restul se aliniază singure. Rămâne de văzut dacă acest optimism se verifică și în teren.

Ce înseamnă pentru Armenia și Azerbaidjan

Pentru prima dată în istorie, cele două state vor semna o declarație bilaterală. Documentul nu este tratatul final – miniștrii de externe urmează să parafeze ulterior textul convenit încă din martie – dar marchează un pas simbolic important.
Acordul include și ieșirea ambelor țări din Grupul de la Minsk al OSCE, structura internațională care, timp de decenii, a încercat fără succes să intermedieze pacea în Nagorno-Karabah.

Beneficiile și compromisurile

Ca parte a pachetului, Washingtonul va ridica restricțiile privind cooperarea în domeniul apărării cu Baku, suspendate în ultimii ani din cauza tensiunilor și a amenințărilor cu noi operațiuni militare împotriva Armeniei. Azerbaidjanul, la rândul său, renunță la poziția ostilă față de orice cadru diplomatic comun cu Erevanul.

Totuși, în tabăra armeană există nemulțumiri serioase. Acordul nu conține prevederi clare privind repatrierea prizonierilor de război sau revenirea populației armene strămutate din Artsakh. Criticii îl acuză pe Pașinian că „premiază” agresiunea azeră și sacrifică principii fundamentale ale suveranității.

Contextul istoric al conflictului

Disputa dintre Armenia și Azerbaidjan datează din destrămarea URSS, având ca punct central regiunea Nagorno-Karabah, populată majoritar de armeni, dar aflată pe teritoriul recunoscut internațional al Azerbaidjanului.

Au existat două războaie majore – în anii ’90 și în 2020 – soldate cu mii de morți și schimbări teritoriale dramatice. Ultima conflagrație s-a încheiat cu o victorie militară clară a Baku, ceea ce a schimbat echilibrul negocierilor.

Cine câștigă și cine pierde

Din perspectivă strategică, Statele Unite își consolidează poziția în Caucazul de Sud, contracarând influența Rusiei și Iranului. Azerbaidjanul obține acces garantat la exclava sa și perspective economice majore. Armenia, deși asigură o normalizare a relațiilor, riscă să fie percepută de unii dintre cetățenii săi drept parte mai slabă, care a cedat prea mult.

Pentru locuitorii din regiune, rămâne întrebarea dacă pacea va fi mai mult decât o fotografie cu strângeri de mână la Washington. Și dacă „Trump Route” va rămâne o autostradă spre prosperitate sau doar o potecă politică bătută de promisiuni.